luni, 20 februarie 2017

DOUA STUDII DE CAZ DESPRE INCORECTITUDINE

Unii amici de munte mai citesc uneori acest blog.
Ei se vor intreba de ce n-am mai scris.
Voi incepe prin a spune ca generatia mea si alte generatii mai tinere au iesit in Piata Victoriei pentru a protesta impotriva unui incorect notoriu pe nume Dragnea. Si impotriva partidului sau,la fel de incorect.
Pana aici e in regula, sunt de acord sa protestez impotriva nedreptatii sau hotiei , insa numai  atata timp cat eu sunt corect fata de aproapele meu sau fata de departele meu.
Astazi voi povesti despre doua intamplari ciudate care se pare ca trebuiau sa apartina inceputului meu intr-ale ghidariei.
Prima intamplare se refera la furtul de idei de ture montane si de orice fel de ture.
Contextul este urmatorul: am doua pagini ,pe facebook, care se numesc Exploreaza Parcul Natural Comana si Prietenii Muntilor.
Am inceput, cu pasi foarte mici, sa fiu cunoscut de ceva oameni, mai nou datorita acestui facebook.
M-au sunat cateva doamne ca sa ma intrebe ce ture pe munte mai organizez, ca ar dori sa participe la turele mele. Cred prea mult in vorbele oamenilor ,dar asta nu inseamna ca sunt naiv. Unii oameni sunt parsivi.
Le-am spus ca voi organiza excursii in Muntii Persani, pe la coloanele de bazalt si pe la Lacul de Smarald.
Eu postam fotografii peste fotografii, cate 20-30, intr-un album,pe facebook. Atentie, ca este o mare greseala, sa nu procedati asa, pentru ca dati "mura-n gura", dati idei, iar ideile dumneavoastra, inca nepuse in practica, dar spuse pe orice canal de comunicare, zboara la concurenta care-i mai sireata si mai hoata, punandu-le in practica ultra-rapid.
E un cetatean care este ghid, la randul sau,are agentie de turism, dar nu inteleg de ce fura aceste idei de ture,cand sunt o gramada de locuri de vazut in tara.
Desigur, e mai usor sa furi informatia, dupa ce altul ca mine s-a chinuit,a fost in zona, a stat cu cortul la -15 grade, a facut nenumarate fotografii, apoi a postat pe facebook, oferind pe tava, informatiile.
Doamnele, ce credeti, s-au inscris la tura din Racos, ale asa zisei concurente,ca numai concurenta nu e.
O concurenta trebuie sa fie corecta, nu sa fure, fie si idei de ture.
Nu pot sa spun decat ca acele doamne care m-au intrebat de ture, sunt niste unelte ale unor imprejurari, puse de concurenta, sa ma traga de limba, in legatura cu zonele descrise(vezi Racos,Persani).
Daca eu merg in Stara Planina, hop si concurenta, in Stara Planina(asta s-a intamplat in 2011!).
Daca eu merg la Racos, vine si concurenta, la Racos, ca de ,blogurile se mai si citesc.
Daca eu merg la Teiusu-Mironesti-Comana-Gostinari,hop si ei, tot acolo.
Chestia asta denota o lancezeala a mintii, fantastica.
Aveam o vorba ,in scoala generala, care era cam asa:" ce face omul, face si maimuta".
Acuma,lecuit de astfel de furtisaguri,voi scrie pe blog atat de plictisitor incat s-ar putea sa pierd si putinii cititori pe care ii am. Voi posta doar fotografii, cu foarte putine cuvinte.

Al doilea caz m-a lasat si mai socat.Sau nu gasesc termenul  potrivit pentru o astfel de situatie.
De doi ani de zile organizez ture de silvo-trekking in Parcul Natural Comana.
Am explorat acest spatiu imens incepand cu mai 2009.M-am chinuit cu toata gloata de prin zonele limitrofe parcului,am trait emotia intalnirii cu hotii de lemne sau ucigasii de animale, m-am pierdut de nenumarate ori, pana cand am gasit o cale. Aceasta este pasiunea.
Am postat in urma cu vreun an sau doi, intr-un articol, ca doar in momentul in care voi lua diploma de ghid national, ei bine, in acel moment, voi percepe un tarif.
Acest lucru s-a intamplat pe 3 februarie 2017.
Am urmat toate treptele normale, profesionale, pentru a deveni ghid.
Astfel, pe 18 noiembrie 2016 am devenit ghid local, putand activa pe zona Bucuresti,Ilfov si Comana, iar pe 3 februarie 2017 am devenit ghid national.
Ce sa mai spun de scoala de lider montan, care a fost o investiei financiara,sufleteasca si de timp, uriasa.
Niciodata in viata nu mai ma concentrasem asa de mult cum o facusem din 2015 incoace.
Am investit pana acum 15000 lei in aceste trei scoli.
Nu ma laud, v-am spus doar contextul.
Iar acum vine bomba, dar nu foarte mare,caci la modul cum decurg lucrurile in aceasta patrie, ma astept la ce-i mai rau  de la compatriotii mei.
Sambata am organizat o excursie in Parcul Natural Comana, asta fiind pe 18 februarie 2017.
O excursie la Comana costa 30 de lei.
S-au inscris 2 oameni,oficial, pe facebook. La locul de intalnire a mai venit o domnisoara ,foarte bine imbracata, referindu-ma la tinuta de munte. Avea haine de super-firma si mi-a spus ca este somera.
Mi-a spus ca n-are bani si ca vrea sa mearga asa, si ca Thibault organizeaza fara bani.
I-am spus ca Thibault traieste din meditatii la franceza.
I-am spus ca am fost si eu somer si mi-era rusine sa cer bani parintilor.Doream multe, ca tot omul, si atunci cand eram somer.
Citesc foarte bine fizionomia fetei unui om,din pacate. Acea fata nu era saraca.Era doar saraca la atitudine si caracter.Poate s-a auzit prin miscarea asta turistica de pe facebook ca ghidul Ciprian Teodorescu e un fraier si-un naiv, insa o voi spune si acum, in scis, ca acea lume se inseala. Sunt doar cu bun-simt si un tip mai calm din fire, insa pare ca sunt naiv datorita acestei blandeti sau nu stiu cum sa-i mai spun.
Nu am acceptat acest tip de cerseala si nici un alt tip de mocaciune nu voi accepta. Nici eu sa cer cuiva, dar nici altul sa-mi ceara mie.
De fiecare data cand trebuia sa-mi platesc modulele de curs, cu bani multi, trebuia sa o fac.Altfel, eu nu puteam continua scoala si scolile,de fapt. Ma refer la cele din turism.
Trebuia sa imi cumpar diverse obiecte de munte,necesare scolii si nu m-am vaicarit nimanui ca n-am.
Le-am cumparat eu,pur si simplu.
Cred ca asta inseamna sa fi vertical.
Daca cineva nu doreste sa-mi plateasca serviciul de ghid, nu este pentru ca n-ar avea bani, ci pentru ca i se pare ca eu ,Ciprian, nu merit acei bani.
Desi sunt optimist, sunt convins ca vor mai urma multe intamplari de acest gen.
In facultate am invatat ca trebuie sa fi corect cu concurenta, nu hot.
Se vede treaba ca saritul peste etapele vietii se practica la greu in aceasta tara.In sensul ca ar mai trebui  sa mai studiem niste carti din domeniu sau ar trebui sa bagam zdravan ture,pe munte,si apoi sa ....arhivam geografia doar pentru noi insine.




luni, 6 februarie 2017

VALEA CRAPATURII SI VARFUL PIATRA MICA A CRAIULUI, 4 FEBRUARIE 2017

Mi-am luat ,in sfarsit, si ultimul examen de ghid national, vineri, 3 februarie 2017.
Stabilisem cu Laurentiu Popoviciu si cu Dinu Augustin sa mergem in Masivul Piatra Craiului.
Prima schita mentala de traseu se configura cu Padina Sindileriei, insa ne-am dat seama ca la ora la care vom ajunge va fi prea tarziu pentru a o urca.
In fata sediului Parcului National Piatra Craiului suntem la ora zece dimineata, sambata ,4 februarie 2017.
Ma impresoara doua sentimente care nu-mi dau pace:
1. ma simt frustrat ca nu am harta cu masivul;
2.ma simt nostalgic pentru ca aici am tot dat examene de lider montan, impreuna cu  Societatea Ghizilor si Liderilor Montani din Romania.
Ca sa ma explic, prost am fost eu ca am dat cu imprumut, cuiva, harta plastifiata,cu masivul Piatra Craiului.
Sa fie asta, oare, o "boala" nationala si internationala, ca atunci cand imprumuti ceva sa nu ti se mai dea inapoi? Eu nu stiu,doar intreb!
Cumparasem harta de la Zenith,de la Adrian Badulescu, de pe internet,si dadusem ceva banisori pe ea,adica nu era ieftina,tinand cont de conditiile de prezentare.
Acuma, ma uitam ca vitelul la poarta noua, la harta expusa la sediul Parcului National,si pe deasupra ,sediul era inchis,la ora aceea.
De nostalgie ce sa mai zic,ca ma pocnise de-a binelea, de-aici plecand in toamna trecuta spre Muntii Tagla, impreuna cu colegii mei Ioan Stoenica si Florin Ocolisan, banateanul. In plus, in acea padurice de pini superbi, Hora cu Brazi, , aflata la vest de Zarnesti, am cautat in prostie niste coli cu numere, tinand cont de azimut si de harta, iar acest lucru a facut parte din examen.Credeti ca o sa uit vreodata Hora cu Brazi? Ha,ha,ha,niciodata.
Mi-aduc aminte o secventa haioasa, atunci cand eu si cu Ocolisan cautam disperati "numarul 4" si a venit un ciobanas ,in varsta de vreo 12-13 ani,la noi, si ne-a intrebat senin, de parca era aievea:" ce cautati,nenea?"
Enervat,i-am raspuns:"caut acul in carul cu fan".
L-am intrebat :"ai vazut niste foi cu numere,pe aici?"
"Cautati numarul 4?"
"L-ai vazut??" l-am intrebat disperat.
"Va duc eu la el".
Crezand ca sunt singurul nebun de pe lume care cauta "numarul 4", in spate veni si Ilinca,care cauta acelasi numar)))))
Ilinca imi spuse sa nu mai ma tin dupa ea,ca ne vad sefii))
La naiba,pana la urma spiritul de solidaritate invinsese, insa cel care ne pusese azimutul "de-amboulea" recunoscu abia la finalul acestui examen.
Imi cer scuze pentru aceasta paranteza, insa nu m-am putut abtine.
Dimineata de 4 februarie 2017 era linistita,calduroasa si senina.
Soarele ma coplesea iar eu ma gandeam la Teodora(nu imparateasa Bizantului,de data asta))) ).
