marți, 13 octombrie 2015

PADUREA MISLEA SI PARCUL NATURAL COMANA,10 OCTOMBRIE 2015

In dimineata de 10 octombrie 2015,sambata ,ma intalnesc cu francezul Johann Canthelou,la Eroii Revolutiei.
De-aici vom lua microbuzul spre Comana.
Vremea este acceptabila,inchisa,cu plafon jos de nori Nimbostratus,prevestitori de vreme rea.Vantul sufla rece si presimt o inrautatire drastica a timpului,insa nu pentru ziua excursiei.
La Comana este pace,lumea forfoteste cu treburi casnice iar noi,turisti la o zi,mai cumparam cate ceva din unicul magazin din centru,cu "de toate".
Johann este un tip foarte calm,vorbeste incet si este hatru,mucalit.Scoate niste glume si niste ironii pe care numai o inteligenta peste medie le poate intelege.De cand am fost facuti spioni de catre o localnica din Mihai Bravu de Giurgiu,parca ne-am mai imprietenit un pic.Imi place la Johann modestia sub care se ascunde un om mare.
Traversam calea ferata,apoi intram pe o strada,in panta destul de accentuata.Gutuile ne zambesc galben din curtile oamenilor.Ne indreptam spre raul Neajlov.Pe malul acestuia facem cateva poze cu o barca ce nu prea pare de vreun folos.Oare de ce mi-o place atat de mult Neajlovul si Parcul Natural Comana?Astept feed-back-uri si de la ceilalti participanti,care au fost cu mine in aceste tinuturi.
Urcam un deal,apoi traversam  Valea Hotilor ,una din cele 10 rezervatii ale P.N.C.Poiana in care facem mereu cate-un popas,este si acum verde.Cred ca este o cultura de trifoi aici.
Aungem si la copacii strambi si coboram catre malul Neajlovului.Vegetatia tip jungla s-a mai dus,acuma ne este usor sa traversam.Iesim din Valea Hotilor,la lumina ,intr-o "plantatie"de porumbar.Johann culege cateva boabe,apoi continuam ,paralel cu un "brat inchis"al Neajlovului,o acumulare de apa destul de mare,pe malul careia sunt pescari.
Drumeagul presarat cu baltoace ne scoate la un drum comunal ce face legatura cu Gostinari,la stanga,si Mironesti,Prundu,la dreapta.Noi continuam spre dreapta.
Obiectivul nostru de astazi este Padurea Mislea,atat de dorita de mine,turistic vorbind.De vreo 3 ani ma gandesc cum s-ajung la aceasta padure aflata intre Comana ,la vest,si Mironesti ,la est.Din Comana sunt vreo 11 km,asa incat este ceva de mers pe jos.
Mergem pe un drum judetean foarte prost,cu pietris,baltoace mari si namol.Lumea asta a fost uitata de primari,conducatori de partid,de consilii judetene.Vai de democratia noastra.Pai democratie ne trebuia noua?
Caci vorba cuiva:"unii sa are ,altii sa n-are!!"(adica unii sa aiba,altii sa n-aiba).
Desi lozinci de partid rosu proclama "fraternitatea si solidaritatea,aici oamenii n sunt ajutati.De-aici provine si furtul din padurile statului.Daca n-ai un servici,la tara existand,cu ce traiesti?Acum,la ceasul iernii,oamenii se ajuta singuri,furand lemne din Parcul Natural Comana.Profesorii,cred ca sunt si aia ,vai mama lor,la tara,in aceste zone.O educatie serioasa ar stopa totusi furtul de lemne din padure.Suntem cu totii vinovati de aceasta macabra situatie.Cei directi,adica primarii,consiliile judetene,prefectii,iar cei indirecti,noi,cei ce vedem aceste aspecte ale saraciei,si tacem,si iar tacem.De ce tacem?De ce?Raspund tot eu:ne e frica,suntem fricosi.
Si mai ales,un neam dezbinat.
Calatoria noastra continua spre Prundu,dar nu este targetul nostru.Un tigan cu o mutra dubioasa opreste masina si ne-ntreaba:"unde mergeti,ma?"Tarsait in luptele psihologice cu aceste tipologii umane,imi dau seama ca driverul nu prea ne vrea binele,si nu vom urca in masina.Tiganul stramba curios din gura si pleaca.
Johann ma intreaba de ce n-am luat masina de ocazie.Ii spun ca nu era ceva in regula.
Dupa vreo 3 km de mers spre Prundu,facem stanga,pe un drum de camp.Zarim un punct de observatie ,de vanatoare.Urcam in el.
Vine inginerul silvic cu inca un angajat si ne intreaba ce-i cu noi,pe-acolo.
Noi suntem calmi,n-avem ce ascunde,nu suntem vinovati.Inginerul silvic zice:"credeam ca sunteti braconieri".
In gandul meu:"ce fata de braconier pot sa am,si sunt imbracat si-n rosu!!!"
Johann,usor speriat,ma intreaba:"ce ai vorbit cu individul?"
Ii spun ca ne-a intrebat ce facem noi pe acolo.Coborand din observator,ii spun inginerului silvic,mai in gluma,aratandu-i aparatul foto:"uitati,noi cu asta "braconam!!"
Linistiti,plecam mai departe.Inima imi palpita de emotie pentru ca mai este putin pana la Mislea.
Padurea mi se pare misterioasa.Este foarte lunga,are 6 km,spre sud.Am vazut ca s-a format un lac temporar,la vesst de padure.Ajungem la o balta maricica iar eu cred ca acela este lacul temporar.Wrong number,maestre!! Uitandu-ma pe harta,aveam sa constat ca mai era de mers un kilometru.Ah,am ratat lacul,cu un kilometru.De fapt,nu puteam sa-l ratam daca nu veneam cu ideea de a explora interiorul padurii.Nu puteam sa exploram totul,noi venisem la o zi,iar  microbuzul de intoarcere era la 17:10,din Comana de Giurgiu.
Johann ma tot intreba daca mai prindem microbuzul,iar eu ii spusei ca dupa cele mai bune calcule ale mele,il vom prinde sigur.
Padurea mi s-a parut foarte misterioasa,"tacuta".Misterul era dat si de caderea iminenta a ploii.Din cand in cand,cate-o ghinda mai cadea din stejari,cu un zgomot ce ne ascutea simturile.
Nu am stat mult in Padurea Mislea,maxim o jumatate de ora.Asta din cauza microbuzului,nu de alta.
Ma fascina un alt punct de observatie al animalelor,si imi treceau prin cap numai idei nastrusnice.
Burnita incepu si vantul se inteti.Grabiram pasul,prin namoale.Am strabatut destul de repede si Parcul Natural Comana,la rezonabila ora trei.
Incepusera picioarele sa dea semne de oboseala.
La ora 16 eram in Comana.Johann imparti halvaua si savura o cafea cu bere!
Maxi-taxi era deja la colt de strada.Eram linistiti,timp era suficient.


























































6 comentarii:

  1. Frumoase mai sunt padurile acum in miez de toamna .
    Si campurile verzi cu graul proaspat incoltit este fotogenic .
    L-ati intrebat pe carutasul cu lemne daca are acte pe copacii taiati ?
    Salutari !

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna,
    Cred că îţi place din cauza senzaţiei de mister şi de poveste. E ceva inexplicabil, miraculos, care atrage ca un magnet, de care rămâi ataşat iremediabil. Cel puţin aşa e în cazul meu.
    Frumos scris. Mi-a plăcut metafora: "gutuile ne zâmbeau galben".

    RăspundețiȘtergere
  3. Mona Iorgulescu:da,tu cunosti senzatia de mister,ceva ce te atrage ca un magnet pentru ca ai mers in multe locuri si deja stii cum e.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dragos Cristian:te intreb si ma intreb asa:daca am avea o padure,tu ,eu,cum am reactiona la furtul de lemne?ca pana sa vina politia sa ancheteze,imi creste barba alba.deci,tot in mocirla noastra ramanem.Salutari!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ca de obicei, o placere sa citesc aventurile prin paduri si locuri atat de putin umblate de oameni cu facebook sau blog :)
    Ramane valabil, cand „cotrobai” si prin padurile de langa Brasov, anunta-ma, multumesc!
    p.s. dau o bere

    RăspundețiȘtergere
  6. Claudia,berea trebuie sa o dau eu,ca vorba aia,am luat examenul de IML-ist!! hahahaha dar da,putem merge,de ce nu,numai voi sa vreti!!

    RăspundețiȘtergere