Pe 2 august 2011,pe la sapte,ma trezesc.Bulgarii ma asteapta ca sa fac o cafea,asa cum am promis.Ne intalnim la sala de mese,mancam si bem cafea.Schimbam emailuri.
Dumnezeu stie daca ne vom mai intalni vreodata.Probabil, daca voi veni eu prin Vracianski Canyon,la escalada,aproape de Vratsa.
Ghiorghi si cu Evgheni pleaca la noua.Hainele mele si bocancii inca sunt fleasca si nu am chef sa merg asa,cu ele pe mine.Soarele apare modest de dupa creasta principala care se afla la 3 ore de mine.Lenevesc la soare vreo ora,cu toate lucrurile insirate pe un parapet de piatra ,din fata cabanei.Sincer,n-am chef sa plec,as mai sta o zi pe aici,dar ma tot ameninta norii.
La zece imi iau la revedere de la Ambaritza si de la cabanier.Acesta imi da adresa lui din satul unde locuieste plus numarul de telefon.Sunt 7 ore de aici pana in Cherni Osam,spre nord.
Urc piciorul de munte care pare interminabil.Iarba mare si tot felul de plante imi uda din nou bocancii si pantalonii.Asta e muntele,n-ai ce-i face,dar are si parti bune pe care numai iubitorii de munte le inteleg.De exemplu,aici gasesc afine dar si izvorul de care am spus inainte.De data asta iau apa.Mi se pare incredibil,ca,pe un platou atat de plat,sa fie izvorul asta subteran.Ma uit stanga-dreapta,dar nu vad nici un loc de unde ar putea veni.Am tot timpul din lume,imi prepar un ceai din cimbrisorul cules cu o zi in urma,de pe creasta principala.Am termos,afara e racoare,o sa-mi prinda bine cate-un paharel de ceai fierbinte pe creasta.
Dupa 3 ore ajung din nou pe varful Ambaritza,2166 metri altitudine.
Dumnezeu stie daca ne vom mai intalni vreodata.Probabil, daca voi veni eu prin Vracianski Canyon,la escalada,aproape de Vratsa.
Ghiorghi si cu Evgheni pleaca la noua.Hainele mele si bocancii inca sunt fleasca si nu am chef sa merg asa,cu ele pe mine.Soarele apare modest de dupa creasta principala care se afla la 3 ore de mine.Lenevesc la soare vreo ora,cu toate lucrurile insirate pe un parapet de piatra ,din fata cabanei.Sincer,n-am chef sa plec,as mai sta o zi pe aici,dar ma tot ameninta norii.
La zece imi iau la revedere de la Ambaritza si de la cabanier.Acesta imi da adresa lui din satul unde locuieste plus numarul de telefon.Sunt 7 ore de aici pana in Cherni Osam,spre nord.
Urc piciorul de munte care pare interminabil.Iarba mare si tot felul de plante imi uda din nou bocancii si pantalonii.Asta e muntele,n-ai ce-i face,dar are si parti bune pe care numai iubitorii de munte le inteleg.De exemplu,aici gasesc afine dar si izvorul de care am spus inainte.De data asta iau apa.Mi se pare incredibil,ca,pe un platou atat de plat,sa fie izvorul asta subteran.Ma uit stanga-dreapta,dar nu vad nici un loc de unde ar putea veni.Am tot timpul din lume,imi prepar un ceai din cimbrisorul cules cu o zi in urma,de pe creasta principala.Am termos,afara e racoare,o sa-mi prinda bine cate-un paharel de ceai fierbinte pe creasta.
Dupa 3 ore ajung din nou pe varful Ambaritza,2166 metri altitudine.
Vremea a fost cand cu ceata ,cand cu putin soare.Din loc in loc,apar franturi de peisaje,si atunci pozez.Creasta e lata si urca zdravan spre varful Levski.Harta imi arata un refugiu,Vasil Levski,chiar pe varf.Cand ajung, observ un refugiul dezafectat, ca o cotineata ruginita,murdara pe interior.
