TRAVERSAREA UNEI PARTI DIN MUNTII BALCANII CENTRALI(STARA PLANINA),SOLITAR-PARTEA INTAI:DE LA BUCURESTI LA KALOFER,PRIN RUSE SI KARNOBAT

Am plecat pe 29 iulie din Bucuresti,Gara de Nord,spre Bulgaria,avand ca scop principal traversarea Muntilor Stara Planina sau Balcanii Centrali,mai bine zis.
Stara Planina este de fapt un lant de munti ce se intinde din Serbia,la vest,pana la Marea Neagra,la est,in Bulgaria.Partea cea mai alpina pe care am dorit sa o fac,si totodata cea mai inalta,poarta denumirea de Troyanski Balkan sau Balcanii Centrali.
Trenul care venea de la Moscova a avut intarziere o ora,asa incat,in loc sa plec la unspe treizeci seara,am plecat la doispe treizeci,pe 30 iulie 2011.Tot raul spre bine,caci in loc sa stau 4 ore in gara Ruse,am stat doar 2 ore,pentru a astepta alt tren,spre Karnobat.

Trenul "meu"de Karnobat a plecat la sase treizeci dimineata din Ruse si m-a costat 19 leva,adica 38 de roni,dus.La Karnobat am ajuns la 12 la pranz si aici trebuia sa schimb din nou trenul,avand ca destinatie Kalofer,poarta de intrare in Muntii Balcanii Centrali.Dar cum aveam de asteptat 3 ore pana la sosirea trenului,am decis sa fac o vizita de lucru orasului Karnobat.M-am desumfla repede,caci,in afara de micul centru,unde este o alee cu castani si o fantana arteziana,n rest,aceasta asezare e plina de gunoaie,tigani,si 2-3 magazine foarte slab aprovizionate.Am vrut sa iau masa in centru,dar n-am gasit nimic...

Am plecat spre periferie,unde am zaritt un deal interesant cu pini;inainte de asta,am trecut printr-un cartier mizerabil de tigani.Astia isi aruncau gunoiul direct in strada.Vai,si ce le-a mai dat natura,pini....

Iata niste imagini din Karnobat si de pe platoul cu pini,care ,pe caldura aceea ,au fost un bun adapost pentru mine.

Imaginea de mai sus este din Kazanlak,oras celebru pentru productia de dulceata de trandafiri si tot ce se poate face din aceasta frumoasa floare.Apropo,in aceste locuri se afla cea mai mare intindere de trandafiri din lume.

Trenul a fost foarte aglomerat iar eu,cu bagajul meu voluminos,deranjam lumea,si asa,mult prea deranjata.....
M-am asezat intr-un compartiment al nasilor,dar eu nu stiam asta;nasita a sarit ca arsa,m-a dat afara,m-a imbrancit.Iritat ,am bagat-o in aia masii pe fatza,spunandu-i ca nu am de unde sa stiu eu asta.Am gasit in fine un loc langa o tinerica care citea acatiste.Mi-a zambit larg si m-am mai linistit.La Sliven,orasel montan,a coborat o mare parte din lume.A ramas o familie de tigani cu multi copii.Ma tot priveau ca pe o curiozitate,oare ce caut eu pe aici...

Mama le dadea copiilor paine goala,pe post de pranz iar ei erau fericiti.In aceste locuri,in centrul Bulgariei,am vazut foarte multi tigani si cam multa saracie.

Slava Domnului,la ora sase seara rasuflu usurat,caci ajung in Kalofer,dar pana in centru mai e,asa incat iau un maxi-taxi care ma costa 0,8 leva,adica vreun leu cincizeci.

Kalofer este un oras mic,situat la 890 metri altitudine,in estul masivului Stara Planina,Balcanii Centrali.Vazusem pe internet un site care ma informa ca exista un "centru turistic" de unde imi pot cumpara harti cu muntii Balcanii Centrali dar si diverse obiecte de artizanat,specifice locului.

Ca nu a fost asa,aveam sa ma conving la intoarcerea din creasta atunci cand am gasit" centrul turistic" deschis,dar fara harti turistice,fara suveniruri, ci doar cu un barbat care vorbea non-stop la un telefon mobil.Era foarte contrariat cand i-am spus ca m-au atacat niste caini ciobanesti si ca ciobanul nu era langa animale....In fine,traiasca google earth,datorita lui stiam harta excursiei in cele mai mici amanunte,asa ca de la "centrul turistic",am luat-o spre nord,iesind din orasel pe ulitza principala.Drumul asfaltat merge 6 km pana la cabana(de fapt hotelul ) Panitzite,apoi continua inca 42 de km pana la o cascada imensa de 77 metri cadere libera ,care se numeste Kademlisko Praskalo ,apoi ajunge pe sub al dolea varf din Balcanii Centrali,ca inaltime,care se numeste Triglav si are 2276 metri.Acest drum e un fel de Transfagarasan.
Ma apuca seara,ora noua si eu tot nu puneam cortul.A trebuit in fine,sa ma decid,sa ma feresc cat mai mult de chiotele gloatei,care asculta muzica.Aici era un fel de Cheile Rasnoavelor de weekend,unde se adunau friptangii si cei care vroiau sa se simta in mjlocul naturii,dupa o saptamana tare grea de munca.Am uitat sa va spun ca nimerisem in weekend;tocmai incepea sambata.Mi-am pus cortul intr-o vagauna,dar tot mai auzeam cate un racnet de om stresat,care se defula in natura....