Mergeam prin zapada mare si moale si am dat jos de pe mine pufoaica si am scos urgent caciula.Se incalzise de-a binelea.
In dreapta mea,oblic,imi faceau cu ochii Muntii Tagla, prin care facusem un imens traverseu, impreuna cu colegii amintiti.
Plaiul Rapagus te conducea lent catre baza vailor.
Banda galbena aparea cand si cand,pe cate-un molid mai rasarit.
Dupa doua ore treizeci eram la intrarea in Valea Crapaturii,vale nordica a masivului Piatra Craiului, vale turistica marcata cu banda galbena. Obarsia acestei vai se afla in Saua Crapaturii,la aprovimativ 1650 de metri.Deci aveam de bagat 700 de metri diferenta de nivel.
Daca la ora 13 ne aflam la intrarea invale,la ora 15:10 poposeam in Saua Crapaturii,la loc ferit de vant.
Aici, in acest loc,Dinu scoase o slanina afumata de Salaj, facuta la parintii lui, acasa. Salaj,un judet aproape necunoscut in Romania, dar cu niste obiective turistice science-fiction, vezi "Gradina Zmeilor".
La ora 15:35 plecaram spre Varful Piatra Mica a Craiului.
Acest varf are o altitudine de 1818 metri. In acea zi,fata stancoasa dinspre Curmatura nu avea nici un centimetru de zapada,totul era uscat.Am scos coltarii,ca mai rau ma incurcau.
Pe Valea Crapaturii era bine sa ai totusi coltarii,chiar daca zapada nu era beton.
Mai bine previi ceva rau, decat sa nu mai poti tine sub control, raul.
Eu am urcat la piolet, preferam siguranta. Dar se putea urca si la bete de trekking.
Cateva avalanse de pe fetele muntelui cursesera,dar nu in ziua aceea.
Ca o concluzie,cred totusi ca Valea Crapaturii este mult mai facila iarna,decat vara,pentru ca doar asa poti scapa de un grohotis instabil.
Marcajul,din Saua Crapaturii, pana in Varful Piatra Mica, este punct albastru. Ascensiunea varfului presupune niste mici scramblinguri pe hornulete,dar prizele,asperitatile stancii sunt suficiente pentru a le apuca cu nadejde.Exista si vreo doua lanturi, dar puse pentru cei ce nu-s obisnuiti cu "prizele"stancariilor.
Cand zici ca stanca s-a terminat,urmeaza o ditamai creasta,lunga,ascutita si presarata cand si cand cu jnepeni.
Ajungem pe varf,marcat de trei cruci,semn al credintei si biruintei.
De-aici,de la 1800 de metri,totul este alb,iar Zarnestiul pare dispus in amfiteatru.
Parca am fi in avion.
La ora 17:00 eram pe varf, apoi am inceput coborarea pe partea de nord-est a masivului,prin padurea lunga si intunecata,pe o panta destul de abrupta.Marcajul era acelasi punct albastru, care ne-a scos in Poiana Zanoagei.
La ora 19:30 eram la Fantana Botorog.
Pe la orele 20:30 ajungeam la o pensiune de 3 stele, "Hora cu Brazi",unde am luat cina. Doamna, patroana pensiunii, ne-a primit foarte bine.
Abia pe la orele 22:00 am ajuns la masina.





























