joi, 17 februarie 2011

Valea Malinului si Valea Alba

Sambata dimineata ,29 ianuarie 2011,m-am intalnit cu Cezar Jipa si Daniel Negoita,la Piata Victoriei.Am plecat cu masina lui Cezar,pe la sase dimineata si am ajuns la ora opt in Busteni.
Caracteristica vremii:geroasa,temperatura -16 grade in localitate.
Ne-am echipat in fata Caminului Alpin,apoi am pornit spre Munticel.
Caracteristica zapezii:moale,pe Munticel,pana in Poiana Vaii Cerbului,grosimea stratului 20 cm.
Cer:senin"sticla".
Urme de animale:zero.
Cand am ajuns in Poiana Costilei,sa tot fi fost 10:30.A intervenit o disputa referitoare la alegerea intrarii in traseu:pe Theodoru sau pe Poienitei.Cezar ma pisa cu cel din urma ,eu il pisam cu primul.Am convins ca mergem pe Theodoru.Cum intram pe Theodoru,ca sa ajungem in Malin?
Din Poiana Vaii Cerbului,mergem stanga,privind hat departe,in sus,niste coltani.Tinem curba de nivel,tot stanga,traversam un prim valcel,ce se termina cu un perete,apoi,al doilea valcel e al lui Theodoru.Nici super-arhi-mega pasionatii de istorie alpina romaneasca nu au habar cine si ce a fost domnu Theodoru.Ramane un mister,ma rog...
In gang mi se pare din ce in ce mai frig.Pe stanga sunt trasee de escalada,cu pitoane super vechi,premierele alpine fiind realizate in anii 1956 si 1957,de alpinistii Florin Stan,Pompiliu Pascu si Dumitru Porcescu.Cel mai usor se numeste Hornul Liliecilor si are gradul 3A,cu 2 l.c.
Peretele se cheama "Peretele Valcelului ascuns al lui Theodoru".
E a unspea oara pe aici;vara e banal,vagauna asta e plina de craci,pietroaie sfaramicioase si nu exista saritori.
Acuma iarna,deh,nefiind ca vara,panta creste,golurile sunt umplute cu omat,gheata e gheata,asta e..Amicu Daniel Ionita a clacat nasol la treimea superioara,unde panta ajunge pe la 60 de grade,facubila la un piolet.Eu si cu Cezar asa am trecut,ramanand Daniel in urma.Am sosit cu o cordelina la el,dar trecuse.Valcelul se termina intr-o sa foarte expusa haului;sub noi e Valea Malinului cu cele 2 saritori nasoale.Aci ne punem coltarii,caci urmeaza o brana cu gheata si zapada,care ne va scoate in Malin.Este ora 12:30,cand ajungem in fir.Colegii tot baga poze superbe,dar eu nu,pentru ca am imprumutat aparatul Viorelei.eee,pana la urma,viata mea nu sta intr-un aparat.Daniel imi spune ca imi da pozele,cu o conditie:sa nu le public,comercializez intr-un fel.Sa stiti ca din miile de poze pe care le am,am devenit miliardar,am fost in Himalaya,mi-am facut vila la Fundulea,din drepturi de autor,de poze.Aiurea -n tramvai!
Ii respect dorinta:nu pun nici o poza pe blog si pe nicaieri....
Ha,acuma sa vedeti ce urmeaza:saritoarea,prima,neacoperita.Are o cordelina,si baiatul care a facut noduri pe ea,pot sa spun ca ii merge mintea,s-a gandit chiar grozav ca nodurile sunt un sprijin,o priza.Cu 2 saptamani in urma vazusem un film cu K2,unde sarbii se trageau de o coarda cam uzata,la Bottleneck.Ei bine,asa am facut si eu,aducandu-mi aminte de ce faceau sarbii la pasajul ala.Am avut o problema:am urcat cu rucsacul,vorba lui Dan Alexe,cu "valiza",si m-am blocat la finalu saritorii.Am azvarlit rucsacul si i-a venit lui Cezar in cap.Apoi a trecut si Cezar si l-am rugat pe Daniel sa-mi faca un nod la coarda,sa lege rucsacu.
Infine,l-am tarsait pe saritoare,a venit si Daniel,asigurat,si am purces mai departe.Mergeam greu,era zapada cam mare,vreo 20-30 cm.Abia pe la Coltu Malinului a devenit tare zapada.Aici,in dreptul Coltului,valea capata o deschidere,putand sa urci pe fete,pe stanga,spre Scorusi,sau prin Canion,dreapta.Noi am continuat pe Malin.Cand am ajuns in dreptul Branei Mari a Costilei era deja sase seara si frig ca naiba.Doamne iarta-ma ,ce urat vorbesc...
Am luat un ginseng,simteam ca ma lasa "bateriiile".De mancat,doar o muscatura de cascaval cu o felie de paine si un pahar de ceai cald,ca fierbinte nu mai era..
Am mers si la frontale(lanterne adica) dar ma simteam ca pe o alta planeta.Gangul ala ciudat ,bezna ,stelele stralucitoare,Predealul indepartat si zapada ireala,imi dadeau fiori si un sentiment straniu.Am urcat primul cornisa si ,mai bine nu ma contrazic cu Cezar care zice ca a fost usor de trecut cornisa,dar spun si pe aceasta cale:a parait nasol si din 2 motive cred ca nu s-a rupt:suntem toti trei usori si gerul naprasnic.Oricum,ultima portiune a fost super-riscanta,cu panta 65-70 grade si zapada moale.La ora 19:15 eram in Platou.
Au inceput cautarile potecii.GPS-ul lui Negoita ne-a ajutat enorm.Nu era ceata,era senin,dar e mai complicat iarna,noaptea,pe Platou.....
Am facut 2 ore pana la cabana Babele.In ultimele 15 minute mi-a venit sa vomit de epuizare.
M gandeam ca o sa ma uit la colegi cum mananca si beau dar nu a fost asa.
Mi-a trecut greata dupa ce am baut un ceai.
Cabana Babele,in viziunea mea,are 2 "bile":una neagra si una alba.
Bila neagra e frigul sinistru din camere(+10 grade Celsius pentru 30 de lei);
Bila alba e mancarea buna,facuta la cazane.
Off,am rasuflat usurati,nu erau cocalari si manelisti in sala de mese,nici in camere.
Noaptea am comis-o:mi-a sunat ceasul la ora trei(il pusesem cu o noapte in urma,ca sa ajung la intalnirea cu baietii)si am uitat sa-l resetez;cum stateam la etajul patului,si cum paturile de la Babele nu au scara,ametit si obosit,abia am ajuns sa-l opresc.In camera erau inca patru oameni care urcasera Alba.O tipa mi-a tras o injuratura.A doua zi tocmai ne impacam-desi nu facusem nimic rau(doar trezisem toti oamenii din camera)pentru ca eu cu tipaa ne cunosteam din Costila,de la refugiu.
A doua zi,pe 30 ianuarie 2011,era senin sticla.
Am facut 2 ore pana in Saua Vaii Albe.Eu am coborat foarte repede Valea Alba,bine,fiind obisnuit si cu configuratia terenului.
Baietii au ramas foarte mult in urma;La Verdeata i-am asteptat 40 de minute.
Pe la Caminul Alpin eram la ora doua.Venise si Dan Vasilescu.Am stat cu el la masa si cu alti membri sau ne-membri de la C.A.R.
Tura a fost extraordinar de frumoasa;nu mai fusesem pe Malin de patru ani.
Pozele le gasiti pe picasa ,la Cezar Jipa.
Aaa,am uitat:zapada pe Alba,moale si cam de vreo 20 de cm.Dar in zilele alea,fara pericol de avalanse.

5 comentarii:

  1. hai ca ti-a priit tura, pacat ca nu-s mai dese si depindem si de altceva.
    u sint doar munti in viata noastra...
    Bafta si la mai multe actiuni

    RăspundețiȘtergere
  2. Faina tura, lunga si piperata cu momente mai intense (cel putin asa resimte cititorul :D). La capitolul fotografii suplineste din plin expresivitatea cuvintelor cand descrii pasajele cheie. Te face sa citesti textul, nu doar sa treci din poza in poza.

    P.S. Am trezit si eu odata tot Barcaciul la 4.30 dimineata(peste 25 de oameni). De vreo trei ori a sunat blestematul de telefon pana sa ma prind ca e al meu :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna MeetTheSun!
    Partea proasta e ca stiam ca e telefonul meu,daar mi-era o lene sa ma cobor la rucsac!!
    pozele cred ca le-ai vazut,pacat doar ca nu-s ale mele...
    voi n-ati mai iesit pe vai?

    RăspundețiȘtergere
  4. E un subiect sensibil asta cu iesitul... deocamdata mi-am "suparat" ligamentele de la genunchiul stang si sunt in recuperare... Nu stiu cat mai dureaza, dar cum ma doare orice urcat sau coborat de trepte iti dai seama ca la munte nu se pune problema sa merg... Probabil prin aprilie pot incepe cu mici plimbari.

    E oribil, ma incearca tot felul de stari, cateodata imi e foarte greu sa intru pe carpati sau pe site-uri de munte, altadata intru ca sa-mi astampar dorul macar un pic...

    RăspundețiȘtergere
  5. Salut, stie cineva cum pot da de Pompiliu Pascu?? Multumesc frumos

    RăspundețiȘtergere