Pe Muchia Tunsului,Alpii Transilvaniei-Partea a II-a

Este dificil sa strangi un cort ,mai ales dupa o noapte de furtuna de zapada.

De ce?

Stratul de omat depus ingheata si trebuie sa astepti pana ce Soarele inmoaie un pic acest strat sau sa il dai la o parte cu lopatica pioletului.

Abia la ora 13 am plecat pe creasta.Deasupra capetelor noastre se tot invartea un helicopter si noi tot ii faceam cu mana.Credeam ca cerceteaza zona pentru a observa daca toata lumea este in siguranta pe creasta.Dar multe mai vrem si noi,la ora actuala...

Din pacate,se intamplase o drama.Un tanar scapase in haul adanc al Vaii Laita,de pe creasta principala.Alpinismul cere eforturi considerabile si putini din afara,adica ne-practicantii,il pot intelege.Adesea suntem invinovatiti ca mergem pe coclauri si ca mergem teleleu si ca nu avem grija de copiii nostri ,cum de altfel am fost atacat,dar lucrurile stau altfel,vazute din interiorul fiecarui om.

Eu nu imi pot permite sa comentez despre tragicul accident,asa voi continua firul povestirii noastre.Varful turtit La Lacut,inalt de 2152 de metri,imi parea din tabara noastra,un fleac.

Dar uite ca nu a fost asa.El e alcatuit din mai multe trepte si tot zici ca se termina o treapta,dar ,de fapt ,incepe o alta treapta.Cam asa e si in viata...

Varful din spatele lui Dan Alexe se numeste La Lacut.

Creasta este ce-i drept,domoala,dar,daca nu ai coltari,pe zapada asta beton,poti cadea pe versantii abrupti si foarte inalti.

Din varful amintit ni se deschidea intreaga zare,de la Vanatoarea lui Buteanu pana la Ciortea,Budislavu ,in vestul crestei principale.

Ceea ce vedeti in poza alaturata este Muchia Serbotei si,in plan indepartat,varfurile Ciortea,Boia si Budislavu.

poza in care apare personajul cu scufie rosie,observati ,la est,Muchia Laita,Vanatoarea lui Buteanu,Piscul Netedu sau Buteanu.

Pe la ora 15 am ajuns pe Varful Ferastraul,inalt de 2228 metri.

Spre sud,pe Muchia Tunsului,ni se arata,in toata maretia sa,Varful Burianu Mic,2306 metri,acest Makalu prichindel al custurii pe care eram.

Ma fascina ,fara a descrie in cuvinte,cutenzanta lui catre inalturi.

Imi pironisem privirea catre Burianu Mic.

Dan isi scoase o vitamina efervescenta,eu la fel.

Mainile mele nerabdatoare dasera iama in punga fosgaitoare,plina de biscuiti populari,din rucsacul camaradului.

Pofticios cum ma stie,probabil ca amicul imi mai trecu pe raboj o slabiciune:sunt un mancau de 62 de kg...

Decizia ambilor cazu ca un fulger asupra tinutului:coboram acum,si ne vom opri tocmai la Loganul albastru.Socoteli din gindul nostru........

Cu siguranta,Muchia Tunsului isi rase in barba sa alba,caci ni-l dadu nitelush pe Eol,ca sa-si bata joc de curajul nostru barbatesc....

Coborarea am facut-o rapid,intre un biscuite ros si 2-3 fotografii.

La ora sapte seara eram la locul unde ne pusesem prima oara cortul,si eu,desteptul pamantului,am decis ca e mai bine si sanatos sa tinem muchia,pana cand ea se termina,in loc sa o luam diretissima ,in jos,pe unde urcase.

Piciorul muchiei Tunsului se sfarsi in mai multe drumuri.Na,asa ne trebuie.

Acuma ia-o pe unde vezi nene cu ochii larg deschisi in snegura sfarsitului de noiembrie.

Mocirle pana la glezna si invartitul in cerc faceau parte din istorie.

Instinctul ciudat ne purta pasii printr-o padure interminabila.La un moment dat ,am asociat-o cu cea de la Comana,din judetul Giurgiu,unde subsemnatul a tot fost vara trecuta,si gandul asta imi dadea o stare de lehamite pentru ca stiam ca e mult si acuma aveam un "prieten"de 25 de kg in carca si pe deasupra era frig si seara.

Dupa o serie de circuite integrate prin padure,iata-ne la liman:un drum lat ,care se bifurca,unul spre vest,stanga,altul inainte,spre nord.Am ales varianta inainte(nu stiu daca inainte era mai bine).Am mers pe el vreo ora jumate.La final,ce sa vezi??

Poalele Fagarasilor ne intampinau cu o ditamai tundra,presarata cu niste balti urate,unele inghetate si cu o iarba mare,uscata si tare,de la inghet.

Si da-i si lupta cu baltile alea timp de vreo ora jumate.

La orizont,nici o casa,nici un strigat,nici o lumina.

