2.PANSELUTZA,O FLOARE DE CALCAR

Seara de 6 iunie 2010 ma gaseste in Cheile Rasnoavelor.Ii platesc baiatului de la intrarea in Chei taxa ecologica de 2,5 Ron,apoi merg incet,pentru a admira peisajul.Acum privesc in liniste verticalele de calcar.Sunt obisnuit cu acest peisaj din Rasnoave si,cu toate astea,de fiecare data ma simt fascinat si atras de chei.Aici am facut primul meu traseu alpin,in primavara lui 1993.Pintenul Magarului ii zice ,are o lungime si este un gradul 2B.Trec discret de Chei si iau la pas lent drumul prafos.Tinta din seara aceasta este Poiana Inului,loc imens si deschis,pentru corturi,situat la baza Abruptului Itvig(adica fatza sudica a Postavarului).Cale de o ora intalnesc oameni care isi strang tabara lor si pleaca spre case.Este duminica seara si din sensul opus vin foarte multe masini.Se retrag.Mi-am dat intalnire cu coechipierul meu actual de munte ,pe nume Dan Alexe.Daca doriti sa aflati mai multe despre palmaresul montan al lui Dan precum si descrierea unor ture,puteti sa dati click aici http://www.expeditii.uv.ro/editii.uv.ro/
Este ora sase treizeci si imi pregatesc noul meu cort.Nu stiu de ce,dar sunt mandru de achizitia asta.Am asteptat o groaza de timp ca sa-mi pot cumpara un iglu.Nu este din "lumea Whirpool",cu al saselea simt,dar este ....de bun-simt.Coleman.Va spune ceva??
Mananc ceva,savurez in liniste bataia usoara a vantului ,care aduce mirosuri de plante,vaci si oi.
Am uitat sa va spun:cu trei zile in urma,dupa cum imi povesti ciobanul,se construise o stana.Cu un efectiv numeros de animale,dupa cum vom vedea.....
Dan veni pe la ora opt seara,cand mai aveam putin si atipeam.
Dupa scurte dialoguri de inceput(nu ne vazuseram de 50 de zile!!!)am iesit si eu din cort.Tocmai ce ma obisnuisem cu sacul nou de dormit Kilimanjaro,ca am iesit afara,clantanind zdravan.
Dan prepara celebra noastra mamaliga iar eu scosei niste branza de oaie.Peste noapte mi-a fost cam racoare.Ciudat.
Pe 7 iunie 2010,dimineata,de-acum obisnuiti cu clasicele noastre miscari de pensionari,mancaram,ne bauram ceaiurile si cafelele si facuram un singur rucsac-urs.Cortul l-am lasat in voia Domnului!
Reluindu-ne din mers obiceiurile previzibile din turele anterioare,Dan cara rucsacul-urs iar eu,mai firav din fire,dar si pentru ca eram in ziua aceea"capo di tuti capi"in Panselutza,mi-am pus in spinare coarda.
Iata si traseul vizat:Panselutza,grad 3B dificultate tehnica alpina,5 lungimi de coarda.
Panselutza este cel mai usor traseu de catarare din Abruptul Itvig si totodata cel aflat in extremitatea stanga a Peretilor ,cum privesti din Poiana Inului,catre Muchia Postavarului.
Traseul face parte din Fata Hornurilor ;i se spune asa pentru ca peretele e brazdat de ditamai hornurile.Vezi foto:


Desi l-am categorisit "usor","cel mai usor" ,are niste pasaje de gradul 4,5,ba chiar 6,care trebuie trecute rapid.In rest ,Panselutza se prezinta sub forma unei creste verticale aeriene,in configuratia careia se afla o vegetatie endemica(plante rare) dar si iarba,ce-i drept,foarte periculoasa in unele locuri ,deoarece sunt unele portiuni la 70 de grade inclinatie si nu ai de ce sa te apuci,decat de iarba.
Premiera alpina a fost realizata de domnul Viorel Nicolaescu in anii '70.De altfel,acest mare alpinist,in prezent traind in Statele Unite,a realizat mai multe premiere in Abruptul Itvig.
De regula urcusul pana la baza traseului il facem pe un valcel inclinat,bolovanos,acuma napadit de o vegetatie usturatoare(urzici,lipani).Sa va uitati atent in frunzele maronii precum si in unele portiuni de iarba din valcel pentru ca aici se ascund vipere.Calcarul,soarele puternic si viperele se gasesc si re-gasesc toate trei la un loc.Asta e,deci atentie!
Si mai fiti atenti la ceva:sunteti tentati sa o luati la dreapta spre Animale(vezi vedea pe copac inscrisul asta),dar Animalele sunt mult mai departe.Repet,Panseluta este primul traseu din extremitatea stanga.Noi tinem valcelul si vom vedea la un moment dat ca se contureaza baza alba a peretelui.
Ajungem la 11:30,plecati de la 10:30.De astazi,7 iunie 2010,incepe canicula,dar noi nu stim.
Eu sunt in pantaloni scurti si imi pun si tricoul in rucsacul-urs.Dan e bine echipat,cu o bluza cu maneca lunga si pantaloni lungi.La douasprezece fix intru in Panselutza,cap de coarda.
Trec peste o placa de calcar de vreo 4 metri,apoi fac stanga si ies in creasta.Nici un piton,pe o verticala de 10 metri.Multe radacinoase ,flori frumoase si iarba.Copacei ,de-asemenea.Odata ce ies la lumina,soarele parca imi da cu ceva in cap.cred ca e o diferenta de zece grade fata de locul unde sta ascuns Dan,la baza traseului.
Urc cu atentie si gasesc 3 pitoane.Sunt bune,nu se misca.Regrupez dupa vreo 35 de metri.La doua pitoane.Imi bag zelbstul intr-un piton,apoi dintr-un capat al corzii fac o coada a vacii si ma leg si la celalalt piton.apoi trag un cadru cu Buceacul. Urlu "regrupat"si vine si Dan dupa vreo
10 minute.Daca in primele 2 lungimi de coarda am scos timpii 20 de minute capul,respectiv 15 minute,secundul,ei bine in celelalte lungimi ne-am cacait lung si prost,dar cu rost.
"Hai secundule mai repede",asa mi-am denumit eu urmatoarea poza,in care Dan si prietenul sau,rucsacul-urs,veneau parca din cine stie ce hauri.Iata fotografia:

Iata-l si pe Dan,ganditorul din Panselutza:

Lungimea a doua a debutat promitator,capul de coarda(eu)urcand destul de repede.Am gasit 6 pitoane unde am asigurat.Vremea era torida,venindu-mi ameteala la un moment dat.Sa tot fi fost +30 de grade Celsius.
Urcam doar in pielea goala si in pantaloni scurti ,insa am observat ca soarele deja ma prajise pe gat.Cand a venit Dan in regruparea 2,mi-am pus tricoul.Iata si o imagine frumoasa din R2:
In plecarea spre lungimea a treia,"am facut-o de oaie",cum numai eu pot face.Am pus un friend(e un dispozitiv ce se pune in perete,in fisuri,daca nu ai piton sau nuca,dar el ,friendul ,se foloseste in prezent din ce in ce mai mult),dar marturisesc ca nu sunt obisnuit inca cu asemenea dispozitive.Prin urmare,friendul ...nu mi-e friend!!
Pana aici,nimic anormal.Am continuat in sus stanga si am dat de un piton.Si,s-a rupt filmul,eu ,care eram acum a unsprezecea oara in Panselutza! Nu mai stiam daca e la stanga,spre un traverseu expus haului,sau la dreapta,frontal,pe un horn surplombant.I-am spus lui Dan sa ma lase in "salam":am venit cam speriat la el,in regrupare."m-am inarmat"cu 2 pitoane si 2 frienduri.Acuma nici Semaca nu mai ma ciuruia iar totul parea un fleac!!!!
Iata poza plecarii ,in incercarea a doua din lungimea a treia de coarda:
Am ajuns din nou la pitonul din stanga si mi-am zis ca fie ce o fi ,o voi lua in sus pe hornul cu surplomba la final,dar,inainte de asta am batut atat de tare un piton,incat l-am batut....de tot,nemaiputand sa bag carabiniera in urechea lui.nu am putut sa il scot,apoi am batut unul mai lung si mai subtire,din colectia lui Dan.Pe ala l-am batut dezastruos si a fost mai mult de moral.Am trecut surplomba ce punea capac hornului si ce sa vezi,am dat de pitoane.Am ajuns si in regruparea a treia,destul de incomoda,pe o brana mica de 30 de centimetri lungime.De aici l-am filat pe Dan care a venit destul de repede.Urma lungimea a patra,cea mai tehnica,adica cea mai tare.Sperietoare era o placa care se casca spre hau,dar si un perete vertical,un pasaj de gradul 5,de vreo 8 metri inaltime.
Si cum imi doream mult ca sa fiu monitorizat atent de Dan,am decis sa facem lungimea a patra din doua bucati,astfel:
am denumit-o pe prima parte lungimea 4A.lungimea asta a fost compusa dintr-o catarare verticala 5 metri,apoi coborare aeriana spre placa cu pricina.la placa eu am regrupat,caci sunt 3 pitoane foarte bune,mari.pana la placa sunt 4 pitoane bune.in locul inde am ajuns se afla un arin de munte care te inteapa rau.adica e mic si intepat!aici,e ,in sfarsit,umbra.In privinta secundului,am avut probleme aici:nu vroia sa treaca in ruptul capului cu rucsacul-urs pentru ca il dezechilibra.da,intr-adevar ,e o senzatie tampita,si e tocmai deasupra haului.e greu cu un astfel de rucsac.cum am procedat?
i-am luat lui Dan rucsacul si l-am adus in regrupare,la umbra.
apoi i-am facut lui Dan o balustrada si astfel a trecut.Iata imaginea cu traversarea zeilor(am vrea noi!):
Aici am mancat ca disperatu o jumatate de mar,niste resturi de parizer cu curcan si vreo 2 biscuiti tari,populari.Dan a baut un pic de apa si parea din alte sfere.I-am zis sa fie totusi atent cum fileaza,ca pasajul ce urmeaza e greu.Nemaistand pe ganduri,am purces sa-l escaladez.M-am miscat repede,nici nu-ti permite pasajul,stii,sa stai sa admiri.Aici e gradul cel mai mare al traseului Panselutza,asa zic eu.E vertical si un pic mai tehnic,adica faci niste spraituri,mai mergi si la aderenta,mai niste chei de mana,dupa care pasajul te scoate dreapta,deasupra haului,din nou,dar urmeaza iar un pasaj vertical,nasol,pentru ca are si smocuri de iarba,neprielnice escaladei.Sa fi numarat vreo 7 pitoane,dintre care ,atentie,cel de jos,de cand porniti,se misca rau,desi ,culmea,nu se poate scoate.In fine,am trecut,am rasuflat usurat,m-am descaltat si l-am filat si pe Dan.Cu toate ca ma asteptam sa dureze o vesnicie,caci avea rucsacul-urs in carca,coechiperul s-a miscat nesperat de bine.
Ei bine,in ultima lungime,a cincea,iar am facut-o de oaie.Atentie,e prea lunga si daca ai o coarda de 40 iar lungimea e de 50 de metri,ai pus-o,mergi concomitent cap-secund,ca sa ajungi la liman,sau faci inginerii prin pereti,in cazul in care ai o cordelina de prelungire a ...vietii.
Eu am repetat povestea si ,in loc sa regrupez la un copacel,m-am dus val-vartej pana aproape de final.Dar,ce sa vezi,nu imi ajunge coarda.Ii spun lui Dan sa mai imi dea coarda,mai imi da 3 metri dar,vai ,mie mai imi trebuie inca vreo 4.Nu stiu ce inginerii a facut saracul Dan pe jos,dar eu pe sus simteam ca inebunesc,sprijinit de o cracutza si asteptand sa stiu ce mai face.
Intr-un final,am auzit ca pleaca.Eu,il filam dupa cracutza.
A venit foarte nervos si surescitat.Era si firesc,puteam amandoi sa o patim.
Tocmai ma rugasem la o Sfanta,Xenia,sa nu o patim.
Tocmai fusesem salvati.
Ne descaltaram si ne stranseseram papucii si buclele.
Era opt seara si facusem opt ore in traseul initial,de escalada.
Eram cam ametit de atata soare,caldura.Urma o brana foarte lunga de vreo 100 de metri lungime.Apoi am coborat o panta inclinata ,cu iarba foarte mare,de unde am inceput sa facem rapeluri.Deja se facuse noua seara si noi tot faceam rapeluri.Am avut succes cu lanterna mea frontala,caci o bagasem de dimineata in rucsac.In fine,pe la ora 11 seara ,am ajuns la cort.Am tras si o sperietura,caci o vaca se impiedicase in supracopertina si mi-o smulse de pe cort.Am crezut initial ca nu mai e deloc,dar am gasit-o pe jos.Tura ,in total,ne-a luat 11 ore.
Noi planuisem sase....

