sâmbătă, 27 august 2011

TRAVERSAREA UNEI PARTI DIN MUNTII BALCANII CENTRALI(STARA PLANINA)SOLITAR:DE LA CABANA AMBARITZA(1580 METRI ALTITUDINE) LA CABANA DOBRILA(1880 METRI)


Pe 2 august 2011,pe la sapte,ma trezesc.Bulgarii ma asteapta ca sa fac o cafea,asa cum am promis.Ne intalnim la sala de mese,mancam si bem cafea.Schimbam emailuri.
Dumnezeu stie daca ne vom mai intalni vreodata.Probabil, daca voi veni eu prin Vracianski Canyon,la escalada,aproape de Vratsa.
Ghiorghi si cu Evgheni pleaca la noua.Hainele mele si bocancii inca sunt fleasca si nu am chef sa merg asa,cu ele pe mine.Soarele apare modest de dupa creasta principala care se afla la 3 ore de mine.Lenevesc la soare vreo ora,cu toate lucrurile insirate pe un parapet de piatra ,din fata cabanei.Sincer,n-am chef sa plec,as mai sta o zi pe aici,dar ma tot ameninta norii.
La zece imi iau la revedere de la Ambaritza si de la cabanier.Acesta imi da adresa lui din satul unde locuieste plus numarul de telefon.Sunt 7 ore de aici pana in Cherni Osam,spre nord.
Urc piciorul de munte care pare interminabil.Iarba mare si tot felul de plante imi uda din nou bocancii si pantalonii.Asta e muntele,n-ai ce-i face,dar are si parti bune pe care numai iubitorii de munte le inteleg.De exemplu,aici gasesc afine dar si izvorul de care am spus inainte.De data asta iau apa.Mi se pare incredibil,ca,pe un platou atat de plat,sa fie izvorul asta subteran.Ma uit stanga-dreapta,dar nu vad nici un loc de unde ar putea veni.Am tot timpul din lume,imi prepar un ceai din cimbrisorul cules cu o zi in urma,de pe creasta principala.Am termos,afara e racoare,o sa-mi prinda bine cate-un paharel de ceai fierbinte pe creasta.
Dupa 3 ore ajung din nou pe varful Ambaritza,2166 metri altitudine.

Vremea a fost cand cu ceata ,cand cu putin soare.Din loc in loc,apar franturi de peisaje,si atunci pozez.Creasta e lata si urca zdravan spre varful Levski.Harta imi arata un refugiu,Vasil Levski,chiar pe varf.Cand ajung, observ un refugiul dezafectat, ca o cotineata ruginita,murdara pe interior.

Apar situatiile de stres ,din nou:de data asta am incurcat-o,ma incoltesc 6 caini ciobanesti,agresivi.Obisnuit de pe la noi cu strigatul molcom al ciobanului,foarte calm,care spune:"na la oi",apelez la cioban.Dar acest cioban e lipsa din poveste.Inima palpita,picioarele imi tremura,respir adanc,incercand o stabilitate a situatiei de moment.Ce mi se intampla ACUM e important si capital pentru viata mea.Ma apar cu rucsacul si in acelasi timp merg cu spatele la creasta,tinind linia stalpilor de marcaj.Indepartandu-ma de vaci(apropo,astia nu au oi pe creste),cainii nu mai insista.Sunt pe un varf inalt,gen platou.Ceata dispare si ce vad:din nou "o cadere"mare de altitudine,de la 2200 la 1500 probabil.Sunt foarte derutat si simt ca ma lasa nervii,incet,incet.Mai ales dupa situatia cu cainii.Vazusem un marcaj, o sageata catre ceva,din Levski peak,dar agresivii nu m-au lasat sa citesc unde merge poteca.Stalpii de marcaj,din varful unde eram,aratau o coborare vertiginoasa ce parea ca te scoate practic din creasta principala.In cele 4 puncte cardinale nu parea ca aceasta creasta ar putea continua undeva....

