vineri, 2 decembrie 2016

CANIONUL ORATII,26 NOIEMBRIE 2016

Canionul Oratii se afla in sudul culoarului Rucar-Bran,la "granita" judetelor Arges cu Brasov.
In nord-estul localitatii Podu Dambovitei ,sus,pe dealuri,au ramas ruinele Cetatii Oratia sau Oratii,datata la 1368,insa izvoarele istorice ne informeaza si cu alte date,cum ca ar fi fost construita la 1200.
Cert este ca trecatorul care isi face nenumarate poze exact in dreptul Cetatii,in linie dreapta la aproximativ 70 de metri coborare lina,nu baga de seama de existenta acestui obiectiv turistic, ce sa mai zic de canion.
Sursa principala de informare asupra Canionului a fost site-ul Romania-Natura.ro, site conceput de marele speolog roman Ica Giurgiu,caruia i-am multumit,pe facebook,evidement.
Cu Ica am avut o colaborare frumoasa in anii "90,cand mi-a publicat mai multe articole personale in revista "Muntii Carpati".Cred cu tarie ca online-ul romanesc este mega-superficial si ca datorita unui click poti sterge multe,pe cand ce e scris pe hartie,ramane de-a pururi.
In plus,ai o responsabilitate uriasa cand scrii cu pixul pe hartie,apoi aceasta hartie se poate transforma intr-un articol sau carte.De ce? Explicatia este mai sus:ramane vesnic,peste generatii.Iar lumea va putea spune despre tine,cand vei fi oale si ulcele:ce fascinant era asta sau ce cretin era asta.Cine o fi fost?
Ori,pe on-line poti scrie rapid ce vrei,cand vrei,la orice ora.
Articolul de fata il voi scrie succint pentru ca imi dau seama ca sunt si oameni care merg pe munte dar sunt de rau augur pentru acest spatiu geografic.
Astfel,in Canionul Oratii am intalnit multe peturi.Banuiala ar fi ca ciobanii au aruncat aceste zeci de peturi pentru ca la obarsia acestuia s-a aflat o stana.Este doar o ipoteza.
Intr-un an,dar nu stiu in care,un caine a fost "blocat" aici,si scos,salvat,dar nu pot spune de cine.Am doua surse de informare,pe aceasta tema,insa nu mi s-au dat detalii.Legendele insa raman.
Echipa din 26 noiembrie 2016 a fost alcatuita din Florin Mitu si Laurentiu Popoviciu.
Cetatenii ,cei doi,sunt barbati maturi,de nadejde.Sincer,prefer un prieten pe munte,care sa aiba caracter,in defavoarea unui om care se crede mare catarator sau alpinist,dar in final constat ca e o javruta.
Pe munte caut prietenia oamenilor,socializarea,caracterul bun al oamenilor.
Tehnica poate sa si-o formeze orice personaj.
Cu Mitu vin in zona asta pentru a sasea oara,anul asta.Am un feeling pozitiv ca asta e zona de unde imi vor iesi craitarii,cocosheii.E zona putin explorata si exploatata turistic.Majoritatea se opreste in parcarile superbului drum ce face legatura cu Branul,insa ce se ascunde in acest Culoar misterios,putini stiu.
La Voinesti ne cumparam pateuri cu branza si placinta cu mere.Voinesti este patria marului romanesc,pur.
Oamenii te imbie cu bunatati cum ar fi pere,mere,tuica,vin,suc de pere,suc de mere.Si noi am luat din toate astea.
Patiseria "noastra" din Voinesti a devenit un alt leit-motiv de a circula pe drumul de Targoviste,si nu pe cel de Valea Prahovei.
Sunt 180 de kilometri pana la Podu Dambovitei.
Satul este asezat pe la 800 metri altitudine,destul de risipit,pe coastele domoale ale dealurilor.
Canionul incepe de pe la 950 metri altitudine.
Pe un teren plat,si o coborare usoara,relaxanta,ajungem in dreptul Cetatii.De-aici se vede bine Masivul Iezer-Papusa,acum inzapezit.
Prin paduricea deasa observam firul Vaii Oratii.Cine banuieste ca mai jos se ascunde un jgheab fioros,si periculos,in perioadele cu precipitatii? Nimeni.
Stanca este calcar.Se poate spune ca am avut o zi norocoasa pentru ca stanca era uscata iar canionul era sec.
Am vazut imagini cu cascade,prin canion.Atunci nu l-as face.
Canionul Oratii are 15 "saritori",adica intreruperi de panta,rupturi.
Aici trebuie sa vii pregatit cu o coarda sau semi-coarda de 50 de metri,anouri,bucati de cordelina,carabiniere cu filet,hamuri.La baza fiecarei platforme de regrupare exista cate 2 spituri plus un lant.
Mai sunt si pitoane,insa foarte vechi.Poate sunt batute acum 25 de ani.Sunt curios care este istoricul explorarii acestui canion.
Laurentiu si Florin sunt incepatori intr-ale muntelui,insa am avut incredere foarte mare in ei pentru ca i-am simtit.Cu amandoi facusem ture,stiam ce pot.Pe Laurentiu a trebuit sa-l dau jos prin tehnica filarii ,de pe opt,dispozitivul de asigurat,de rapel,trecand coarda printr-o bucla ,insa mai intai de asta am facut tringhiul fortelor.Unghiul nu trebuie sa fie mai mare de 60 de grade pentru ca forta de tragere a corzii este foarte mare si poate smulge pitoanele.Nu sunt de acord cu eterna bucla de cordelina,trecuta prin eternele pitoane vechi si ruginite.Triunghiul fortelor este esential,forta sa cada ,sa fie acumulata doar intr-un singur nod,nu sa umble ca bezmetica in sus,jos,laterale.
Eu l-am asigurat,l-am coborat pe Florin ,in primele 6 rapeluri.El si-a dat seama cum cobor eu in rapel si a inceput sa faca singur  rapelul.
Pe Laurentiu trebuie sa-l invat sa faca rapel de la un copac,fara hau mare sub el,maxim un metru vertical,si bineinteles ,sa-i pun un nod Machard,sa nu o ia la vale.
Canionul l-am coborat in 8 ore,pentru motivele enumerate mai sus.
Pe ansamblu,eu,personal,am fost stapan pemine,calm,riguros,insa spre final,coarda incurcandu-se aberant,mi-au trecut sudalme pe la gura.
Coarda se si udase de la marmitele care inca mai aveau apa,n multa,5-10 cm adancime ,dar unele aveau chiar si jumatate de metru adancime.Apa curata,sticla.
Mi-aduc aminte ca mi-a scapat intr-o marmita,cea mai adanca,cea mai noua carabiniera cu filet,pe care mi-o cumparasem in timpul scolii S.G.L.M.Laurentiu a avut amabilitatea sa mi-o recupereze.
In canion am ciugulit cate ceva.Nu prea aveam chef sa mancam,sa ne-ndopam.
Desi inceputul a fost super prost,cu un Laurentiu care nu dorea sub nici o forma sa coboare o saritoare de nici doi metri,pana la urma convingandu-l,sfarsitul a fost incununat de succes,ce-i drept,la luminile frontalei,atunci cand tot susnumitul Laurentiu Popoviciu facu o baita zdravana la bocanci,in ultima marmita pe care nu o banuiam asa de adanca.Oricum,el a fost the brave,pionierul care facu ultimul rapel,culmea,si cel mai lung,de 25 de metri.Noi am ocolit marmita,facand rapel pe o alta fata a prapastiei.
Ultima suta de metri am ocolit,prin padure,marmite inghetate ,cu o pojghita foarte subtire de gheata.
Fara rapeluri,doar pe plat,pe pamant inghetat,frunze mirosind a putred si luciu de apa formand nervuri fotogenice de gheata.
Am iesit la dreapta Taberei Oratii,la vreo 10 metri de vila respectiva.
Am mers pe o strada interminabila,pana am debusat in drumul principal ce traverseaza Culoarul Rucar-Bran.
Masina era sus,la mama-naibii.Am rugat un cetatean sa ne lase la masina.Fiind seara,s-a uitat din cap pana-n picioare ,la noi,analizand situatia.
Situatia era ca trei oameni de munte doreau ajutor.
Omul si-a facut rapid o parere,si ne-a luat cu masina.
Cam asta a fost.
Visurile se implinesc numai cu oameni potriviti pentru acele visuri,asta ca s-o dau din top,acuma,la final de articol!
