Apar situatiile de stres ,din nou:de data asta am incurcat-o,ma incoltesc 6 caini ciobanesti,agresivi.Obisnuit de pe la noi cu strigatul molcom al ciobanului,foarte calm,care spune:"na la oi",apelez la cioban.Dar acest cioban e lipsa din poveste.Inima palpita,picioarele imi tremura,respir adanc,incercand o stabilitate a situatiei de moment.Ce mi se intampla ACUM e important si capital pentru viata mea.Ma apar cu rucsacul si in acelasi timp merg cu spatele la creasta,tinind linia stalpilor de marcaj.Indepartandu-ma de vaci(apropo,astia nu au oi pe creste),cainii nu mai insista.Sunt pe un varf inalt,gen platou.Ceata dispare si ce vad:din nou "o cadere"mare de altitudine,de la 2200 la 1500 probabil.Sunt foarte derutat si simt ca ma lasa nervii,incet,incet.Mai ales dupa situatia cu cainii.Vazusem un marcaj, o sageata catre ceva,din Levski peak,dar agresivii nu m-au lasat sa citesc unde merge poteca.Stalpii de marcaj,din varful unde eram,aratau o coborare vertiginoasa ce parea ca te scoate practic din creasta principala.In cele 4 puncte cardinale nu parea ca aceasta creasta ar putea continua undeva....
Decizie de moment:scot salamul,il tai felii,multe,si ma intorca catre caini,ca sa vad ce scrie pe sageata de pe stalp.
Decizia nr.2:nu mai vreau sa am de-a face cu cainii,cobor pe sub creasta,la vreo 20 de metri,prostind astfel ciobanestii.Am ramas cu feliile de salam in mana,ma fac plin de ulei.
La un moment dat vad,pentru prima data in viata,un uliu.Sau ceva de genul.Avea niste aripi mari,maronii.Presupun ca,odata ce tot cobor pe sub Varful Levski,abrupt,voi intersecta o poteca.
Fac o diretissima tampita pana la o "poiana"aflata la vreo 300 de metri sub varf.Ceva foarte abrupt,tinandu-ma de o iarba mare,uda si de tot felul de plante,buruieni.Ma laud,se poate spune ca am fler,chiar observ o poteca,hat,departe,dar mai e de coborat pe sub varful asta.
Coborarea aceasta m-a macinat nervos.Tremur din tot corpul,sunt fleasca,caci iarba era uda.
Bocancii au apa multa inauntru.
Pantalonii s-au ingreunat,cad de pe mine.Ajung la poteca.Primul lucru pe care il fac e sa mananc ceva.Scot rosiile bulgarilor(au zis ca daca tot coboara la oras,nu mai au nevoie de ele),o conserva de carne de porc,paine si cascaval.Imi revin.Al doilea lucru ce-mi trece prin cap este sa pun cortul.E prea frumos aici,liniste,flori,iarba mare,si,in departare,la vreo ora,un canion superb din calcar.Tentant.Presupun pe moment ca am iesit din creasta principala si ca e un drum ce duce catre o vale.Wrong number!!!
hazliu intotdeauna!
RăspundețiȘtergeree usor sa ma amuz din fata "claviaturii", dar imi dau seama ca ai cam luat-o in freza cu dulaii ori balaureala prin jungle.
asteptam continuarea
Salut.Vreau sa te felicit pentru ca incurajezi campaniile ecologice. Am vazut ca ai pe blogul tau bannerul de la Umbrela Verde.
RăspundețiȘtergereIntr-o lume din ce in ce mai poluata, fiecare campanie ecologica conteaza. Noi incurajam recilclarea, reducerea poluarii, folosirea responsabila a resurselor, plantarea copacilor, depozitarea in siguranta a substantelor chimice si curatenia spatiilor verzi. Dintre toate acestea, ne axam pe incurajarea plantarii copacilor pentru ca ne dorim ca fiecare persoana sa aiba “copacul sau“. Prima campanie de plantare se numeste “Parcul Izvor prinde radacini“.
Daca iti doresti ca in Romania sa fie plantati mai multi copaci, dar nu ai timp sa plantezi unul, poti sa ne sustii prin oricare dintre variantele de mai jos:
1) Redactarea unui articol informativ care are legatura cu copacii sau ecologia.
2) Publicarea unui articol pe blogul tau in care sa vorbesti despre campania noastra.
3) Adaugarea unui link/banner pe blogul tau.
Daca adaugi pe blogul tau unul dintre cele 10 bannere de pe pagina "schimb de link" vei primi in schimb un link la sectiunea “Sustinatori” si vei aparea aleator pe prima pagina in sectiunea “Bloguri Partenere”.
Daca doresti sa apari permanent (pe prima pagina) la sectiunea “Ne sustin”, trebuie sa participi la una dintre campanile noastre de voluntariat sau sa donezi bani pentru plantarea unui copac (9 lei).
Aceasta campanie este apolitica si este realizata de un grup de tineri care isi doresc sa schimbe mentalitatea celor care neglijeaza mediul incojurator. Participa si tu!
HI MY FRIEND FROM PANORAMIO!!!!Evangello
RăspundețiȘtergere