joi, 1 ianuarie 2015

PARCUL BORDEI,INTAI IANUARIE 2015

La multi ani!
In ultima zi a anului aflu,ce-i drept,mai spre seara,ca a murit um membru din familie.
A doua zi,pe-ntai,merg la cimitir,la capela,dar rudele deja plecasera pentru ca era prea frig.Desi le spusesem sa ma astepte,am ramas singur in cimitir,in capela,eu si cu...mortul.Il sun pe unchi-miu, il intreb unde e...,si-mi spune.Trag de un gard negru,(ah,de ce toate gardurile cimitirelor au culoarea aia ca pacura?)apoi dau un lacat la o parte ,cu mainile tremurande.Fac break dance,nu alta.Curaj domnu gaina- explorator,ce-ti veni?
Aoleu,daca ma vede cineva in cimitirul asta pustiu,nepazit,ce-o sa zica?Aprind candela,zic:Dumnezeu sa te ierte",fac 2 cruci mari,tremurande.Ce situatie sinistra,n-am mai patit asta vreodata.Ma tot uit ,cand la mort,cand la usa.Daca ar intra cineva acuma,cred c-as face infarct,de frica.Si totusi,nimeni la priveghi??
Nu mai suport starea,ies din capela,inchid,ies din cimitir.
Incepe o filozofare pe tema mortii si a omului care e un nimic,dupa moarte.Omul,toata viata lui,e ba orgolios,ba face pe seful,ba e ciufut,ba afanisit iar rarele clipe de iubire trec pe langa el,nebagandu-le prea mult in seama.Ma tot framanta o curiozitate:doamnei respective,facandu-i o vizita in urma cu 3 saptamani,cand era bine,nu a vrut sa ma vada.Acuma,suntem aici,amandoi,eu,in vizita,si sper ca nu de tot.si sper sa aman momentul asta pentru mult mai tarziu.
Trec pe langa Ambasada Chinei si imi spun:"iar n-am viza de Karakorum,iar n-am viza de Karacorum".
Din toata povestea asta cu biserica ,credinta,moaste,sfinti,mai marile "intelepciuni"ale preotilor,trag doar o singura concluzie clara: trebuie sa fi un om smerit si sa ai iubire-n tine.Daca nu se-ndeplinesc conditiile astea,tu sau umbra sunt totuna.Sa fi smerit inseamna sa te gandesti mereu ca ai o moarte de datorat si ca n-are sens sa faci atata pe nebunu,sa dezumanizezi,sa razi de altul,sa-i  exploatezi pe altii,ca pana la urma,tot acolo ajungi.Chestia cu capela si omul mort m-a readus iar la realitate:suntem cu totii ca niste foi de ceapa,cu toate ca ne dam atat de mari si vrem sa calcam totul in picioare,cand de fapt,vedeti cine o  sa ne calce,forever.
Ma apropii de Parcul Bordei,care practic,era sa fie revendicat de unii,dar a ramas o parte pentru cetatenii Bucurestiului.
Era sa cad din lac in put::boul de mine,coborand treptele catre lac,intr-o efuziune ca am revenit la viata miscatoare,ca sa zic asa,nu am observat din prima,pe domniile lor,javrele,ele,care vor sa domine omul,pe bucurestean,ele,care se credeau mai marile cartierelor,pana intr-o zi nefericita ,cand..un copil a fost omorat chiar de ele.De atunci au ramas javre,caini foarte rai,in locuri mai putin umblate din Bucuresti,nu neaparat pustii.Spre exemplu,Parcul Bordei se poate vizita,insa pe gerul asta erau doar javrele.Prostul lor obicei este ca latra,si s-au sabotat singure,javrele.Dar si ochii mei de vultur plesuv,i-a zarit ,as spune la limita.
Bineinteles,ca nu s-au lasat si au pornit-o spre mine.Bineinteles,nici eu nu m-am lasat mai prejos,si m-am tirat repede.Cand spun ca asta nu e normalitate,se pot supara evident,ocrotitorii animalelor,dar ei nu au dreptate.Poti muri in spatiul public,sfasiat de caini.De ce nu ii ia cineva si pe cainii agresivi,vagabonzi,din Parcul Bordei,de sunt asa de iubitori de animale?Intrebare si raspuns...
Am ajuns in partea mai umblata a parcului si am facut niste fotografii acolo.Ca sa mai imi vin in fire,i-am zis unui ceatean:La multi ani",si mi-a raspuns asemenea.
Treaba asta cu cainii strazii,care pot omori practic semeni de-ai nostri,,imi da senzatia unei parti din bobor foarte retarde,refractara la schimbari mai de 2015.
Am traversat strada si am intrat in Herastrau.Deja incepuse vanzolelala "termitelor"si o dadeam in extrema cealalta,cu cocalarisme,chiote etc.Mi-am luat o punga cu popcorn,ca-l vazusem pe Piscotzel ca mananca popcorn,si mi se facuse pofta.Oamenii stateau la coada ,la o posirca de vin.Herastraul are oricand farmec,fie ca-s -10 grade,fie ca sunt plus patruzeci.
Apropo,sa-i multumim lui Carol al doilea pentru parcul asta,el din banii lui ,l-a realizat.
M-am intors spre casa bucuros ca m-am bucurat de mici placeri ale vietii,cum ar fi mancatul de popcorn,facutul de fotografii si plimbatul prin zapada.Daca nici astea nu ne mai plac ,atunci ce ne mai place?
Cand am iesit ,pe la Piata Charles de Gaulle,m-am uitat la statuie si i-am zis:"Maestre de Gaulle,spuneti-i domnule lui Poanta de ce a pierdut votul cetatenilor,ca el nu poate pricepe!"
Hai sa traiti,La multi ani,si ridic un pahar de vin Pays D'oc in cinstea fanilor mei!!! Moaama cati sunt,au dat buzna!




















2 comentarii:

  1. Am ras cu lacrimi la faza cu cimitirul! Stiu ca nu se face, dar crede-ma, tabloul zugravit de tine e o scena tragi-comica rupta din filme :))

    Poza cu lebedele e foarte faina, in contradictie cu cea cu caini si ceea ce reprezinta haitele de caini in orase.

    RăspundețiȘtergere
  2. draga Claudia,cred ca in copilarie am vazut prea multe filme de groaza!!!! ce putea sa faca un mort ,decat sa-si doarma somnul de veci.oricum,n-are cum sa nu te-nfioare un pic imaginea aceea tacuta si livida,dar si cosciugul oribil.bleah,ce nasol.
    tot in viata e mai bine!!

    RăspundețiȘtergere