luni, 21 noiembrie 2016

EXPLORARI PE VALEA LUI BOGDAN,MUNTII BAIULUI,19 NOIEMBRIE 2016

Dimineata de 19 noiembrie 2016 ma gaseste la Gara Basarab,la ditamai randul ,la casa de bilete.
Noroc ca mai sunt vreo 40 de minute pana cand vine mocanita de 7:43.
Astazi voi merge cu fiul meu pe munte.Tura initiala  era de a urca in Muntii Grohotis,insa fiul meu este racit si imi spune ca vrea sa urcam la o zi.Sunt pregatit si pentru el cu echipament de munte.Tocmai ce i-am cumparat bocanci de la Decathlon,un Goretex Mammut,geaca,o caciula din polar,o pereche de pantaloni din polar,manusi,si un polar,bluza.Trebuia inceput de undeva,altfel nu puteam sa-l iau pe munte.Si,in plus,este si imaginea mea,ca-ntr-o oglinda.
In mocanita ma asez confortabil.Astazi,la ora asta,trenul este destul de gol.Nu e galagie,nu e harmalaie.
Mario urca de la Ploiesti.
La 10:23 ,mocanita soseste in statia Valea Larga,unde vom cobori.
Biletul dus-intors este 27 de lei,cu o reducere de 3 lei,asta fiind salvarea unei posircute de Timisoreana la "doza".
Traversam un pod zdravan de fier,peste raul Prahova,apoi urcam niste trepte din metal.Mario este fascinat de treptele astea,facand zeci de poze aici.
Daca as fi avut parinti exploratori,poate ca eram departe,foarte departe,acum.Dar mi-a fost bine si asa,ca si sistemele dictatoriale si rigide ,de gandire,au fisuri din care poti evada.Libertatea unui om tine de diplomatie si de modul sau de fofilare,intr-o dictatura,fie si a parintilor.Cu toate ca mi se spunea sa nu urc muntele,eu reuseam.Insa a trebuit sa-mi arate altcineva cum sa-l urc,niste straini,desi eu mi-as fi dorit ca sa merg cu tata,de exemplu.
In conceptia mea, Mario este un norocos cu un asemenea tata.In plus,rigiditatea ,gandirea negandita,antenizata sau trucata,sunt foarte departe de mine.Eu sunt dintr-o bucata,spun limpede,scurt si la obiect,ce gandesc,ce e bine sa faca un copil,si ce nu.
Am traversat soseaua nationala cu mare atentie,apoi am mers vreo suta de metri spre Posada,spre sud.
Am intrat in Valea lui Bogdan,loc unde este un indicator cu aceasta vale.
Valea nu intra intr-un circuit turistic oficial,nu are marcaje,dar este mai sanatos asa.
Valea lui Bogdan se afla in Muntii Baiului,iar punctul cel mai apropiat de pornire catre aceasta vale este Gara Valea Larga.
Am mers direct pe firul vaii,intalnind cascade spectaculoase.
La inceput predomina padurea de fag,unul inalt si gros,insa taietorii de lemne nu aveau mila,si taiau zdravan din ei.Se numeste la modul politic corect,"exploatare forestiera".
Padurea este si de molid si brad.
La intrarea pe vale a fost construit un minibaraj.
Cele 6 cascade spectaculoase au inaltimi variind intre 10-20 metri.
Mai sunt multe cascade,insa valea se ingusteaza,se salbaticeste.
Noi am continuat urcusul pe un drum "forestier",vizibil.
Duoa 2 ore am ajuns la un canton de vanatoare,o cabana in toata regula,aducand un pic a Curmatura din Crai.
Aici este o poiana foarte mare,de unde poti vedea spre creasta.Eram inconjurati de paduri si  munti.
Am continuat urcusul,mentiandu-ne pe drumeagul care face o bucla spre dreapta,apoi stanga.Sunt multe carari si drumuri bine conturate in acest loc,insa numai cel din stanga ne va scoate in mod mai clar si mai usor,in creasta Baiului.Noi veneam pentru prima oara pe aici,in explorare.Fara targeturi si teluri,fara obsesii de varfuri.Vroiam explorare pura.
Asa ca am ales un valcel,urcand zdravan ,cu o panta destul de inclinata.
Cand m s-a parut ca intram din ce in ce mai mult in jungla si ca stransoarea muntelui ne cuprinde ,am decis retragerea.
Ma bucur ca Mario intelege toate lucrurile astea,rapid.
Catina prin care am trecut ne facea cu ochiul,dar locul nu-mi placea,dandu-mi o teama vaga de animale salbatice,patrupede mari.
Am ajuns din nou la drumul cel lat,luind pauza de pranz.
La trei dupa-amiaza am decis sa coboram din nou pe unde am urcat.
La ora 17:00 eram in Gara Valea Larga.
Seful garii ne-a primit inauntru,la rugamintile noastre,pentru ca Mario tusea ingrozitor iar afara se facu frig.
Seful garii nu a vrut initial sa ne primeasca,insa apoi s-a razgandit.
Pe tren nu am intalnit nici un cunoscut.Oricum,era destul de gol trenul,fiind sambata seara.






