3. DE LA ABRUPTUL ITVIG,LA SUSAI,PRIN PREDEAL

Pe data de 8 iunie 2010 ,pe o caldura enervanta,ne strangeam cortul ,mancam si plecam din Itvig catre Predeal.Nu am mai dorit sa escaladam ceva pentru ca era foarte cald,inabusitor de cald.
Ma arsesem rau pe gambe si nu mai suportam sa stau la soare.Mi-am facut bagajul la umbra unui brad si acolo am si mancat.Daca inainte cu o seara cainii ciobanesti erau feroce,acuma venira repede la salam cu furnici.Pai de ce furnici?Pai uite asa,ca eu imi pusesem punga cu mancare la baza Panselutzei si a doua zi cand am venit sa o luam,totul era plin cu furnici.Cainii erau acuma ca niste mielusei.
Am ales un drum forestier mai putin folosit, pentru a ajunge in Chei,uitandu-l pe cel marcat,plin cu namol,abrupt,anevoios si lung pe deasupra.Piciorul de munte ales ne scoate cam intr-o ora jumate aproape de cabana Poiana Secuilor.Avem si o priveliste minunata asupra Abruptului Itvig.Vezi foto:
In ziua de 8 iunie 2010 ,2 situatii m-au adus la exasperare:
1.atacul Mustelor Disperate;
2.caldura insuportabila.
Sa le luam la rand.Inca de cand am plecat,pe piciorul acela de munte,ne-au atacat foarte multe muste care au si intepat si ne-au sacait tot timpul.Este a doua oara in zece ani de zile.Se pare ca situatia nr1.este strans legata de situatia nr.2.Oricum ar fi,va rog sa ma credeti,mustele acestea mi-au lasat niste buboaie rosii si mari pe care le-am scarpinat o saptamana.Eu am avut pantaloni scurti,vezi foto,si a fost si mai rau.In privinta caniculei,nici ea nu m-a iertat.Am facut insolatie,am vomitat,am avut frisoane si deranjamente la stomac.Exagerasem si cu mersul pe caldura,asta e clar.De la Poiana Secuilor simteam ca nu mai suport soarele.Ce sa mai zic de suportat asfaltul incins de la Trei Brazi pana la Predeal.Aproape de Predeal,la inceputul drumului auto,dar si marcat ,care duce catre cabana Trei Brazi,este un izvor cu o apa foarte rece si buna.Ne-am alimentat de acolo.In Predeal mi-am cumparat ceva de mancare si am intins-o spre Susai.Panta spre Cioplea parea interminabila.Pe aici sunt numai vile,ale fostilor nomenclaturisti,dar si actualilor.Spre Susai este un drum si de masina,dar si marcat.Pe drumul marcat am gasit,evident ,gunoaie.Sunt sigur ca data de 25 septembrie 2010 nu va schimba prea mult situatia referitoare la mizeria din Parcuri,Rezervatii,poteci din paduri,parcuri din orase etc.Romanii nu doresc sa aiba o educatie civica,ei iau totul in bascalie cand vad ca cineva strange gunoaiele dintr-un masiv montan,de exemplu.Am spus-o la modul general.Si imi mentin parerea stricta.Situatia din 25 septembrie 2010 va crea doar niste amicitii care vor sta la baza culesului de noi gunoaie,tot cu aceiasi oameni sau cu ceva oameni in plus,dar nu prea multi.Repet ca trebuie sa existe o "constiinta"si pentru Natura,munte,parcuri naturale.Ori,degeaba ii spun eu unui "Gheorghe"imbuibat sa nu mai arunce gunoiul sau sa nu mai rupa copacul din padure,ca"Gheorghe",in imbecilitatea sa ,imi va rade ironic.Asa (nu) l-au invatat parintii sai,de mic.Si aici este ruptura intre cei ce vor si n-au resurse si cei ce nu vor si au resurse.....
La cabana Susai,care numai cabana nu mai este,ci ditamai hotelul,am ajuns la ceas tarziu de seara.Constructia e inconjurata de ditamai gardul;la inceput,am intrat pe pajistea "cabanei",apoi am zarit un indicator pe care scria ca este interzisa camparea cu cortul.Dan vazu niste trepte care duceau catre o platforma si el propuse sa dormim sub trepte.Mie nu imi conveni si atunci montaram cortul.Iata 2 poze cu zona:








Eu nu am rezistat si ,dupa ce am montat cortul ,am intrat in el.Dan ramase pe afara si suporta,nu stiu cum,mustele violente.La un moment dat am auzit un grohait de animal salbatec.Dan se cam ingrijora si imi spuse ca doarme afara.Eu am dormit inauntru,destul de chinuitor,pentru ca ma ardeau gambele.Pusesem o rosie ,o storcisem pe pielea parlita,si imi mai ameliora usturimea.
Dimineata de 9 iunie 2010 era placuta,cu o exceptie:mustele.
M-am indarjit sa strang cortul odata si sa plecam spre Valea Azugii,in speranta ca vom scapa de invazia sburatoarelor.Nu a fost asa,sburatoarele ne-au chinuit pana in Doftana Prahoveana.
Mai matinali ca oricand,si asta pentru prima data de cand mergem noi doi pe munte,ne-am trezit pe la cinci treizeci.La sapte treizeci am plecat.Inca era placut,nu venise valul de caldura.
Am traversat lunga poiana si am inceput sa coboram prin padure,pe marcaj.La inceput este lina poteca,dar spre final,trebuie sa fi foarte atent cu frana de picior,este abrupta cararea.Un marcaj tembel de la Lacul Gavanu spune ca este o ora jumate de la acest lac pana la Susai,dar ,daca te gandesti ,panta este foarte inclinata ,din Valea Azugii,la inceput,si faci o ora in urcus numai pe ea!Deci,eu spun ca sunt vreo 2 ore jumate de la Gavan spre Susai,nu o ora jumate.
Odata coborati in Valea Azugii,ne-am revigorat un pic aici,spalandu-ne pe picioare.
Vrand-nevrand,ne-am spalat pe picioare,pentru ca am traversat Azuga si ne-am descaltat.
Vremea era oricum super-buna!
Vezi foto cu traversarea:
Urcam un drum forestier in panta lina;prin padure e placut si povestim tot felul de chestii.Acum ne indreptam spre Cantonul Retivoiul din Muntii Neamtului.Pentru mine este o premiera turistica.Imi place pe aici,totul este verde,padurea freamata de viata,cu pasari ,si,prin lipani,cu soparle ce se feresc de bocancii ce apasa greoi pamantul.Desi e in aparenta liniste,aici totul lucreaza la cote maxime.Trebuie sa stii sa asculti padurea.Iti aduce emotii,simturile ti le ascute.E miraculoasa uzina asta numita padure.Traversam o lunga poiana ,unde zarim un observator de vanatoare.Apoi intram in padure si ,intr-o mica poiana,dam de Cantonul Retivoiu.Acum 10 ani citisem o carte scrisa de Floricioiu,celebrul alpinist,intitulata "Postavaru si Piatra Mare",in care este inclus si traseul pana la Lacul Gavanu si Cantonul Retivoiu.Iata o imagine cu subsemnatul si cu adapostul amintit:

