Primul eveniment neplacut,ca o pacoste pe capul meu,era canicula,care parca spunea:"na,iti dau si astazi 40 de grade,aventura ti-a trebuit,sa vad cum o poti duce".Incepusem un dialog stupid chiar cu canicula,pe care o priveam ca pe un personaj pe care nu-l iubeam deloc,dar nici nu ma iubea,ma ura de moarte.
La ora noua dimineata ,canicula ma pandea ca o nenorocita,iar dupa strangerea cortului si a sondei spatiale ATTA 80,imi facea figura,facandu-ma lac de transpiratie.Prietena mea,apa,era pe pozitie,dar,saraca,cu greu facea fata,caci trebuia sa o chibzuiesc.
Pentru canicula,dusmanul de clasa number one,aveam un singur anti-dot:ambitie super-umana si scrasnet din dinti.Doar asa am reusit!
Urc platoul cu pini si privesc o cetate imensa,cea care trona deasupra satului Nevsha.Aici pot sa spun ca am avut o imensa frustrare,pentru ca am fost la baza acestei cetati,care era cea mai mare din toata expeditia,si n-am urcat la ea.Un om perfect ar fi facut-o,dar cum am un corp neadaptabil la Sahara,am pierdut vizita asta.
Am continuat spre satul Nevsha,cel mare.Precizez ca satul asta e alcatuit din 2 parti:cateva case,la inceput,apoi mai mergi cativa kilometri si dai de satul cel mare.
Am intrat in primul magazinas.Am cerut apa la doi virgula cinci litri(2,5 litri)si vanzatoare,o uratenie de femeie intre 2 varste,tunsa a la Mireille Mathieux,cu breton,si cu niste ochi basedowieni,de broasca,imi spuse ca n-are apa decat la unu virgula cinci(1,5 litri).Imi preciza ca mai exista magazine,in centru.
Am urcat o panta ingrozitoare,pe post de strada,am ajuns in centru si aici se ridica colbul ,de la asfaltare.Am zis eu ca o sa fie alegeri locale si la astia.Am intrat in gradina bisericutei Sfantul Nicolae si am facut o poza.Intre timp veni o trasura trasa de un magarus.Ce placere ca mortul sa fie tras de magarus,la groapa.Asa e obiceiul,pe aici.Ce atatea masini luxoase,cand mergi pe drumul fara de intoarcere.
Am intrat intr-alt magazin,invechit,si cu produse indoielnice.Am cumparat doar apa plata.
Am gasit un al treilea magazin,unde am fost intampinat de o vanzatoare tinerica,super-sexi,la vreo 22 de ani,care avea cercel in nas.Vanzatoarea,singurul personaj din calatoria mea care stia limba engleza,mi-a tras un zambet ce mai imi dadea puteri.Iata marketingul mix:pret,calitate,zambet curat,nu fals!!
Am luat-o inapoi de unde am venit si m-am urcat pe un deal calcaros de unde se vedea Probitiat Kamak,cetatea mult-ravnita.
Am mers pe un platou plin cu alun turcesc.
Am debusat intr-un imens lan de floarea-soarelui,de ziceai ca esti la Promenade Ilfovene,la puterea a treia,insa!!!
Am traversat o padure de pin ,in coborare si o craca a intrat in mana si m-a ranit.Era exact pe vena,si initial am crezut ca mi-a sectionat vena;ma vedeam deja chemand 112 si certandu-ma cu fraierii astia de bulgari care nu stiu o boaba de engleza.Sangele imi tasnea din brat si tremuram ca varga.Chiar nu vroiam sa crap,asa stupid.
Cativa serpi s-au dat din cale.Pe picioare eram plini de tepi,spini,iarba si ace de pin.Am iesit la o sosea ingusta.Aici l-am slavit pe Dumnezeu ca am scapat din jungla.M-am asezat pe asfalt si mi-am curatat spinii din picioare.Am pus un bandaj pe brat,dar din cauza transpiratiei si a sarii,bandajul nu statea.Am mers pe soseaua foarte ingusta pe care iesisem,dar nu ducea nicaieri.Am luat-o apoi in sensul opus si am dat de un drum care urca in padure.M-am gandit ca duce la Probitiat Kamak.Aiurea,se oprea brusc in padure.
M-am asezat pe izopres ,am mancat si m-am apucat sa citesc.Era racoare aici,umbra.M-am molesit de tot,dar nu vroiam sa-mi petrec noaptea in padure.In primul rand,iar nu mai aveam apa.
La ora 19 am plecat spre o alta cararuie din padure,crezand ca urca la cetatea tracilor.Aiuritor,si asta se oprea intr-o poiana imensa.Atunci i-am injurat pe bulgari ca nu pun si ei o fantana,un izvor,in padure,dar le place sa viziteze locurile astea.
Am coborat la soseaua ingusta si asfaltata.Am ocolit Muntele Venchan,deasupra caruia statea cocotata Probitiat Kamak.La ora 19:30 era o placere sa mergi.
Am facut niste fotografii la cetate si mi-am spus ca "greu mai e de ajuns la tine,dar tot o sa ajung".
Ma indreptat in linie dreapta spre satul Venchan,dar el nu se mai apropia deloc.Am zarit o halta C.F.si m-am indreptat spre ea.Era halta de tren Ravna.Dinauntru se auzi o voce.Se auzea ...in limba romana.Am avut senzatia ca sunt intr-un film."Si,puteti trai din agricultura?" "Ne descurcam si noi cum putem";"Cat a fost productia la hectar,anul asta?".Am batut in geam,ca un disperat.Dupa gratiile alea groase si perdeaua albastra si murdara nu raspundea nimeni.Am dat cu toiagul in geam si nu a raspuns nimeni.Am racnit:"sunt roman,deschideti".Am injurat ,apoi am plecat spre satul Venchan.Am mai mers vreo 4 km pana in sat.La pria poarta am batut si mi-a deschis o femeie,cam la vreo 60 de ani,cu o figura foarte senina.
I-am spus ca mi-e sete ,ca vreau apa,si a inteles suferinta mea.
In loc de 2,5 litri,mi-a dat 3,5 litri.Este singura persoana care a inteles un om in nevoie,din toata expeditia asta.
Am zarit o alta cetate,spre munte si m-am indreptat spre ea.La vreo 200 metri sub ea mi-am pus cortul.
L-am binecuvantat pe Domnul ca aveam apa,ca puteam sa-mi fac mancare.
In fotografia numarul 2 zici ca este Magura Codlei in miniatura si defrisata . In rest imi plac peisajele de acolo si stau si ma intreb cum ai putut sa mergi pe canicula aceea cu atata greutate in spate .
RăspundețiȘtergereSalutari !
din pacate nu ies in evidenta cetatile tracice sau netracice.sunt foarte multe ,iti jur,insa 2 lucruri m-au facut sa vad foarte putine cetati:1.canicula aberanta;2.lipsa izvoarelor,puturilor sau fantanilor,de pe parcurs.trebuia sa merg cate 15 km pe zi,pejos,ca sa iau apa.
RăspundețiȘtergerefotografia nr.2 arata un peisaj natural,nicidecum antropizat.nu se taie nimic pe acolo,poate frunze la caini,dar nu cred ca le place lor frunza.este pur si simplu o rezervatie naturala,sub forma asta de vulcan,a carei stanca este calcarul iar pe calcar nu creste mai nimic,de asta arata ca defrisata.
RăspundețiȘtergere