marți, 30 ianuarie 2018

Clabucetul Azugii, 23 decembrie 2017 si 13 ianuarie 2018

Atat Clabucetul Azugii, 1586 metri altitudine, cat si Clabucetul Taurului, 1520 metri altitudine, fac parte din Muntii Garbovei.
Practic, acesti munti in mare parte impaduriti ,sunt ca o "enclava" , intre Muntii Neamtului, la est, Valea Azugii si Muntii Baiului, la sud, Valea Limbaselului si Valea Prahovei, la vest si o parte din Masivul Piatra Mare, la nord.
Imi permit sa emit o ideea, aceea ca denumirea de Muntii Garbovei este total improprie, in sensul ca nu doar denumirea unei cabane, Garbova,aflata pe Clabucetul Taurului, ar trebui sa dea numele masivului.
Practic, dupa parerea mea,ar trebui sa se numeasca Muntii Clabucetelor.
Cele doua ture descrise in acest jurnal vizeaza varful Clabucetul Azugii, 1586 metri, dar si un drum, mai misterios, prin padurea de molid si brad, drum ce poarta numele fostului dictator roman.
Cele doua ture, cu plecare din acelasi loc, Azuga, nu sunt chiar pe acelasi "tipic", dar au un numitor comun: zapada mare.
In prima excursie, pe 23 decembrie 2017, sambata, am pornit din Azuga, pe viscol.
Se face cam o ora ,de la gara si pana la intrarea in acest traseu, unde se traverseaza raul Limbasel,un mic afluent al Azugai.
Zapada era cam de 10 cm,la inceput, iar panta culmii Clabucetului Azugii, mi s-a parut relativ inclinata, asa incat am urcat-o incet.
Mi s-a parut cea mai frumoasa creasta impadurita.
De ce?
Simplu: treceai printr-un culoar intins de zapada, flancat de molizi inalti.Totul invaluit in mister.
Marcajul este banda albastra iar creasta pe care am urcat este bine definita cu acest marcaj.
Pe langa viscolul ce se desfasura, ceata era prezenta asupra zonei. Intr-o poiana foarte mare nu am mai gasit nici un marcaj, iar aspectul era de alb total.
Dragos ,prietenul din prima tura, a avut o aplicatie care ne-a scos din impas.
Aplicatia se numeste locus map si o recomand.
Ulterior, dupa ce m-am intors din aceasta tura montana, mi-am descarcat-o si eu.
Viscolul s-a intetit mai mult atunci cand am ajuns pe varf.
Pana sa ajungem si sa intram in stana din Clabucetul Azugii, ni s-a parut o vesnicie.
Aici am stat vreo jumatate de ora, ca o pauza de pranz.
Deja era foarte tarziu pentru a mai ajunge in Predeal.
Practic, de la Susai in jos, m-a alergat Dragos de m-a zapacit, eu fiind cu plasticii(koflacii) in picioare.
Basca,am ratat si intrarea in traseul marcat cu cruce rosie, spre Predeal, in goana noastra intrand pe serpentinele care duceau spre Clabucet Sosire.
Simteam ca nu mai suport,ca ma lasa organismul de atata alergat.
Am ajuns in gara Predeal cu 4 minute inainte de sosirea trenului.
Nu am racit, dar m-am ales cu o febra zdravana la muschii picioarelor.
Merg bine pe munte, insa nu sunt obisnuit sa alerg pe munte.
Apoi,la doua zile dupa,am fost intr-o mini-expeditie in Bulgaria, si mi s-a parut foaie verde ce faceam,in comparatie cu nametii din Muntii Garbovei.
Doar in Stara Planina am dat de ceva zapada, dar nu mi s-a parut atat de mare ca in Clabucetul Azugii.
A doua tura pe Clabucetul Azugii am realizat-o pe 13 ianuarie 2018, insotit acum de domn profesor de mate,prieten de nadejde in excursii, pe coclauri.
Domn profesor este un tip pe la 60 de ani,foarte calm si conciliant.
Este un om de munte care nu-si pierde cumpatul.
Ii plac si turele pe "nemarcate", dar nu este chiar un fan al lor.
Acuma situatia era oarecum schimbata: culmea,spinarea lunga si abrupta nu mai avea deloc zapada iar eu am mers cu plasticii mei rigizi pe un pamant inghetat.
Am o simpatie pentru iasca, o ciuperca foarte tare, din care se confectioneaza palarii.
Diferenta dintre excursia din 23 decembrie si cea din 13 ianuarie a fost data de lipsa cetii, in aceasta ultima data.
Privelisti deosebit de pitoresti ni se deschideau catre Muntii Neamtului ,Muntii Baiului ,Muntii Bucegi, Postavaru  si fratele Clabucetului Azugii, Clabucetul Taurului.
Domn profesor a fost intelegator atunci cand i-am spus ca vreau sa-mi fac damblaua cu Compression Test si Snow Profile.
Aceste doua teste, legate de subiectul "Nivologie",le voi explica in turele montane,pe timp de iarna, bineinteles.
Eram fericit ca practic repetam ce invatasem la cursurile de ghid montan.
De-asemenea,i-am aratat lui domn profesor si stabilirea unghiului zapezii cu ajutorul a doua bete de trekking.
Nu doresc sa prezint aici cele trei metode.Doar la fata locului.
Nu a mai fost timp de toata bucla, pana in Predeal,asa ca am coborat pe acelasi drum pe unde am urcat.
Am uitat sa precizez ca prima tura ne-a luat aproape opt ore(Azuga-Predeal, prin Susai)in conditiile unei zapezi intre 40- 70 cm.
 La cea de-a doua tura, am stat atat de mult pe varf si in imprejurimi,dar si cu cele doua aplicatii de nivologie, incat am prins ultimul tren ,de ora 19:00.
Drumetiile astea montane,chiar daca nu le faci la mare altitudine, iarna, au farmecul lor.
Este o placere care sfideaza lumea orasului ,lumea banala si trista a Cetatii.
Mai mult ma atrage muntele, sa "inot" prin omatul proaspat, fara risc de avalanse, se-ntelege.
Apoi,coboratul la oras devine un calvar care isi gaseste la randul sau niste supape de supravietuire.
Si luatul de la capat este de fapt motorul care ma face sa continui ,in aceasta viata.




























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu