sâmbătă, 27 iunie 2009

Expeditie in kargastan-partea a treia









Prin urmare,in valea karacol putem ajunge din karacol cu o masina de teren inchiriata.pentru 30 de km am dat 30 de euro de persoana.e destul de scump pentru ca drumul este ingrozitor de prost,cu niste gropi "cratere"si nu prea se baga nimeni,decat pentru interese mari pe care nu imi doresc sa le postez aici.harbul de masina era de teren,din anii '50,marca UAZ.soferul venise cu nepoata ,o rusoaica la vreo opt ani,foarte simpatica.oamenii acestia mi se pareau foarte simpli si foarte modesti,daruri de la natura rar intalnite pe alte meleaguri.


pe vale am facut o ora si jumatate si cand am coborat mai era putin si vomitam iar capul ma durea ingrozitor datorita zdruncinaturilor din timpul mersului.ne aflam la tabara de baza,la 2544 m altitudine,intr-un spatiu deschis,cu priveliste asupra vaii karacol si a varfurilor de trei mii si patru mii de metri.aici sunt 2 corturi militare si in ele exista ceva alimente pentru cei ce vor sa cumpere,insa e destul de scump.este si un telefon si o sauna.observ ca brazii de kargastan,de fapt de tian-shan au coroana cu mult mai subtire datorita vanturilor foarte puternice.nu cred sa existe asa brazi subtiri si inalti in alpi.



pe 30 iulie 2006 facem o tura de aclimatizare si urcam pe valea keltor,apoi "prindem"un picior de munte.ascensiunea in saua panorama ,aflata la 3800 de metri,imi da batai de cap pentru ca de pe in culoar la 55 de grade inclinatie,pe care urc,cad pietre.pe coechipier l-am cam lasat in urma,de fapt nu stiu ce are de merge incet.poate nu are chef...iata-ma ajuns la 3800 de metri dupa 11 ani!!!am o senzatie stranie,de parca nu as fi eu implicat in povestea asta...e foarte cald si aici.lacul ala-kul e superb,are o culoare turcoaz.e situat la 3500 de metri.deci va trebui sa coboram.apa este foarte rece.ma tot uit la lac si nu imi vine sa plec.are o frumusete aparte,ma da peste cap,nu cred ca ma aflu acolo..am coborat apoi pe valea kurgaktor,o vale interminabila,cu versanti ce-mi aduceau aminte de muntii ahagar sau atlas din marocul indepartat.o cascada superba mi-a atras atentia si un refugiu,dar mult mai jos.cand sa traversam raul involburat karacol,ce sa vezi ,podetul era rupt la jumatate iar noi am cerut ajutoare de pe malul celalalt ca sa vina sa ne traga de maini.forta apei era atat de mare incat ne tragea in jos,spre varteje,chiar daca noi eram tinuti de niste kargazi vanjosi.bocancii ni se facura fleasca,dar stiam ca mai trecuram un hop.in total,aclimatizarea ne-a luat 9 ore.aclimatizarea e un proces de adaptare a organismului cu aerul rarefiat,presiunea aerului scazand la fiecare 100 de metri urcati,la fel si temperatura.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu