Se pot ivi multe lucruri cum ar fi stricarea vremii.Si atunci deciziile le iei doar tu.Ziua de intai august 2011 mi-a aratat ca oricat ai vrea sa-ti faci targetu',intervin factori exogeni,cum ar fi:ceata,lipsa indicatoarelor la bifurcatii importante.De cum m-am indepartat de Botev,au intervenit problemele:ceata persistenta precum si lipsa unor indicatoare m-au facut sa ma invart de doua ori in cerc.Adica am revenit de unde plecasem.Nu renuntam,dar nici bine nu-mi era.Aveam o repulsie idioata de a intra la statie si a intreba meteorologii.Poate ca asta ar fi fost ultimul lucru pe care as mai fi putut sa-l fac...
"Mai incerc o data",mi-am spus.Caut cu atentie ,prin ceata enervanta,poteci.Zaresc o poteca ce urmeaza un marcaj cu verde.Uraa,marcaj,fie ce-o fi merg pe el,fie ca me duce unde m-o duce.
Harta nema,so...
Hiperbolizez ceata:"ma baiatule,te las sa tragi o privire scurta prin imprejurimi,apoi trag cortina".Cobor o panta abrupta,presarata cu pietroaie instabile,si ce vad,printre valatucii albi si reci:o cabana!!!
Cobor ca un disperat,iar in conditiile astea cabana parca se indeparteaza,in loc sa se apropie...
Nu este de fapt o cabana,ci este un refugiu,Botev,situat la 2000 metri altitudine.Langa el,este un cort mic,albastru,din care ies doi baieti.Unul e bine legat,sa tot aiba vreo 28-30 de ani;il cheama Stoyanov,stie bine engleza,si .....este cabanierul.
Culmea este ca ma serveste prompt cu ceai,cafea si o supa foarte buna de legume.Zic "culmea",fiind obisnuit cu ifosele tembele ale cabanierilor si hotelierilor din patria-muma.Stoyanov asta e numai zambet,abia s-a trezit si ma tot intreaba de unde vin si ce fac.Un alt om,ajutorul de cabanier ma intreaba daca nu am un ac mai bun de cusut,caci vrea sa coasa un ditamai steagul cu Bulgaria.Cum am doua ace de cusut prin ranitza,ii fac "cadou"unul.
Vine si vestea cea mare:imi gaseste o harta grozava cu masivul Balcanii Centrali.Costa "doar" 8 leva,aproximativ 17 roni.O cumpar,nici nu stau la discutii.Ulterior aveam sa aflu ca ar fi o raritate,ca nu se mai tiparesc.
Bine ca o am,e chiar buna harta asta.Las cafeaua sa o savurez,pe ultimul loc.Platesc si plec.Este deja zece dimineata,am stat o ora pe aici,dar m-am conversat cu Stoyanov.Poteca urca vertiginos catre varful Mlechnia Chal,2255 metri altitudine.Ceata revine,dispare si tot asa.Nu am deocamdata cum sa ma pierd,sunt stalpi din 50 in 50 de metri.Cabanierul imi spune cand plec ca sunt 11 grade Celsius.De la 35 de grade,de la cat venisem eu,e o diferenta cam mare.
Ma simt in putere si urc strasnic,chiar daca bagaju' are vreo 20 de kile.
Treaba merge extraordinar pana in Varful Zhaltets.2248 metri altitudine,cand ,datorita cetii si a lipsei marcajului,a vreunui indicator,ma pierd.Culmea e ca fara sa stiu,prima data ma indreptam foarte bine pe creasta principala,dar,pacalit de caderea foarte brusca de altitudine precum si de disparitia subite a potecii,imi zic in gand ca nu e bine."Banuiesc" ca trebuie sa merg pe o culme lata,plina cu stalpi de marcaj(dar nu arata culoarea si nici indicatoare,trebuie sa deduci).Culmea asta lata are si ea o cadere mare si brusca de altitudine.Ceva simt ca nu e bine,ca mi se-nfunda.Din (s)neguri apare un grup de turisti bulgari care vine(grupul,adica) de la refugiul Vasil Levski.Asa imi comunica ei.Imi spun ca eu merg acuma spre acest refugiu,in nici un caz spre creasta principala.In timp ce studiem impreuna harta,ne trezim cu niste cai,foarte aproape de noi,care parca ar sta la discutie cu noi.Ce ciudat!/p>
Un bulgar,probabil el lidero maximo al grupului imi spune:"nu e bine pe unde o iei,e periculos singur,noi mergem spre Refugiul Botev".Asta-i culmea,imi zic in gand,de-acolo vin eu acuma.
Grupul bombane ceva si pleaca.Ii las in pace.In ceata,mai scot o data harta.Decid sa iau ca punct de reper momaia varfului Zhaltets si sa caut incet,dar sigur,potecile spre creasta principala.Da,prima data o luasem bine,atunci cand poteca disparu in niste tufe de afin.Propunandu-mi sa fac cativa pasi in acea directie,am auzit voci.Erau unii care veneau din creasta principala ,spre mine.Eu eram mai pe sus,dar nu pe poteca,ei ai pe jos,pe marcaj.Am strigat la ei si s-au oprit.Mi-au spus ca asta e poteca buna spre Varfurile Kupen si Kostenurkata si Krastets.Ca sa "puna paie pe foc",unul din ei mi-a trantit-o:"it's most dangerous,be careful".
Varful Kostenurkata l-am ocolit rapid si fara probleme.De la Varful Krastets,2035 metri altitudine,incep iar problemele.Traseul iar ma baga in brane expuse haului,intortocheate,super-intortocheate.Aceste pasaje ma obosesc maxim,ma storc de puteri,mai ales ca mi le pierdusem aiurea cu cautarea potecii bune..
Din ceata,brusc,apare piramida ametitoare a lui Kupen peak,2188 metri.Desi are numai 2188 metri,arata tare impunator,si ,pe cinstea mea,de 2 ori mai greu decat Negoiu.Vremea trece repede,eu tot merg pe brane,de pe un versant pe altul,intalnesc cabluri,la urcare,la coborare,fac si eu pe grozavu,nu ma tin de ele,gasindu-mi"prize".La ora 15,in sfarsit,sunt pe celebrul Kupen,un varf de temut in randul bulgarilor.Zaresc,culmea,o "casuta postala"de fier.O deschid si in ea zaresc un caiet mare,"studentesc",de vreo 200 de file.Furtuna vine si mie imi arde sa ma semnez in caiet.
Cobor destul de repede cativa metri,dar cablurile de la o saritoare ma fac sa fiu cat mai atent;chiar incepe sa ploua.Scot pelerina si ma uit din cand in la creasta.In stanga e un lac care arata ca o talpa.E singurul lac intalnit.In fata e un varf semet,Ambaritza,dar vad ca poteca il ocoleste pe dreapta.Ploua tare,e (s)negura,dar nu-i frig.La un moment dat,ceata ma lasa sa vad ceva in dreapta crestei;pare a fi o cabana,dar e foarte departe.Cum nu am mai scos harta ,chiar nu stiam ce este.Doar era o banuiala.Gandul imi spune ca daca e o cabana,sa cobor neaparat la ea.Ajung in varful Ambaritza epuizat.Simt ca nu mai pot urca,si asa merg de 11 ore,cu pauze de nici macar 5 minute(da,exceptie facand micul dejun de la Botev hut,dar asta fusese la noua dimineata).Las rucsacul sprijinit de un stalp de marcaj.Ploua si iar ploua.Ce mai conteaza...
Merg spre dreapta crestei sa vad daca e cabana sau nu e.
Da,e o cabana,se vede bine acoperisul de tabla metalizata.Observ un picior de munte inierbat pe care se poate cobori.Dar pana acolo in coborare fac o ora jumate sigur.In timp ce tineam piciorul asta de munte,surpriza:norii se indeparteaza ,iese chiar un pic soarele.Parca sunt in al noulea cer,caci simt cum incep pantalonii sa se usuce.Imi vine sa pun cortul,dar am in minte imaginea unei cabane calduroase,cu miros de supa calda,ceai fierbinte si stat langa o soba.....Visuri,taica,visuri.Alergam ca un bezmetic pe coasta aceia inierbata,facandu-mi visuri placute.Am intalnit un izvor!!!,culmea,pe un platou cu iarba mare(o ciudatenie,era un loc plat si nu puteai pricepe de unde vine izvorul acela).Avea o amenajare din beton,era trasa o teava si era acoperit cu bolovani,pusi deasupra unui capac ruginit,dar care tinea drept protectie.Nu stiu ce am avut,dar nu am luat apa,crezand in Ambaritza mea de "vis".Ambaritza era cabana.Ce chestie,cand alergi asa tare si cu sperante dupa un lucru sau o persoana,vezi la un moment dat ca nu-i imaginea din gandul tau,e total alteva......
In camera de mese sunt 2 bulgari,prieteni:Evgheni,inginerul,si Ghiorghi,economistul.Amandoi,din Vratza.Vratza este un oras frumos din nord-vestul Bulgariei unde mai vin ai nostri la cocotz.Orasull e cochet,curat,cu arhitectura spatioasa,bulevarde largi.
Nu reusesc sa ma inteleg pe moment cu Evgheni,si iritat pe seasupra si de hainele ude,urc in camera,unde imi voi prepara ceva de mancare.Dar uit apa jos,in sala de mese.
Cand vin jos,bulgarii ma invita sa mancam impreuna.Merg iar sus sa imi aduc si eu ce am prin traista.Bulgarii au facut o salata de milioane(sunt vestiti pentru asta):rosii din gradina proprie,castraveti,ceapa.Au si o tuica foarte buna,de pere,tot productie proprie.Ma gandesc cu compasiune la unii care se bat pe pietele de capital,pentru specluatii valutare.
Ce minunata este pasiunea asta pentru munte:sa stai linistit seara la o cabana,sa mananci ceva natural si sa bei un vin sau o tuica,undeva in creierul muntilor.
Dupa mai multe paharele,ma descretesc,imi revin,rad cu bulgarii,"discutam",mai mult prin semne.La ora opt seara,cabanierul da drumul la generator pentru o ora.Profit si imi incarc bateria pentru aparatul foto.Ce fac e "ilegal",caci stapanul Ambaritzei imi interzice sa bag in priza bateria,cu sistemul ei de incarcare.Sunt fericit cand ,odata incarcata bateria,imi apar la aparat mai multe liniute.Deci,sa mai tot ma tina 2 zile...Ne culcam pe la doispe,cu promisiunea zilei ce va urma ca le voi face cafeaua.
faina descriere. Din poze, creasta "ta" principala aduce cu platourile largi din Iezer-Papusa unde poti disparea usor daca e ceata.
RăspundețiȘtergereCam salbatici si cabanierii bulgari.
tine-o tot asa!
pana la urma bulgarii astia dau dovada de prietenie, chiar daca nu vorbesc o boaba engleza. bag seama ca si ei stau prost cu marcajele, daca n-ai experienta montana....e cam naspa....
RăspundețiȘtergereinteresanta tura si descriere, captivanta as zice! abia astept urmatoarele jurnale :)