Deci,dupa 10 ani ,mi se implinise visul,acela de ajunge acolo,si nu numai,caci imi doream sa stiu cum arata si Lacul Gavan.
Am constatat pe experienta mea ca lucrurile ti se implinesc in viata avand o conjuctura favorabila dar si o tenacitate iesita din comun.Poate ca ,daca nu propunea Dan traseul,as mai fi asteptat tot atata timp.Puteam sa merg si singur,dar uite ca n-a fost.Repet,conjunctura si contextul vietii fiecaruia fac sa se implineasca dorintele.
La cateva minute de adapost se afla un izvor cu apa foarte rece si buna.De-altfel ,pe acest parcurs(Susai-Retivoiu-Gavan-Paltinu-Doftana Prahoveana) veti gasi izvoare.Ne indreptam acum spre Lacul Gavan.Mergem in linie dreapta,fara a urca.Traversam o poiana foarte mare,unde sunt multe defrisari.Cand vad de fiecare data defrisari,mi se face rau,am un tremur,un vid.Suntem neputinciosi in a face ceva ,unii doar ne ataca pe bloguri spunand ca aia e forta,dar forta e sa-i opresti de fapt pe aia care taie padurile sau macar sa le-o spui in fata.Cat de greu e sa spui in fata cuiva ceva ce te nelinisteste.Dar noi suntem doar anonimii care ataca pe bloguri.Doar atat.Sa facem ceva mai constructiv!
Iata o imagine cu Buceacul tot mai indepartat.S-a intrebat cineva vreodata ce inseamna Buceac si cat de vechi e cuvantul?
Buceac inseamna pasune alpina.E justificata denumirea doar pe Platoul Masivului Bucegi,ca in rest,vedeti imaginea.

Deceptia zilei s-a numit Lacul Gavanu.De ce?Pai e simplu:e un lac "statut",cu un miros urat,cu multi batracieni,foarte mari si ciudati.De jur-imprejur,trebuie sa fi atent pe ce pui bocancul,ca sunt lipani pana la genunchi.Pe malul lacului e o bancutza unde poti pune de un pranz.
Iata poza cu Gavanul:

Peste o ora ajungem in golul alpin.Suntem in directia varfului Turcu-1700 metri.Trec doi tipi cu motocicletele ,care practica enduro.Este un sport mai rar intalnit pe la noi.Iata si creasta lata si deloc umblata.


Iata si varful Turcu:


Caldura este sufocanta.Ne indreptam spre Varful Paltinu,1903 metri altitudine.Mi se pare un munte gigantic,Paltinu.Cel putin piciorul ce se desprinde din varf si care se numeste Piciorul Predelush,este atat de lung.Tot sa privesti ,in toate zarile.Suntem inconjurati de munti!

Observam Piciorul Predelush,care ne conduce in Pasul Predelush,la 1223 metri altitudine.

Pe Piciorul Predelush,caruia i s-ar putea spune si Piciorul Paltinului,a inflorit rododendronul.

Intr-atata verde zarim si rozul ce ne atrage atentia.
Toate plantele astea mi se par un miracol al naturii.Ele ne ofera emotii.Imi aduc aminte ca atunci cand am ajuns in Campina,oamenii erau nervosi,unii se uitau ciudat,altii erau pe la cersit.Ce diferenta colosala intre munte oras si om.Muntele ofera tot ce-i mai sanatos si frumos,omul ofera tot ce-i mai urat si nesanatos...Schimb total neavantajos.Muntele nu poate sa vorbeasca ,numai ca el ne da semne daca noi oamenii ,il suparam.I-am spus lui Dan ,la o pauza de masa,cand mai era un pic si ajungeam in Pasul Predelush,ca as ramane aici tot timpul,sa imi iau oamenii mei de suflet si sa nu mai ma intorc.Odata reintors din Bulgaria,de prin salbaticia unui litoral superb,mi-am spus ca trebuie sa ma apuc de olarit si de panificatie si am spus-o si la prietenii apropiati.Se pare ca noi trebuie sa revenim la radacinile noastre si sa nu mai fim asa de rigizi si de tampiti,crezand ca "rationalul" din noi e cel mai bun lucru de pe planeta asta.Dar uite ca nu e.E posibil ca odata si odata sa fac ceea ce mi-am propus.Cine nu iti permite sa visezi ,nici macar atata,e un dictator de buzunar ,calculat care oricum nu ajunge nicaieri.

Ce ar fi fost daca cineva mi-ar fi spus ca drumul e lung pe Piciorul Predelush,ca nu sunt deloc marcaje,ca ursi sunt pe unde nu te astepti?

Ar f i fost o mare dilema si atunci nu as mai fi mers nici un pas.

Am ajuns in Pasul Predelush pe la sapte seara.Dan mai fusese pe aici in urma cu o luna,atunci cand mocirlele erau mari.Iata o poza cu Pasul Predelush si echipa(poza facuta cu aparatul lui Dan):