Cum am urcat varful Uchitel-4535 m

In dimineata de 16 august,cand am iesit afara din refugiul Ratzeka,peisalul alpin m-a lasat fara glas,m-a bulversat.am avut o stare de soc,nu mai vazusem pereti asa de abrupti iar ghetarul Ak-say avea o cadere ca dupa potopul lui noe.mi se inmuiasera picioarele la gandul ca nu pot face nimic.dar,niciodata sa nu spui niciodata,tot timpul exista portitele prin care iti bati joc de imposibil ca sa devina posibil.
cu toate supararile de rigoare.....
astfel,mi s-a comunicat ca exista 2 varfuri pe care le voi putea urca fara a escalada in coarda.ulterior am aflat ca sunt 3 varfuri,nu 2!!
am pisat la cap un rus ca sa imi recomande pe cineva si sa imi faca o schita pentru Korona,cel mai inalt varf din Ala-Archa.
korona era de fapt visul meu,care nu a devenit realitate pentru ca nu am gasit atunci coechipier.dar el va deveni realitate.asta la anul,in 2010!
am darul asta de a fi insistent,pisalog si pana nu obtin ceva nici ca ma las.
unii o considera defect,eu nu.de fapt ,cu insistenta am obtinut destule,dar nu o insistenta naroada,una mai speciala pe care nu vreau sa o descriu aici.
am gasit niste alpinisti din Bashcortostan care mergeau inspre Korona,insa ei nu au zis ca merg pe Korina,ci doar pe ghetarul Ak-say,intr-un circuit.Bashkortostanul asta e un stat prin Urali,cu capitala la Ufa.ei vorbeau bine engleza si mi s-au parut disciplinati,educati si echilibrati mental.
am pornit pe la unspe dimineata cu ei si am urcat pe morena ghetarului Ak-say,pe o panta super-inclinata care mi-a terminat genunchii si psihicul.era un marcaj cu momai,dar "poteca " era ingrozitor de inclinata,la 45-50 de grade.
am ajuns la refugiul Korona pe la ora patru,in cinci ore.acest adapost este situat la o altitudine de 4001 m.
de acolo observam varfuri foarte grele cum sunt:Svobodnaya Koreea(4775 metri),Teke-Tor precum si celebrul ,de-acuma Korona,cu cei 4990 de metri ai sai.Korona asta are un culoar cu gheata de gradul 2B,dar rusesc,adica ceva mai greu,si am inteles ca mi-ar fi fost posibil sa-l fac,dar la final tot ar fi trebuit sa ma leg in coarda cu un coechipier pentru ca se termina cu un perete de vreo 40 de metri.
am vazut varful Korona si era cat pe ce sa urc singur,insa instinctul meu de conservare mi-a soptit:"mai bine nu mai incerca varful asta".
am coborat pe la cinci pe ghetarul Ak-say,singur si mai nasol era ca ningea.
ma obisnuisem cu capcanele ghetarului,in general.saream crevasele sau le ocoleam.
acea morena a ghetarului se pare ca a fost mai pacatoasa decat o crevasa pentru ca mi-a cam slabit genunchii.totul era acolo,pietroaiele,intr-un echilibru precar.
mai ales la coborare trebuia sa stai cu picioarele super incordate.
seara am intrat in vorba cu un ghid kargaz din bishkek,tinerel,la vreo 25 de ani,pe nume Max.i-am spus ca vreau sa urc si eu un varf inalt si el mi-apromis ca o sa ma bage in echipa lui cu niste francezi din toulon.
pe 17 august mi-am cusut rucsacul si am stat la soare.
pe 18 august am pornit la zece dimineata cu ghidul si cu cei patru francezi din toulon.trei erau cam batranei,dar mergeau foarte bine,iar celalalt era de varsta mea.
varful propus se numea Uchitel(profesorul) si are o inaltime de 4535 metri.partea asta dinspre refugiu Ratzeka este marcata cu momai,dar foarte inclinata.o creasta foarte lunga duce catre varf.mi s-a reprosat la intoarcere ca a fost un varf usor ,dar experienta mea de om de munte imi spune ca nu a fost un varf usor de urcat.

Pe la 4100 de metri am avut palpitatii si m-am simtit cam obosit.panta ma ostenea,si mai ales caldura.dupa 6 ore de urcus,iata-ma pe primul meu varf de 4500 de metri.fac poze impreuna cu francezii.suntem toti bucurosi si fericiti.
incepem sa coboram peste vreo jumatate de ora.

eu nu mai tin pasul cu aia,ghidul ma pierde din priviri si ma trezesc de unul singur in niste canioane oribile ce scapau din cresta uchitelului.

cu chiu cu vai ies de-acolo,cam sifonat,ce-i drept.

ajung in doar 2 ore la refugiu.cei din Sankt-Petersburg ma felicita.imi spun ca sunt singurul roman pe-aici si li se pare tare ciudat.