Decizie de moment:scot salamul,il tai felii,multe,si ma intorca catre caini,ca sa vad ce scrie pe sageata de pe stalp.

Decizia nr.2:nu mai vreau sa am de-a face cu cainii,cobor pe sub creasta,la vreo 20 de metri,prostind astfel ciobanestii.Am ramas cu feliile de salam in mana,ma fac plin de ulei.

La un moment dat vad,pentru prima data in viata,un uliu.Sau ceva de genul.Avea niste aripi mari,maronii.Presupun ca,odata ce tot cobor pe sub Varful Levski,abrupt,voi intersecta o poteca.

Fac o diretissima tampita pana la o "poiana"aflata la vreo 300 de metri sub varf.Ceva foarte abrupt,tinandu-ma de o iarba mare,uda si de tot felul de plante,buruieni.Ma laud,se poate spune ca am fler,chiar observ o poteca,hat,departe,dar mai e de coborat pe sub varful asta.

Coborarea aceasta m-a macinat nervos.Tremur din tot corpul,sunt fleasca,caci iarba era uda.

Bocancii au apa multa inauntru.

Pantalonii s-au ingreunat,cad de pe mine.Ajung la poteca.Primul lucru pe care il fac e sa mananc ceva.Scot rosiile bulgarilor(au zis ca daca tot coboara la oras,nu mai au nevoie de ele),o conserva de carne de porc,paine si cascaval.Imi revin.Al doilea lucru ce-mi trece prin cap este sa pun cortul.E prea frumos aici,liniste,flori,iarba mare,si,in departare,la vreo ora,un canion superb din calcar.Tentant.Presupun pe moment ca am iesit din creasta principala si ca e un drum ce duce catre o vale.Wrong number!!!

miercuri, 10 august 2011

TRAVERSAREA UNEI PARTI DIN BALCANII CENTRALI(STARA PLANINA),SOLITAR:DE LA VARFUL BOTEV(2376 METRI),LA CABANA AMBARITZA.PARTEA A PATRA

In dimineata de intai august ma trezesc la sase;deschid fermoarul de la cort si vad ceata si nori vinetii.Imi vine sa ma bag iar in sac,dar trebuie sa o iau din loc.Pisica vine la salam.Nu stiu a cui o fi,am banuiala ca e de la statia meteo.Sper sa nu vina cu mine,nu ca m-ar deranja,dar ce sa manance pe creasta?Presupun ca meteorogii aia de la statia Botev,cand au luat-o ,si-au dat seama ca nu traieste un animal doar cu aerul tare de munte.Surprinzator e ca plec la sapte! Cand esti singur,se schimba treburile,iti strangi cortul mai repede,cafeaua o bei mai repede.
Se pot ivi multe lucruri cum ar fi stricarea vremii.Si atunci deciziile le iei doar tu.Ziua de intai august 2011 mi-a aratat ca oricat ai vrea sa-ti faci targetu',intervin factori exogeni,cum ar fi:ceata,lipsa indicatoarelor la bifurcatii importante.De cum m-am indepartat de Botev,au intervenit problemele:ceata persistenta precum si lipsa unor indicatoare m-au facut sa ma invart de doua ori in cerc.Adica am revenit de unde plecasem.Nu renuntam,dar nici bine nu-mi era.Aveam o repulsie idioata de a intra la statie si a intreba meteorologii.Poate ca asta ar fi fost ultimul lucru pe care as mai fi putut sa-l fac...

"Mai incerc o data",mi-am spus.Caut cu atentie ,prin ceata enervanta,poteci.Zaresc o poteca ce urmeaza un marcaj cu verde.Uraa,marcaj,fie ce-o fi merg pe el,fie ca me duce unde m-o duce.


Harta nema,so...
Hiperbolizez ceata:"ma baiatule,te las sa tragi o privire scurta prin imprejurimi,apoi trag cortina".Cobor o panta abrupta,presarata cu pietroaie instabile,si ce vad,printre valatucii albi si reci:o cabana!!!


Cobor ca un disperat,iar in conditiile astea cabana parca se indeparteaza,in loc sa se apropie...

Nu este de fapt o cabana,ci este un refugiu,Botev,situat la 2000 metri altitudine.Langa el,este un cort mic,albastru,din care ies doi baieti.Unul e bine legat,sa tot aiba vreo 28-30 de ani;il cheama Stoyanov,stie bine engleza,si .....este cabanierul.


Culmea este ca ma serveste prompt cu ceai,cafea si o supa foarte buna de legume.Zic "culmea",fiind obisnuit cu ifosele tembele ale cabanierilor si hotelierilor din patria-muma.Stoyanov asta e numai zambet,abia s-a trezit si ma tot intreaba de unde vin si ce fac.Un alt om,ajutorul de cabanier ma intreaba daca nu am un ac mai bun de cusut,caci vrea sa coasa un ditamai steagul cu Bulgaria.Cum am doua ace de cusut prin ranitza,ii fac "cadou"unul.


Vine si vestea cea mare:imi gaseste o harta grozava cu masivul Balcanii Centrali.Costa "doar" 8 leva,aproximativ 17 roni.O cumpar,nici nu stau la discutii.Ulterior aveam sa aflu ca ar fi o raritate,ca nu se mai tiparesc.
Bine ca o am,e chiar buna harta asta.Las cafeaua sa o savurez,pe ultimul loc.Platesc si plec.Este deja zece dimineata,am stat o ora pe aici,dar m-am conversat cu Stoyanov.Poteca urca vertiginos catre varful Mlechnia Chal,2255 metri altitudine.Ceata revine,dispare si tot asa.Nu am deocamdata cum sa ma pierd,sunt stalpi din 50 in 50 de metri.Cabanierul imi spune cand plec ca sunt 11 grade Celsius.De la 35 de grade,de la cat venisem eu,e o diferenta cam mare.


Ma simt in putere si urc strasnic,chiar daca bagaju' are vreo 20 de kile.

Treaba merge extraordinar pana in Varful Zhaltets.2248 metri altitudine,cand ,datorita cetii si a lipsei marcajului,a vreunui indicator,ma pierd.Culmea e ca fara sa stiu,prima data ma indreptam foarte bine pe creasta principala,dar,pacalit de caderea foarte brusca de altitudine precum si de disparitia subite a potecii,imi zic in gand ca nu e bine."Banuiesc" ca trebuie sa merg pe o culme lata,plina cu stalpi de marcaj(dar nu arata culoarea si nici indicatoare,trebuie sa deduci).Culmea asta lata are si ea o cadere mare si brusca de altitudine.Ceva simt ca nu e bine,ca mi se-nfunda.Din (s)neguri apare un grup de turisti bulgari care vine(grupul,adica) de la refugiul Vasil Levski.Asa imi comunica ei.Imi spun ca eu merg acuma spre acest refugiu,in nici un caz spre creasta principala.In timp ce studiem impreuna harta,ne trezim cu niste cai,foarte aproape de noi,care parca ar sta la discutie cu noi.Ce ciudat!/p>

Un bulgar,probabil el lidero maximo al grupului imi spune:"nu e bine pe unde o iei,e periculos singur,noi mergem spre Refugiul Botev".Asta-i culmea,imi zic in gand,de-acolo vin eu acuma.


Grupul bombane ceva si pleaca.Ii las in pace.In ceata,mai scot o data harta.Decid sa iau ca punct de reper momaia varfului Zhaltets si sa caut incet,dar sigur,potecile spre creasta principala.Da,prima data o luasem bine,atunci cand poteca disparu in niste tufe de afin.Propunandu-mi sa fac cativa pasi in acea directie,am auzit voci.Erau unii care veneau din creasta principala ,spre mine.Eu eram mai pe sus,dar nu pe poteca,ei ai pe jos,pe marcaj.Am strigat la ei si s-au oprit.Mi-au spus ca asta e poteca buna spre Varfurile Kupen si Kostenurkata si Krastets.Ca sa "puna paie pe foc",unul din ei mi-a trantit-o:"it's most dangerous,be careful".

Varful Kostenurkata l-am ocolit rapid si fara probleme.De la Varful Krastets,2035 metri altitudine,incep iar problemele.Traseul iar ma baga in brane expuse haului,intortocheate,super-intortocheate.Aceste pasaje ma obosesc maxim,ma storc de puteri,mai ales ca mi le pierdusem aiurea cu cautarea potecii bune..



Din ceata,brusc,apare piramida ametitoare a lui Kupen peak,2188 metri.Desi are numai 2188 metri,arata tare impunator,si ,pe cinstea mea,de 2 ori mai greu decat Negoiu.Vremea trece repede,eu tot merg pe brane,de pe un versant pe altul,intalnesc cabluri,la urcare,la coborare,fac si eu pe grozavu,nu ma tin de ele,gasindu-mi"prize".La ora 15,in sfarsit,sunt pe celebrul Kupen,un varf de temut in randul bulgarilor.Zaresc,culmea,o "casuta postala"de fier.O deschid si in ea zaresc un caiet mare,"studentesc",de vreo 200 de file.Furtuna vine si mie imi arde sa ma semnez in caiet.

Cobor destul de repede cativa metri,dar cablurile de la o saritoare ma fac sa fiu cat mai atent;chiar incepe sa ploua.Scot pelerina si ma uit din cand in la creasta.In stanga e un lac care arata ca o talpa.E singurul lac intalnit.In fata e un varf semet,Ambaritza,dar vad ca poteca il ocoleste pe dreapta.Ploua tare,e (s)negura,dar nu-i frig.La un moment dat,ceata ma lasa sa vad ceva in dreapta crestei;pare a fi o cabana,dar e foarte departe.Cum nu am mai scos harta ,chiar nu stiam ce este.Doar era o banuiala.Gandul imi spune ca daca e o cabana,sa cobor neaparat la ea.Ajung in varful Ambaritza epuizat.Simt ca nu mai pot urca,si asa merg de 11 ore,cu pauze de nici macar 5 minute(da,exceptie facand micul dejun de la Botev hut,dar asta fusese la noua dimineata).Las rucsacul sprijinit de un stalp de marcaj.Ploua si iar ploua.Ce mai conteaza...


Merg spre dreapta crestei sa vad daca e cabana sau nu e.


Da,e o cabana,se vede bine acoperisul de tabla metalizata.Observ un picior de munte inierbat pe care se poate cobori.Dar pana acolo in coborare fac o ora jumate sigur.In timp ce tineam piciorul asta de munte,surpriza:norii se indeparteaza ,iese chiar un pic soarele.Parca sunt in al noulea cer,caci simt cum incep pantalonii sa se usuce.Imi vine sa pun cortul,dar am in minte imaginea unei cabane calduroase,cu miros de supa calda,ceai fierbinte si stat langa o soba.....Visuri,taica,visuri.Alergam ca un bezmetic pe coasta aceia inierbata,facandu-mi visuri placute.Am intalnit un izvor!!!,culmea,pe un platou cu iarba mare(o ciudatenie,era un loc plat si nu puteai pricepe de unde vine izvorul acela).Avea o amenajare din beton,era trasa o teava si era acoperit cu bolovani,pusi deasupra unui capac ruginit,dar care tinea drept protectie.Nu stiu ce am avut,dar nu am luat apa,crezand in Ambaritza mea de "vis".Ambaritza era cabana.Ce chestie,cand alergi asa tare si cu sperante dupa un lucru sau o persoana,vezi la un moment dat ca nu-i imaginea din gandul tau,e total alteva......