In stanga,o ditamai padurea.

Cand am ajuns la padure,am desfacut o conserva de zacusca si am bagat un colt de paine in ea.

Eram cam varza.

Trupul incepuse sa imi tremure.Ma durea un umar.Ah,varsta.....

La ora 2 noaptea am dat de un platou ciudat,pamantos,inconjurat de damburi pe care crestea o vegetatie pitica.Nu se zarea nici o asezare umana.

Ciudat,foarte ciudat.

Era ingrozitor de frig.Abia am montat cortul.

Lui Dan Alexe i se facu rau noaptea dar nu mai ma trezi din somn.

Pe la ora zece dimineata,pe 30 noiembrie 2009,el pleca spre nord-vest,stanga,sa caute masina si localitatea Porumbacu de Jos.

La 500 metri de noi am vazut un hambar imens,spre nord.

Habar nu aveam unde ne aflam.

Daca la inceput am avut o stare tampita de teama ca Dan ma lasa singur,mi-am revenit pentru ca se vedeau frumos muntii in spate,in special muchia noastra si Negoiu,2535 de metri,dar nu era asta totul.

Pusesem cortul alaturi de un dig inalt de vreo 5 metri.Dincolo de el.spre sud,spre munti,era o splendoare de balta.Amicului meu,Eugen Preda,"Pictoru",i-ar fi placut mult aici.

La Bucuresti,ce sa imi povestesc domnule,lumea era ingrijorata de ce mai este cu noi.

Ca sa nu ma plictisesc,gasisem o joaca de copil:faceam echilibristica pe digul subtire de nici 10 cm.

Soarele imi mangaia fata palida si ma tot gandeam la Printesa si la Pishcotzel.

In durerea mea sufleteasca,eram oarecum fericit.Nici nu banuiam ca Dan se va intoarce atat de repede,cu un zambet larg.

Unde ne aflam noi???

In satul Sarata,de fapt,in afara satului.

Pe un tapsan...

Era ora unu treizeci si ideile ne venira din nou.Unul zicea Muchia Dragusului,altul zicea Pestera Fundata.Ambele cazura.Era prea tarziu pentru inginerii din astea.

In poza de fata vedeti digul si platoul unde am campat fara voie,in noaptea de 29 spre 30 noiembrie 2009.In spate ,crestele crenelate ale Alpilor ....Transilvaniei.

Cazuram de acord sa mergem in Baiului.

Dan a condus foarte mult si nici drumul prin Sercaia nu e asa de usor,asa ca am decis ca ,intre stancile de la Belvedere si Predeal ,pe drumul judetean,sa facem popas si sa dormim in masina.Se face ca ne-am oprit langa o dugheana pe care scria:"cas-13 lei,urda-9 lei,branza de oaie-18 lei".Noi ne-am facut zeama noastra si ne-am bagat in saci.Eu am dormit cu picioarele-n tavan(nu era chiar can-can si nu a fost ceva exagerat!!!)Pe la trei in noapte ,cine credeti ca vine?

EA,BRAVA,DARZA ,CURAJOASA,PE CARE TE POTI BAZA SI CARE TINE MEREU CU CETATEANUL PATRIEI.

Omul batu in geam,eu ma trezii,ma speria fatza lui,el se sperie de fatza mea,bag capul in sac,apoi ii ciocane lui Dan Alexe in geam:"cioc-cioc".

"Buna dimineata.Agent icsulescu.va rog sa imi prezentati un act.

Ce e cu Dumneavoastra la ora asta pe aici.

Dan ii raspunse ca a fost obosit si ca nu a mai putut conduce.

"Bine,dar aveati parcari luminate.Va rog sa aveti grija ca pe aici sunt hoti."

In timp ce a spus asta,un ditamai tirul cu busteni uriasi ne-a trecut pe supt nas,domnilor ce vegheati la linistea si siguranta noastra.

Noi,oricum,va multumim din tot sufletul.

Dis de dimineata,precupeata de branzeturi,o rasnoveanca grasuta si senzuala,isi deschise celebra rulota ,se uita lung la mine cum ma chinuiam cu zeama ,si imi spuse:"vino sa iti dau un carnat".

Of,Doamne,de ce toata lumea asta crede ca sunt un somalez iesit din container?

Carnatul mirosea bine,darsuspicios cum ma aflu,nu l-am mai mancat.

Dupa cafea si ceva frugal,am purces catre Azuga.

Dan parca aproape de baza partiei.

Sus,la 1535 de metri,era cam frig si ne chinuia un vant puternic.

Am mers numai cu gluga pe cap si cu cagula.

Pe creasta Baiului,la intai decembrie,zapada ioc.

Sa tot fi fost orele 15 cand am ajuns la 50 de metri supt Baiul Mare-1980 de metri.

Am mancat parizer de curcan,am baut o pastila de guarana si ne-am tirat in jos.

Pe la orele cinci dupa- amiaza Dan a demarat spre Ploiesti.