BULGARIA 2015-IN CAUTAREA CETATILOR TRACICE-CETATEA VENCHAN-PARTEA A CINCEA

Dimineata de 22 iulie 2015 se anunta la fel de caniculara.
Pe la noua am plecat spre Cetatea Venchan,la baza careia spusesem ca am pus cortul.Dar ea era protejata de un brau gros de pini si arbori teposi iar eu mi-am pregatit planul de a o ocoli.Am mers pe platoul plincu iarba foarte mare si boscheti foarte teposi.
M-a ajutat enorm amaratul de gps al telefonului ,care imi arata ca daca ocolesc o jumatate de munte,scap de jungla.Asa a si fost ,numai ca eu vroiam sa ajung repede sus,si am luat-o pe curba de nivel,ceva mai diretissima,spre varf.Ghinion,caci viperele colcaiau aici.Mare noroc am avut cu toiagul cel mare si elastic.Cu el imi anuntam o fricoasa intentie de inaintare,prin boscheti si iarba inalta.Aici nu ma aflam la Comana,aici chiar erau vipere.Comana era doar o joaca nevinovata.
Am capiat pana am ajuns intr-o sa,unde scapasem de boschetareala.Parea uman aici.De sus mi-am dat seama ca o poteca lata se afla un pic mai jos de unde ma aflam eu.Dar orice Marco Polo de cartier nu are de unde sa stie asta.
Am pornit din sa,catre creasta muntelui Venchan.Poteca se contura clar,pana s-a dat in petic,pierzandu-se dinnou in boschetareala.Viperele plecau din cale,cu ajutorul toiagului.
Practic,daca nu le calci,sunt anuntate de senzori.Conteaza mult si incaltamintea.
Ziceam ca dau lovitura si ajung la cetatea Venchan,caci apropierea de creasta era iminenta.
Teapa,de o mie de ori teapa.
Am ajuns pe un platou foarte larg,gen Bucegi,si mi-am dat seama ca nu e nici o stanca si nici o cetate.
Atunci mi-am zis:"tracii astia sunt parsivi,au facut cetatile astea imposibil de cucerit".
Practic,stancile pe care eu le vazusem de jos,nu mai erau.Platoul inalt avea o iarba si buruieni de un metru jumate.Am continuat pe el,pana la marginea prapastiei.
Nimic.
Amaraciunea mi-era crunta,ma intorceam deja resemnat ,zicand eu ca pe aceiasi linie.Aiurea,gresisem traseul pe care venisem si ma intorceam pe alta parte a imensului platou.Cand intram mai abitir in panica ,ce vad pe stanga??Un sir de stanci....Mi-am zis sa nu cobor la ele,ca acolo poate sunt vipere...
Am mers drept inainte,dar ..ciudatenie...un alt grup de stanci,de data asta inalte,imi blocheaza accesul.Ptiu,Jesus Christ,de unde au aparut?
Las rucsacul pe platforma unei stanci si descatar.Ei,poftim,ai banuit ca faci si un pic de halpinism?Nu!
Se aude un animal si chiar trece pe la baza unei stanci.E o vulpe!!
Stancile sun super-fotogenice ,in marea de verde si de boschetareala.Hai sa trag un cadru.Crezand ca am scapat,hodoronc-tronc,apar alte stanci,dar caut sa le cobor si nu gasesc o cale de coborare,caci e surplombant aici.Haai,la naiba.Las rucsacul,si fac pe Jackie Chan,sarind.Imi recuperez rucsacul.
In stanga imi apare o stanca inedita,care semana cu un rechin.Stanca este inalta ,are vreo 15 metri,surplombanta si tine o umbra grozava.Las rucsacul aici si pornesc in cercetare,la stanga,pe curba de nivel.Ce crezi ca descopar??? Cetatea Venchan!! Baa,ce tare!! Continui.Ptii,ce grozavenie,ce lunga e,ce surplombanta,ce forme bizare,dar nu cred ca e facuta,sculptata de traci.Am indoieli,am dreptul sa am indoieli.