duminică, 30 octombrie 2016

"MAGURILE BRANULUI",SFARSIT DE OCTOMBRIE 2016

Practic,daca ne uitam pe o harta cu Piatra Craiului, de exemplu, vom observa ca "Magurile Branului" apartin si Zarnestiului, si Magurii dar si Predelutului si Pesterii.Prin urmare, e impropriu spus Magurile Branului.
Aceasta zona de maguri, de dealuri extraordinar de pitoresti, se afla peste tot in Culoarul Rucar-Bran, cred eu ca fiiind una dintre cele mai frumoase din Romania.
Cred ca acest Rai geografic e un suflet bun care mai ma tine in viata, pe langa alte 2-3 suflete bune pe care le iubesc.
In dimineata de 30 octombrie 2016 am plecat spre Maguri, insotit de inca o persoana.Aceasta dorea sa-si cumpere o casa la Predelut, si a spus sa o insotesc.In plus,ca si ghizi, trebuie sa cercetam mai bine zona.
La Predelut incepu sa fulguiasca, era frig.
Persoanei nu-i placu vila respectiva, asa ca plecaram spre satele Pestera si Magura.
Ca sa-mi fac damblaua de explorator, am dorit sa caut Pestera Liliecilor.Mare mi-a fost mirarea ca am gasit-o din prima incercare.Practic,nici un indicator, nimic, nu anunta drumul catre Pestera Liliecilor.
Iata cum puteti ajunge:urcand cu masina pe drumul dinspre Pestera spre Magura, veti intalni pe dreapta sensului de urcat, o ditamai viloaca ,denumita "Pensiunea Pestera".Pe langa aceasta pensiune este un drumeag de pamant  care ne va conduce la pestera.Am avut intuitie, ajungand singur la pestera.Apoi a venit si cealalta persoana, cu care am fost in excursie.Peisajul este desprins parca din picturi.Aramiul,galbenul,cenusiul, portocaliul ,plumburiu, albul zapezii de pe Bucegi , contureaza tabloul romantic si poetic.
Pestera mi s-a parut modesta; are o intrare mare, insa lungimea este cam de 30 de metri, in interior.
A inceput sa ninga din ce in ce mai tare.Am revenit la masina, apoi ne-am indreptat spre Podul Dambovitei, de unde, in goana masinii, cautam avid o posibila intrare in Canionul Oratii.
Este cea mai scurta excursie a anului, pentru mine, insa foarte intensa,emotional vorbind.
Toamna asta m-a bulversat ingrozitor....