duminică, 29 ianuarie 2017

VALEA ALBA, MUNTII BUCEGI,28 IANUARIE 2017

Unele vai alpine sau locuri din Muntii Bucegi si din alti munti imi sunt atat de familiare incat ma simt "ca acasa",desi nu-i chiar cea mai buna exprimare. Acasa am confort ,insa sunt stresat, aici, pe vai ascunse de soare, ma simt super-destins, dar fara confort.Sa luam din toate cate putin si vom vedea viata un pic mai bine.
Pe Valea Alba am fost ,cred,a saptesprezecea oara, iarna. Mi-am facut un obicei in a urca aceasta vale,fie iarna,fie primavara.Ieri, 28 ianuarie 2017, am gasit-o cu o zapada beton, foarte bine tasata.
Ca sa intri pe o vale,iarna, trebuie sa simti zapada,sa stii daca ar putea pleca ceva de dedesupt,de la suprafata sau de pe fetele muntilor.
Muntii comunica cu tine,ei isi etaleaza pericolele majore.Doar trebuie sa te uiti in jur.
Doar anii multi pe munte iti vor spune ce trebuie sa faci si ce nu.
Zapada a fost asa de buna ,de urcat la coltari si piolet,incat mai m-am si jucat, exersand opriri in piolet.
Echipa nu a fost asa de omogena,de aceasta data, in sensul ca doi din cei cinci cetateni au urcat foarte repede iar unuia i-a fost foarte rau.
Se intampla pe munte aceste situatii si nu trebuie sa disperi,trebuie sa gestionezi.
Starea cetatenilor fiind expusa clar La Verdeata, am decis sa urc doar eu si cu Laurentiu Popoviciu pe Valea Alba.
Atentie,pe orice vale de abrupt din masivul Bucegi suntem expusi pericolelor de tot felul. Experienta noastra reduce cu mult riscul, insa pot interveni si elemente neprevazute.
Am plecat devreme din Bucuresti,adica pe la 6:30.
Pe Florin l-am simtit in neregula,inca din prima ora.Lucrand cu multi clienti,am un mare fler la oameni.Ii citesc,din pacate.
Vremea a fost insorita in Busteni iar temperatura era cam de -5 grade Celsius.
Ne-am echipat la Caminul Alpin,in fata.
Nici nu am ajuns bine la Troita ca 2 cetateni, de la care ma asteptam sa faca gestul cu plecatul inainte, au disparut.Am invatat ca in viata este bine sa lasi in pace oamenii care dispar asa, ultra-rapid, fara a da explicatii. Practic,tu nu ai nici o vina. Nu faceti echipa,nu te pui cu ei,experienta ta de viata nu coincide cu a lor.Nu te enerva,nu dispera.Au alte conceptii despre fair-play si sport. La ei primeaza viteza si performanta.Sa se vada cat mai multe,intr-un timp foarte scurt.Foarte bine,este o alta filozofie de viata, apreciez, dar duca-se.
Ma simteam fericit, pe Plaiul Munticelu. Pe aici am fost de sute de ori,cu sute de cetateni.Aici  este ca in propria-mi casa ,este ceva intim,si-n acelasi timp,comun.
Este un nou marcaj spre Valea Alba,o dunga de culoare galbena, ce-i drept, expusa modest pe copaci.
Izvorul din Valea Alba era bocna.
Am ajuns La Verdeata pe la ora 12.
Aici era frig,soarele nu patrunsese.
Albastra avea o culoare maron,la ora aceasta si se afla in plina bataie a soarelui.
Am pus coltarii,casca si am ciugulit cate ceva.Florin ne avertiza ca nu mai poate.Cu cateva zile in urma,Florin dona sange pentru un copil de sase ani, care din pacate,la o zi dupa, a decedat.Cred ca Florin era marcat si de treaba asta.Si pe mine ma impresiona,dar mi-am zis sa fiu tare.Cum zice Siluan Athonitul: :"stai cu mintea in iad si nu dezznadajdui".
Urcaram foarte lejer,relaxati.Asa cum am mai spus, zapada era foarte bine tasata, si cum ne place noua sa spunem,era "beton".
Florin urca doar vreo suta de metri si spuse ca ii este rau.
Am vrut sa-l conduc la Busteni, insa nu a dorit.
Eu am urcat cu Laurentiu iar la saritoarea Carnului ne-am poticnit pentru ca saritoarea din stanga nu era in totalitate acoperita.
Am ajuns deasupra Saritorii Carnului.De sus coborau Octavian Ceama si Catalin Cretu, doi alpinisti foarte buni ai Romaniei.
Am coborat cu greu saritoarea Carnului,ceva de genul descatarat.
Voia buna si bucuria ne-au insotit, pe mine si pe Octavian Ceama.
Si el a fost unul din elevii lui Marian Anghel.
Pe vale s-au produs tot felul de combinatii de n luate cate k, in sensul ca si Laurentiu s-a intalnit cu un cetatean pe care-l vazuse anul trecut, tot pe Valea Alba. Octavian si Catalin Cretu din Iasi coborara cu gasca lor,iar eu m-am indreptat singur spre La Verdeata.De-aici m-am decis sa cobor tot singur,spre Busteni,fiind eu si cu gandurile mele.
Eram foarte relaxat pentru ca mintea imi zbura la cineva drag.
Pluteam prin zapada pufoasa si ma gandeam ca dragostea poate renaste oricand din cenusa proprie.
Ema tocmai implinise sapte anisori dar ea era foarte departe.Insa cel mai  aproape de sufletul meu.
Plaiul Munticelu mi-a adus multe nostalgii, pe-aici am fost cu prieteni,pe-aici am carat accidentati in spate,pe-aici am coborat noaptea,in plina bezna, dupa un grroaznic accident din 2010.
Plaiul Munticelu este refugiul meu interior,este insasi motivatia de a exista.
Am coborat la masina lui Florin,langa istoricul Camin Alpin.Doamne,cat am mai locuit aici,pe vremea cand n-avea incalzire si era o ruina.
Prietenul  se simtea mai bine.I-am asteptat si pe ceilalti, apoi am pornit spre Bucuresti.































joi, 26 ianuarie 2017

COLOANELE DE BAZALT DIN MUNTII PERSANI, 21 IANUARIE 2017

Coloanele de bazalt de la Racos fac parte din Complexul Geologic Racos.
Ele sunt declarate monumente geologice de importanta nationala, inscrise in Situl Natura 2000 ROSPA0027, incepand cu anul 2005.
Pe langa aceste coloane de bazalt, mai exista si Lacul de Smarald precum si Canionul de scorie bazaltica,toate acestea formand un triunghi geologic intins pe 95 de hectare.
Cum ajungem la Coloanele de bazalt de la Racos?
Am prezentat in doua articole cum ajungem in Cheile Dopca si Biserica din Bogata Olteana,care sunt in apropierea Coloanelor de bazalt.
Pentru varianta cu automobilul ,vom alege drumul European 60. Dupa ce am trecut de centura Brasovului si de frumoasa si marea Padure a Bogatii,care face parte tot din Muntii Persani,vom observa pe partea dreapta un mic panou, scris cu  verde pe fond alb, care ne informeaza: "Uzinele Lafarge/Hoghiz". Dupa acesta mai mergem cativa metri si intram ,la dreapta, pe un drum judetean care ne va ghida prin localitatile Bogata Olteana, Dopca si Mateias.Traversarea acestora este foarte lunga si intortocheata iar strazile sunt inguste.
Unele case din Mateias si Dopca mi-au atras atentia prin specificul lor transilvan, cu porti foarte mari, obloane la ferestre si ziduri groase de cetate.Dar exista si opusul acestora, case intesate de antene parabolice,case foarte modeste,ca sa nu ma exprim altfel, acestea fiind mai la periferia satului Mateias, de exemplu.Mateias si Bogata Olteana nu au "posibilitati de cazare" iar localnicii nu primesc turisti.
Aici suntem inca intr-o alta Romanie al carei ceas biologic functioneaza dupa reguli de-acum  o suta de ani.
Uneori este bine,alteori nu. De noi depinde ce dorim sa privim, si cum.
In schimb, in comuna Racos, un milimetru mai rasarita fata de cele expuse anterior ,exista o cazare,"Casa Anna".Camera,pe noapte,costa aici in jur de 80 de lei.Nu este lumea whirpool,cu al saselea simt,dar putem dormi si ne putem caza decent, aici.
Daca suntem asa de pretentiosi la cazare, atunci ne vom lungi calatoria pana la Rupea,acolo unde sunt cateva pensiuni ,ceva mai scumpe.
Confortul costa, la fel si ghidul)))
Odata ce am iesit din Mateias vom trece un pod din beton,destul de inalt, deasupra marelui Olt.
Balaurul verde si lenes isi duce acum existenta cu sloiuri ascutite de gheata, inca o corvoada in plus, pe capul lui.Dar balaurul se va salbatici mai spre primavara, umflandu-se si facand ravagii, aducandu-ne aminte cine-i mai puternic ca cine:omul sau natura?
Ii putem face poze balaurului, asta daca suntem niste amatori foto, iar daca suntem niste profesionisti si tura este fotografica, ii vom face fotografii.De-aici vor iesi niste cadre foto foarte frumoase.
Noi vom contnua spre dreapta,cu traversarea Racosului.
O sa radeti, dar stiti cu cine-i infratit Racosul?
Cu Budapesta?
Eee, Budapesta o fi poftit la Castelul Bethleen, care se afla in centrul localitatii)))
Iata deci un alt obiectiv ,de data asta istoric, Castelul Bethleen, aflat in Racos,si construit la 1623.
Odata ce am trecut si de castel, mai avem foarte putin si vom iesi din comuna ,pe niste strazi cam intortocheate.
Un reper important este sediul Politiei,apoi urmeaza niste darapanaturi de locuinte,apoi vom da de niste panouri mici, sub forma unor sageti-indicatoare,ce ne vor indruma spre Coloanele de Bazalt si nu numai.
Daca am parcurs tot acest drum cu masina, este bine sa o parcam aici.Nu va sfiiti, haitele de caini mici si latratori o vor apara cu nadejde.
Vom urca un drumeag care isi va mari panta.Urmeaza un teren viran,plin de gunoaie,ascunse acum de mantia gingasa a omatului.
Urcam frontal peste mici galme,apoi ne intersectam cu drumul lat pe care il vom urmari,spre dreapta.
In fata noastra, in cazul in care ne mentinem pe drumul din dreapta, ne va aparea Tipia Racosului,cu o inaltime de aproximativ 850 de metri.
Vom ajunge in aproximativ 35-40 de minute la Coloanele de Bazalt,destul de ascunse privirii.
Este iarna , zapada este mare iar mersul mai anevoios.
Din Racos pana aici putem face cam o ora, iarna.
Coloanele de bazalt au o forma hexagonala si pentagonala si sunt inalte de 10-15 metri.
Le vedeam adesea in manualul de geografie si ma intrebam daca voi ajunge vreodata aici.Un vis s-a implinit dupa 32 de ani!
Marturisesc ca nu mi s-au parut asa de spectaculoase ,insa canionul de scorie bazaltica mi-a placut foarte mult.
Iata si fotografiile cu coloanele de bazalt.