Sa fi facut asa ceva Marea Tetis?Vedeti de ce imi plac locurile stranii:iti pun mereu mintea la incercare.In plus,la locurile stranii se ajunge greu si sunt pline de pericole si mister.Cineva de pe facebook imi spuse:"Ciprian,ma asteptam la Vihren!",si cand colo,pesteri...."
Aici este locul care ma fascineaza,aici imi voi continua descoperirea misterelor.In toamna voi face totusi o cura de Cherno More,cu plaje fara cocalari si galagie,posibil la Durankulak,dar va trebui sa revin aici.Asa imi spune sufletul.
Cetatea cea straniu sculptata continua foarte mult dar eu n-am mai avut curajul sa o strabat pe toata.
M-am intors la rucsac,mi-am pus primusul sa sfaraie pentru o fasole cu carnat.Carnatii picanti de la Bucuresti se cam stricasera,asa ca vulpea "mea"avea ce manca.
Din nou,canicula cea odioasa ca un diavol ma punea pe ganduri:a porni sau a nu porni de sub stanca -rechin??
Curaj,Cipi,hai,arate-ne ca poti! Cu un scrasnet si o injuratura am preluat sonda spatiala in spate si am inceput coborarea.Totul era simplu acum,caci gasisem Calea Batatorita.Pe Caile Batatorite toti oamenii au acces,acesta fiind facil.Ce simplu e sa stai la cafenele si sa vorbesti de aventuri!Acolo,toate caile iti sunt deschise pentru ca exista confort.Dar iesi din confort! Crezi ca poti?Bine,atunci nu mai vorbi de scris de carti si nu mai vorbi de aventura! Fa-o,if you dare!!!
Am ajuns in satul Venchan cu 2 scopuri:sa cumpar apa plata si sa cumpar mancare.
Am intrat intr-un magazin satesc.Vanzatoarea ma privea cu o fata de parca ar fi spus:"ma,tu de unde vii si ce vrei?"Ii ceream sa imi arate tipurile de conserve.M-am hotarat ce sa iau.O colega de-a vanzatoarei ma intreba daca sunt arheolog si i-am spus simplu ca sunt turist.Oamenii nu-ti inteleg planurile,oricat ai explica.Rezuma-te la atat:"sunt turist!".
Colega vanzatoarei imi puse iar o ntrebare tampita:"dar de ce nu Varna,de ce aici?"Vreti sa fac filosofie la 40 de grade,cand tremur tot de canicula,cand totul se lipeste pe mine si cand am vazut moartea cu ochii??
Rezuma-te la:"aici imi place!".Am rugat-o pe vanzatoare sa-mi incarce bateria aparatului foto.
Intre timp,mi-am cumparat o bere de cidru si m-am asezat pe o bancuta de lemn.Langa mine s-a asezat un grasan,la vreo 20 de ani.Avea si el o bere de cidru.Se uita suspect la mine.Am incropit un dialog,am vrut sa vad daca e deschis dialogului.La inceput nu a fost,se uita la picioarele mele jegoase,pline de taieturi si de pe care curgea transpiratia.Pantalonii scurti si albastri aproape ca se facusera negri de jeg.Nu imi pasa,mai aveam un pic din plan si plecam acasa.
Tipul nu vroia sa vorbeasca.Citesc oamenii foarte bine.Baiatul asta era bodyguard si pazea maagazinul.Nu-i cere unui bodyguard mai mult decat poate duce.La un moment dat,baiatul gras tot repeta:"Nova guardia".Era clar,il nimerisem bine.
Grasanul se imprieteni cu mine cand ii spusei ca mergeam pe jos din Kaspichian si ca fusesem pe la aproape toate cetatile si toate satele.Abia atunci isi revenise.Baiatul asta cred ca avea ceva bulimie,ca amesteca tot felul de dulciuri,cu maancare,crantanele,cafea.suc,bere,energizante.Pe la cinci dupa-amiaza i-am luat la revedere si am plecat din nou spre baza cetatii Probitiat Kamak.Aveam de mers din nou vreo 5 km.