Cu doua ceasuri inainte de inserare sosesc la cabana Ambaritza;pare desprinsa din anii 60-70,la modul general.Cabanierul nu intelege o iota engleza,se mai si enerveaza,asta-i culmea!! ca nu vorbesc bulgara.Imi spune ca n-am unde sa-mi usuc hainele,ca n-are ceai cald,ca n-are supa,ca n-are decat niste bere(valeu,de cand sta in vitirina aia,pare expirata) si carti postale cu cabana.A,am uitat si chibrituri.....Imi spune sa mananc ce am in traistra.Norocul meu este ca nu am aer,mi-am cumparat de la Bucuresti ceva conservaraie,greoaie,ce-i drept.Paine am suficienta sa mai mi-ajunga inca 3 zile,asa ca.....
In camera de mese sunt 2 bulgari,prieteni:Evgheni,inginerul,si Ghiorghi,economistul.Amandoi,din Vratza.Vratza este un oras frumos din nord-vestul Bulgariei unde mai vin ai nostri la cocotz.Orasull e cochet,curat,cu arhitectura spatioasa,bulevarde largi.
Nu reusesc sa ma inteleg pe moment cu Evgheni,si iritat pe seasupra si de hainele ude,urc in camera,unde imi voi prepara ceva de mancare.Dar uit apa jos,in sala de mese.
Cand vin jos,bulgarii ma invita sa mancam impreuna.Merg iar sus sa imi aduc si eu ce am prin traista.Bulgarii au facut o salata de milioane(sunt vestiti pentru asta):rosii din gradina proprie,castraveti,ceapa.Au si o tuica foarte buna,de pere,tot productie proprie.Ma gandesc cu compasiune la unii care se bat pe pietele de capital,pentru specluatii valutare.
Ce minunata este pasiunea asta pentru munte:sa stai linistit seara la o cabana,sa mananci ceva natural si sa bei un vin sau o tuica,undeva in creierul muntilor.
Dupa mai multe paharele,ma descretesc,imi revin,rad cu bulgarii,"discutam",mai mult prin semne.La ora opt seara,cabanierul da drumul la generator pentru o ora.Profit si imi incarc bateria pentru aparatul foto.Ce fac e "ilegal",caci stapanul Ambaritzei imi interzice sa bag in priza bateria,cu sistemul ei de incarcare.Sunt fericit cand ,odata incarcata bateria,imi apar la aparat mai multe liniute.Deci,sa mai tot ma tina 2 zile...Ne culcam pe la doispe,cu promisiunea zilei ce va urma ca le voi face cafeaua.

marți, 9 august 2011

TRAVERSAREA UNEI PARTI DIN MUNTII BALCANII CENTRALI(STARA PLANINA),SOLITAR-DE LA CABANA RAI LA VARFUL BOTEV-2376 METRI,31 IULIE 2011,PARTEA A TREIA


Am ajuns la cabana Rai dupa 6 ore jumate de la plecarea de jos,din spropiere de Kalofer.Eram cam ametit un pic datorita efortului.La trei si jumatate am intrat in cabana si am comandat un ceai si o ciorba de fasole.
Am intrebat un turist cum ajung pe Botev.Mi-a spus ca e un traseu cu lanturi,periculos,dar nu credeam asa ceva.Credeam ca sunt mai pasnici muntii astia,dar nu este asa.La patru am plecat sa vad mai de aproape Rayskoto Praskalo,un miracol al naturii,o cadere de apa de 124,5 metri verticali.


As fi stat la cascada pana seara,dar tinta mea propusa era Botev peak,2376 metri,cel mai inalt din Balcanii Centrali.La inceput,poteca urca in serpentine largi,usoare,pline cu iarba si flori.Apoi totul a intrat intr-un parcurs de perete,poteca transformandu-se in brane tare expuse haului.Traseul parcurs se asemana cu Branele Caraimanului din fetele sudice sau cu diverse brane din Bucegi,de exemplu.Ei dau traseul ca fiind turistic,dar sincer,nu prea e asa.E cam gradul 1A,dar nu ca m-ar fi speriat,dar un om neantrenat cu muntele,cu hauri,ar fi clacat pe aici.Bagajul meu era mare iar eu,singur fiind ,trebuia sa sporesc atentia pe brane.Partea aceasta a fost cam cea mai dificila din toata creasta.