vineri, 6 octombrie 2017

Drumetie montana in Masivul Retezat si in Masivul Parang, 4-6 august 2017

Am scris  intr-o postare recenta ca am inceput relativ prost meseria de ghid.
De 8 luni,de cand organizez ture montane sau mai pe la poalele muntilor, au participat si turisti normali, dar si turisti sariti un pic de pe fix, pe care nu-i pot intelege deloc, oricata bunavointa si rabdare am.
Evit sa fiu rigid, am vazut multe la viata mea,insa asa zisele pretentii sau atitudini bizare ale unor turisti chiar nu le pot intelege.Evident ca suntem instruiti ,noi,ghizii, sa ne purtam frumos,sa ajutam, iar cei 14 ani de vanzari, ma ajuta foarte mult sa vorbesc frumos si sa servesc noii veniti. Sa nu uitam insa ca un ghid nu este o persoana cu care se sterge pe jos,nu este un pres, si nu este cu nimic mai prejos decat turistul ,platitor.
O relatie turist-ghid ,de echilibru, ar fi una mereu de dorit.
Voi incepe excursia din Masivul Retezat cu partea proasta a lucrurilor, spunand de ce s-a suparat respectivul turist. Evident, nu dau nume,nu are rost,nu-i frumos, dar cred ca merita stiut pe ce se mai supara unii participanti la ture.
1. Turistul a dorit sa doarma in hamac ,la Carnic,la camping,o noapte.
Vorbind personal cu patronul de acolo,care mi-este si amic ,si pe care il cheama tot Ciprian, si e si ghid,pe deasupra, acesta mi-a comunicat scurt si la  obiect ca pe propietatea lui nu este voie cu hamac,pentru ca sforile de la hamac pot roade copacii.Am inteles aspectul,insa turistul s-a suparat rau.
2.Turistul s-a suparat si mai tare auzind ca vom folosi duminica un ".Plan B",adica, in loc sa mergem pe Valea Galesului, am optat pentru Cheile Polatistei.
De ce am facut acest lucru? Simplu: Ciprian,patronul de la Carnic, ne avertiza ca se strica rau vremea, pe data de 6 august, asa incat eu l-am ascultat. Cred ca nu i-ar fi convenit turistului sa fie traznit sau luat de suvoaie,la vale.
In fine, partea buna a povestii ,care poate nu este vazuta de acel turist, este ca toti am ajuns pe varful Peleaga, 2509 metri,fiind cel mai inalt din masivul Retezat.In plus,Valea Rea are niste lacuri superbe, plus 2 cascade.
Eu am mers la sigur,cu traseele,pentru ca exact ce am facut la Societatea Ghizilor, aplic si aici.
Vineri, 4 august 2017,l-am luat pe turist din apropierea locuintei acestuia, aflata la vreo 15 minute mers pe  jos.
Acolo a venit si Mario, si nu s-a mai vaicarit atata,desi vine de unde vine si este un pusti de 16 ani.
Robert,prietenul nostru comun, a avut amabilitatea sa ne ia din Militari, de la statia de metrou Lujerului.
Plecam cu 42 de grade la umbra. Drumul pana la Carnic parca a durat o vesnicie si de data asta Retezatul mi s-a parut ca ar fi in Thailanda ,la mama naibii, fata de Bucuresti.
Robert a condus foarte bine si prudent si am ajuns abia la 11 noaptea ,aproape de Carnic.
Am montat corturile in afara Parcului National, pe un platou cu un pamant prafos si plini de balegile de la vacile ce pasc in zona.
Voiosia era la ea acasa, am ajuns apoi la Carnic,pe 5 august 2017. I-am dat lui Ciprian,patronului de acolo, o parte din bagaje,si le-a depozitat intr-o magazie.
Anul trecut,in iulie ,la Scoala Ghizilor,la unul din module,am stat aici 4 zile,si mi-a placut foarte mult.
Cabana Codrin,ca asa se numeste pensiunea, pregateste o mancare foarte buna,familia este foarte tanara,iar patronii sunt oameni de munte, amandoi ,ghizi.
De-asemenea,camerele sunt foarte curate,apa calda exista,asa ca recomand.
Am inceput urcusul inspre Cascada Lolaia.
Apoi am urcat spre Valea Rea.
Drumul este bolovanos si abia simti ca urci.Pe deasupra, este si lung. Cu toate acestea,suntem rasplatiti vizual cu ceea ce a mai ramas din speciile de orhidee(nu multe specii,doar doua,la inceput de august,in zona)si cu pietroaiele rotunde si de culoare rosie, dispuse ca niste bomboane gigantice,pe cursul Paraului Lolaia.
Drumul se hotaraste sa se bifurce,la dreapta avand posibilitatea de a ajunge la cabana Pietrele,urmand marcajele triunghi albastru si cruce albastra.
Noi vom continua "pe o mie de marcaje"(asa imi place sa zic, ca uneori sunt atatea, incat incurca,mai ales daca nu ti-ai cumparat o harta,si nu stii incotro s-o mai apuci).Deci ne mentinem pe marcajele banda albastra, triunghi galben,triunghi rosu si triunghi albastru.
Ajungem si la Cascada Maria Magdalena, pe care o recomand celor ce n-au fost niciodata in acest masiv.
Aici este si o banca,unde poti sta pironit asupra hipnoticelor caderi de apa ale frumoasei cascade.
In final ,triunghiul galben va iesi victorios din toata povestea asta cu atatea marcaje, incat ne va conduce negresit pe Valea Rea.
Covorul padurii de conifere ne ofera un muchi gros, cu nuante de un verde odihnitor,de la verde deschis la verde inchis.
Barba mosului ,un lichen cu multiple intrebuintari(se aprinde focul cu el sau se face un ceai, foarte amar)este preferat de mine pentru ca are un miros  puternic de padure. Am si acasa acest muschi, si de fiecare data cand il miros,ma transpune in lumea muntilor.
Simt in aer o nostalgie a modulului din Retezat,de anul trecut,de cand campasem 2 nopti, pe Valea Rea.
Vegetatia subalpina isi face simtita prezenta pe la 1750- 1800 metri,prin palcuri imense de jnepenis,printre care ne vom face loc.
Peisajul se deschide,valea devine imensa, marcajul se strecoara abia perceptibil.
Pe la 2000 de metri incep lacurile.Cel mai frumos mi se pare lacul Mutatorii,pe fundul caruia se observa pietrele ,plate ,in majoritate,de un brun-galbui.
Continuam spre Coltii Pelegii si urcam pe un valcel ,care ne scoate in Saua Pelegii,aflata la altitudinea de 2285 metri.
Mai e putin pana pe Varful Peleaga,2509 metri ,cel mai inalt din Masivul Retezat.
Pe varf este multa lume,din colturi diverse ale tarii si ale lumii.
O pustoaica din Slovacia imi trimite un zambet atat de suav incat ma inseninez brusc.
Sunt doua, plus prietenii lor.Sa aiba pana in 20 de ani, si uite ca au ajuns pana aici.
Bravo lor.
Coborarea este lunga,anevoioasa,cu pietre instabile.
In dreapta distingem Lacul Peleaga sau Ghimpele.
La Bucura sunt vreo 15 corturi, pe numarate.
Eu sunt totusi fericit ca am reusit sa duc un turist,pe varf. Adica sa-l ghidez pana aici,ca de mers,a mers singur,pe picioarele lui.
Vom cobori pe aceiasi vale, in vreo 3 ore si jumatate.
Seara este multa lume la pensiunea Codrin  si uimirea mea este ca aud vorbindu-se chiar de Ocolisan,fostul meu coleg de scoala,care a locuit in Timisoara. Este firesc, erau multi timisoreni cazati in serile acelea.
De dimineata ,turistul este artagos si nu mai ma baga in seama decat arareori.
Eu imi pastrez calmul,il intreb diverse.Nu e de acord sa vizitam cetati,muzee sau manastiri.Aici sunt o gramada,chiar celebre,cum ar fi Manastirea Densus,Santamaria Orlea sau celebra Ulpia Traiana Srmisegetuza,aproape de noi.Foarte aproape este si Cetatea Malaiesti, insa turistul nu este dispus.
Vom face aproape 60 de kilometri ,pe asfalt, pana la Cheile Polatistei, traseu turistic pe care-l strabatusem in iarna lui 2011. Aici ne aflam deja in Masivul Parang.Aceste chei ofera o varianta spectaculoasa de ajuns la varful cel mare, Parangul Mare,2519 metri.
Cumpar un pepene din Petroseni,vreau sa fac ceva sa-si iasa turistul din ale lui.Ma refuza,si arunca cu pietre, in raul Polatistea.Atitudinea aceasta belicoasa ma pune pe ganduri.
Il las in pace ,nu-i mai zic nimic.
Mario imi comunica ca acest turist este ciudat.Noroc ca mai ma confesez cu cei 2 baieti,altfel ce s-ar fi putut intampla?
Mancam pepene,il lasam sa pluteasca pe raul Polatistea.
Strabatem cheile,turistul se sperie de cele cateva picaturi de ploaie.
Ajungem tarziu la Bucuresti si il lasam si pe turist,aproape de locuinta acestuia.
Multumesc lui Robert,amicul meu,pentru logistica.
Retezatul nu se face in nici un caz la 2 zile,,mai ales daca vii din Bucuresti.Stiam treaba asta si amicul cu masina isi dadu seama ca ar fi putut sa-si ia mai multe zile libere.La anul vom petrece mai mult timp in Retezat.

























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu