duminică, 5 martie 2017

Sólstafir - Ísafold (official track premiere)

VARFUL LESPEZI,MUNTII FAGARASULUI, 4 MARTIE 2017

Sambata , 4 martie 2017, am urcat in Muntii Fagarasului cu scopul de a atinge cei 2522 metri ai Varfului Lespezi, al patrulea din Romania, dupa Moldoveanu-2544 metri ,Negoiu-2535 metri si Vistea Mare-2527 metri.
Desi pe Roza Vanturilor, aflata pe Varful Lespezi,scrie clar altitudinea de 2517 metri, in majoritatea hartilor montane este precizata altitudinea de 2522 metri.
Plecarea am facut-o la 6 dimineata,din Bucuresti, impreuna cu doi prieteni pe care ii mai instruiesc in ture diverse.
Se poate spune ca suntem o echipa, referindu-ma aici la stlilul de mers,adica incet si sigur.
La complexul turistic Piscul Negru, aflat in Fagarasul sudic, am ajuns in patru ore,la ora zece.
Aici era un strat gros de zapada, de jur-imprejur.Piscul Negru se afla la altitudinea de 1172 de metri.
Am ales cea mai facila cale de a urca Varful Lespezi, dar trebuie sa precizez pentru amatorii de drumetii montane ca varful acesta, in conditii de iarna ,este "alpin", adica iti trebuie macar o pereche de coltari si un piolet. Pentru cine se respecta si doreste sa faca si pasajul de catarare aflat exact pe Piciorul Lespezi, amintesc ca sunt necesare urmatoarele: o semi-coarda, 2 -3 bucle neechipate( in jargonul generatiilor mai tinere de alpinisti, aneaux-uri) si 2-3 carabiniere cu filet.
Pentru cei mai superficiali vestea este foarte buna: se poate ocoli cu succes,acest pasaj de catarare, insa repet, traverseele,pe timp de iarna, sunt mult mai periculoase ca vara, pentru ca zapada poate fi intarita sau poate fi amestecata cu gheata. Pentru incepatori, nu recomand ascensiunea acestui  varf decat pe timpul verii.
Zapada este foarte tare chiar de la aceasta altitudine.Urcam foarte bine la bete de trekking.
Padurea de fag alterneaza cu cea de brad si molid.
Soarele orbitor ne da mari sperante pentru ascensiunea varfului Lespezi.
Este unul din straturile de zapada pe care nu le prefer,la aceasta data, pentru ca faci zece pasi,apoi unul iti intra pana la brau,in omatul care isi incepe procesul de topire.
Cu betele inaintam rapid si astfel ajungem cam intr-o ora si jumatate la stana din Lespezi,aflata pe la 1560 metri altitudine.
In partea noastra stanga,a sensului de urcare,se afla Muchia masiva a Podeanului- Florea. La stana facem o mica pauza.
Pentru cei ce vor sa faca bivuac aici, vestea este foarte buna: sunt lemne si sunt priciuri bune pentru innoptat.
Trebuie doar lasata curatenia iar cand vii pe munte nu lasi urme.
Urmele tale trebuie sa fie doar cele ale bocancului in omat, atat si nimic mai mult.
La 12 urcam agale pe sub muchie,apoi decidem sa urcm direct pe ea. Este lata, inerbata pe alocuri. Dar si cand dam de zapada care ne chinuie la zece pasi la suprafata, unul inauntru, sa te tii injuraturi si scrasneli din dinti.
Soarele ne mangaie mutrele,binevenit dupa o iarna asa de lunga.
Lenevim, urcam,lenevim,urcam.
Urmeaza pasajul acela cu stanci, situat la 2250 metri altitudine. Avand coltari si pioleti, il puteam traversa finut spre dreapta,dar am vrut sa exersez ceea ce am practicat la scoala de ghizi si lideri montani,asa incat totul mi-a iesit ca la carte si am fost foarte incantat.
Pentru Florin am pus o balustrada facuta dintr-o semicoarda Beal ,pe care am legat-o intre 2 moturi de stanca.
Detalii nu mai dau pentru ca doresc sa-mi fac si eu o Arhiva de Cumetrie ,in care Arhivarul Sef sa fiu eu, cu precizarea ca nu fur idei de turism-alpinism de la altii. Promit.
Pe Laurentiu l-am filat(cititi asigurat)  cu semi-kabestanul. Lui ii este teama de rapel,asa incat am procedat astfel incat sa fie toata lumeasa fie  safetly si multumita.
Operatiunile de intindere-strangere a corzii, punerea balustradei etc, mananca mult timp, insa esti in siguranta.
Abia la ora 16 plecam spre ultima creasta,interminabila,  ce precede varful Lespezi.Noi ne-am pus coltarii de aici ,si am mers la cramponaj. Zapada era beton. La fiecare 10 pasi trebuia sa ne oprim.Panta era inclinata si obositoare, gen vale de abrupt.Fiecare pas urcat ne rasplatea cu cate un nou varf al Crestei Fagarasului, "acest univers dinamic si auster",ca sa-l citez pe Andrei Beleaua.
Zeci de varfuri "alpine" ni se dezvaluiau in toata salbaticia lor.
Pe varful Lespezi am ajuns la ora 17:50. Cred ca erau -10 grade si batea un vant foarte puternic.Nu am stat decat 5 minute,apoi am coborat.
La stancile respective am stat inca vreo jumatate de ora,pentru a-i trece in siguranta pe cei doi coechipieri.
Coborarea ni s-a parut mai solicitanta ca urcarea pentru ca ne afundam adesea in zapada. Crusta formata datorita inghetului nu ne tinea, nici macar pe mine,cel mai slabut fizic, din grup.
La orele 23 am ajuns in cabana Piscul Negru, delctandu-ne cu un ceai de Roibos cu portocale.
Pentru mine ,ascensiunea acestui pisc reprezinta un succes, mai ales ca mi-am exersat tehnica de traversare in perete, in conditii de siguranta.






























luni, 27 februarie 2017

PRIN MUNTII BUZAULUI, 26 FEBRUARIE 2017

Asa cum am promis, voi continua sa scriu articole pe acest blog ,explicand foarte succint pe unde am mai facut drumetii montane.
Acest lucru este din cauza asa zisei concurente,care vrea totul "mura-n gura", adica vrea informatii proaspete,fara ca aceasta sa dea din bascheti pentru a afla singurica lucruri noi.
Este greu de mers pe teren, ei stiu asta. Benzina costa, timpul e pretios, e dificil de gasit locuri care sa impresioneze turistul, sa-l faca sa mai vina.
De cand merg pe munte,de vreo 31 de ani,explorez singur sau cu prietenii ,locuri salbatice.Macar la atata lucru ma pricep,si sunt si pasionat.Dar nu mi se pare corect ca tu sa cercetezi locuri noi,sa le expui public,apoi sa vina nea cutare si cutare,sa-si traga un eveniment pe facebook,pe munca ta de teren,apoi la el sa vina toti turistii.Nu-i deloc fair-play dar ei nu vor intelege niciodata acest aspect al meseriei de ghid.
Nu mai imi bat capul cu astfel de oameni.Un ghid nu este un simplu om,el trebuie sa mai tina cont si de concurenta,sa se comporte ca si cu un frate sau ca si cu un prieten,cu aceasta concurenta.
Am mai sarit peste niste ture,una pe la Comana,iar cealalta,pe Valea Teleajenului.
Ieri am fost in Muntii Buzaului, dar e loc pentru toata lumea ,pentru explorari, numai sclipirea mintii sa fie))
A fost trei,eu,fiul meu si un prieten,Dinu.
Cand am ajuns intr-un sat,vizitand o moara de apa, am intrebat personal o localnica de cand nu mai functioneaza aceasta moara. Ni s-a spus ca de vreo 12 ani si ca of-ul muierii era ca se facea un malai bun,la acea moara.Si ca,noi,astia de la Bucuresti,ar trebui "sa facem ceva" ca moara sa functioneze. Doamna,sincer,daca as avea inelul Arabelei,in primul rand v-as preschimba mintile alea pesediste in niste minti libere de frica si sentimente de ura.Apoi i-as spune ca omul sfinteste locul si ca la Bucuresti nu este un El Dorado unde se inghesuie toata lumea pentru ceva craitari la chimir.
Noi, de-aia suntem smeriti si modesti, ca ne stim bine ,si patima si rostul, si stim unde ne situam acum.
Sunt ghid national, nu am cum sa ajut decat sa va aduc turisti, dar mai schimbati-va mutrele alea afanisite si speriate de bombe,in niste mutre zambitoare si primitoare de turisti.
Un alt exemplu dintr-un alt sat in care "mamutul" inca doarme,asteptand pe Sfantul Psd, este urmatorul:cautam un ansamblu de case vechi,din secolul XIX, si am intrebat un nene care se grabea rau catre casa,tinand o pita in mana.Omul a spus ca nu stie ca exista la el in sat astfel de case,insa ele chiar exista.
Un altul a inteles ca noi venim de la Bucuresti sa cumparam case vechi))))
Pana la urma,in sfarsit ne-a aparut pe ulita uncetatean care ne-a aratat cele 3 case ,discutand cu noi si despre un castru roman care apare pe internet ca obiectiv turistic, dar acolo este inchis.
Deci vedeti de ce ma supar atunci cand spun ca unii vor mura in gura.Pentru ca e dificil sa explorezi,oamenii de la tara sunt greoi ,si la exprimare si nici nu-si cunosc locul unde traiesc,prin urmare produsul turistic realizandu-se greoi,dupa o munca sustinuta.
Am urcat apoi pe munte si am ajuns si la trovanti,niste ciudatenii de stanci care stau intr-un echilibru precar.
Zona este mirifica iar judetul Buzau ascunde obiective turistice foarte putin cunoscute.
Oricat ar vrea concurenta sa copieze,am totusi mare noroc cu mama-natura ,care-mi ofera locuri noi, dar si cu pasiunea mea pentru munte,care-mi pune mintea la contributie.
Iata si fotografiile.



















video

luni, 20 februarie 2017

DOUA STUDII DE CAZ DESPRE INCORECTITUDINE

Unii amici de munte mai citesc uneori acest blog.
Ei se vor intreba de ce n-am mai scris.
Voi incepe prin a spune ca generatia mea si alte generatii mai tinere au iesit in Piata Victoriei pentru a protesta impotriva unui incorect notoriu pe nume Dragnea. Si impotriva partidului sau,la fel de incorect.
Pana aici e in regula, sunt de acord sa protestez impotriva nedreptatii sau hotiei , insa numai  atata timp cat eu sunt corect fata de aproapele meu sau fata de departele meu.
Astazi voi povesti despre doua intamplari ciudate care se pare ca trebuiau sa apartina inceputului meu intr-ale ghidariei.
Prima intamplare se refera la furtul de idei de ture montane si de orice fel de ture.
Contextul este urmatorul: am doua pagini ,pe facebook, care se numesc Exploreaza Parcul Natural Comana si Prietenii Muntilor.
Am inceput, cu pasi foarte mici, sa fiu cunoscut de ceva oameni, mai nou datorita acestui facebook.
M-au sunat cateva doamne ca sa ma intrebe ce ture pe munte mai organizez, ca ar dori sa participe la turele mele. Cred prea mult in vorbele oamenilor ,dar asta nu inseamna ca sunt naiv. Unii oameni sunt parsivi.
Le-am spus ca voi organiza excursii in Muntii Persani, pe la coloanele de bazalt si pe la Lacul de Smarald.
Eu postam fotografii peste fotografii, cate 20-30, intr-un album,pe facebook. Atentie, ca este o mare greseala, sa nu procedati asa, pentru ca dati "mura-n gura", dati idei, iar ideile dumneavoastra, inca nepuse in practica, dar spuse pe orice canal de comunicare, zboara la concurenta care-i mai sireata si mai hoata, punandu-le in practica ultra-rapid.
E un cetatean care este ghid, la randul sau,are agentie de turism, dar nu inteleg de ce fura aceste idei de ture,cand sunt o gramada de locuri de vazut in tara.
Desigur, e mai usor sa furi informatia, dupa ce altul ca mine s-a chinuit,a fost in zona, a stat cu cortul la -15 grade, a facut nenumarate fotografii, apoi a postat pe facebook, oferind pe tava, informatiile.
Doamnele, ce credeti, s-au inscris la tura din Racos, ale asa zisei concurente,ca numai concurenta nu e.
O concurenta trebuie sa fie corecta, nu sa fure, fie si idei de ture.
Nu pot sa spun decat ca acele doamne care m-au intrebat de ture, sunt niste unelte ale unor imprejurari, puse de concurenta, sa ma traga de limba, in legatura cu zonele descrise(vezi Racos,Persani).
Daca eu merg in Stara Planina, hop si concurenta, in Stara Planina(asta s-a intamplat in 2011!).
Daca eu merg la Racos, vine si concurenta, la Racos, ca de ,blogurile se mai si citesc.
Daca eu merg la Teiusu-Mironesti-Comana-Gostinari,hop si ei, tot acolo.
Chestia asta denota o lancezeala a mintii, fantastica.
Aveam o vorba ,in scoala generala, care era cam asa:" ce face omul, face si maimuta".
Acuma,lecuit de astfel de furtisaguri,voi scrie pe blog atat de plictisitor incat s-ar putea sa pierd si putinii cititori pe care ii am. Voi posta doar fotografii, cu foarte putine cuvinte.

Al doilea caz m-a lasat si mai socat.Sau nu gasesc termenul  potrivit pentru o astfel de situatie.
De doi ani de zile organizez ture de silvo-trekking in Parcul Natural Comana.
Am explorat acest spatiu imens incepand cu mai 2009.M-am chinuit cu toata gloata de prin zonele limitrofe parcului,am trait emotia intalnirii cu hotii de lemne sau ucigasii de animale, m-am pierdut de nenumarate ori, pana cand am gasit o cale. Aceasta este pasiunea.
Am postat in urma cu vreun an sau doi, intr-un articol, ca doar in momentul in care voi lua diploma de ghid national, ei bine, in acel moment, voi percepe un tarif.
Acest lucru s-a intamplat pe 3 februarie 2017.
Am urmat toate treptele normale, profesionale, pentru a deveni ghid.
Astfel, pe 18 noiembrie 2016 am devenit ghid local, putand activa pe zona Bucuresti,Ilfov si Comana, iar pe 3 februarie 2017 am devenit ghid national.
Ce sa mai spun de scoala de lider montan, care a fost o investiei financiara,sufleteasca si de timp, uriasa.
Niciodata in viata nu mai ma concentrasem asa de mult cum o facusem din 2015 incoace.
Am investit pana acum 15000 lei in aceste trei scoli.
Nu ma laud, v-am spus doar contextul.
Iar acum vine bomba, dar nu foarte mare,caci la modul cum decurg lucrurile in aceasta patrie, ma astept la ce-i mai rau  de la compatriotii mei.
Sambata am organizat o excursie in Parcul Natural Comana, asta fiind pe 18 februarie 2017.
O excursie la Comana costa 30 de lei.
S-au inscris 2 oameni,oficial, pe facebook. La locul de intalnire a mai venit o domnisoara ,foarte bine imbracata, referindu-ma la tinuta de munte. Avea haine de super-firma si mi-a spus ca este somera.
Mi-a spus ca n-are bani si ca vrea sa mearga asa, si ca Thibault organizeaza fara bani.
I-am spus ca Thibault traieste din meditatii la franceza.
I-am spus ca am fost si eu somer si mi-era rusine sa cer bani parintilor.Doream multe, ca tot omul, si atunci cand eram somer.
Citesc foarte bine fizionomia fetei unui om,din pacate. Acea fata nu era saraca.Era doar saraca la atitudine si caracter.Poate s-a auzit prin miscarea asta turistica de pe facebook ca ghidul Ciprian Teodorescu e un fraier si-un naiv, insa o voi spune si acum, in scis, ca acea lume se inseala. Sunt doar cu bun-simt si un tip mai calm din fire, insa pare ca sunt naiv datorita acestei blandeti sau nu stiu cum sa-i mai spun.
Nu am acceptat acest tip de cerseala si nici un alt tip de mocaciune nu voi accepta. Nici eu sa cer cuiva, dar nici altul sa-mi ceara mie.
De fiecare data cand trebuia sa-mi platesc modulele de curs, cu bani multi, trebuia sa o fac.Altfel, eu nu puteam continua scoala si scolile,de fapt. Ma refer la cele din turism.
Trebuia sa imi cumpar diverse obiecte de munte,necesare scolii si nu m-am vaicarit nimanui ca n-am.
Le-am cumparat eu,pur si simplu.
Cred ca asta inseamna sa fi vertical.
Daca cineva nu doreste sa-mi plateasca serviciul de ghid, nu este pentru ca n-ar avea bani, ci pentru ca i se pare ca eu ,Ciprian, nu merit acei bani.
Desi sunt optimist, sunt convins ca vor mai urma multe intamplari de acest gen.
In facultate am invatat ca trebuie sa fi corect cu concurenta, nu hot.
Se vede treaba ca saritul peste etapele vietii se practica la greu in aceasta tara.In sensul ca ar mai trebui  sa mai studiem niste carti din domeniu sau ar trebui sa bagam zdravan ture,pe munte,si apoi sa ....arhivam geografia doar pentru noi insine.




luni, 6 februarie 2017

VALEA CRAPATURII SI VARFUL PIATRA MICA A CRAIULUI, 4 FEBRUARIE 2017

Mi-am luat ,in sfarsit, si ultimul examen de ghid national, vineri, 3 februarie 2017.
Stabilisem cu Laurentiu Popoviciu si cu Dinu Augustin sa mergem in Masivul Piatra Craiului.
Prima schita mentala de traseu se configura cu Padina Sindileriei, insa ne-am dat seama ca la ora la care vom ajunge va fi prea tarziu pentru a o urca.
In fata sediului Parcului National Piatra Craiului suntem la ora zece dimineata, sambata ,4 februarie 2017.
Ma impresoara doua sentimente care nu-mi dau pace:
1. ma simt frustrat ca nu am harta cu masivul;
2.ma simt nostalgic pentru ca aici am tot dat examene de lider montan, impreuna cu  Societatea Ghizilor si Liderilor Montani din Romania.
Ca sa ma explic, prost am fost eu ca am dat cu imprumut, cuiva, harta plastifiata,cu masivul Piatra Craiului.
Sa fie asta, oare, o "boala" nationala si internationala, ca atunci cand imprumuti ceva sa nu ti se mai dea inapoi? Eu nu stiu,doar intreb!
Cumparasem harta de la Zenith,de la Adrian Badulescu, de pe internet,si dadusem ceva banisori pe ea,adica nu era ieftina,tinand cont de conditiile de prezentare.
Acuma, ma uitam ca vitelul la poarta noua, la harta expusa la sediul Parcului National,si pe deasupra ,sediul era inchis,la ora aceea.
De nostalgie ce sa mai zic,ca ma pocnise de-a binelea, de-aici plecand in toamna trecuta spre Muntii Tagla, impreuna cu colegii mei Ioan Stoenica si Florin Ocolisan, banateanul. In plus, in acea padurice de pini superbi, Hora cu Brazi, , aflata la vest de Zarnesti, am cautat in prostie niste coli cu numere, tinand cont de azimut si de harta, iar acest lucru a facut parte din examen.Credeti ca o sa uit vreodata Hora cu Brazi? Ha,ha,ha,niciodata.
Mi-aduc aminte o secventa haioasa, atunci cand eu si cu Ocolisan cautam disperati "numarul 4" si a venit un ciobanas ,in varsta de vreo 12-13 ani,la noi, si ne-a intrebat senin, de parca era aievea:" ce cautati,nenea?"
Enervat,i-am raspuns:"caut acul in carul cu fan".
L-am intrebat :"ai vazut niste foi cu numere,pe aici?"
"Cautati numarul 4?"
"L-ai vazut??" l-am intrebat disperat.
"Va duc eu la el".
Crezand ca sunt singurul nebun de pe lume care cauta "numarul 4", in spate veni si Ilinca,care cauta acelasi numar)))))
Ilinca imi spuse sa nu mai ma tin dupa ea,ca ne vad sefii))
La naiba,pana la urma spiritul de solidaritate invinsese, insa cel care ne pusese azimutul "de-amboulea" recunoscu abia la finalul acestui examen.
Imi cer scuze pentru aceasta paranteza, insa nu m-am putut abtine.
Dimineata de 4 februarie 2017 era linistita,calduroasa si senina.
Soarele ma coplesea iar eu ma gandeam la Teodora(nu imparateasa Bizantului,de data asta))) ).
Mergeam prin zapada mare si moale si am dat jos de pe mine pufoaica si am scos urgent caciula.Se incalzise de-a binelea.
In dreapta mea,oblic,imi faceau cu ochii Muntii Tagla, prin care facusem un imens traverseu, impreuna cu colegii amintiti.
Plaiul Rapagus te conducea lent catre baza vailor.
Banda galbena aparea cand si cand,pe cate-un molid mai rasarit.
Dupa doua ore treizeci eram la intrarea in Valea Crapaturii,vale nordica a masivului Piatra Craiului, vale turistica marcata cu banda galbena. Obarsia acestei vai se afla in Saua Crapaturii,la aprovimativ 1650 de metri.Deci aveam de bagat 700 de metri diferenta de nivel.
Daca la ora 13 ne aflam la intrarea invale,la ora 15:10 poposeam in Saua Crapaturii,la loc ferit de vant.
Aici, in acest loc,Dinu scoase o slanina afumata de Salaj, facuta la parintii lui, acasa. Salaj,un judet aproape necunoscut in Romania, dar cu niste obiective turistice science-fiction, vezi "Gradina Zmeilor".
La ora 15:35 plecaram spre Varful Piatra Mica a Craiului.
Acest varf are o altitudine de 1818 metri. In acea zi,fata stancoasa dinspre Curmatura nu avea nici un centimetru de zapada,totul era uscat.Am scos coltarii,ca mai rau ma incurcau.
Pe Valea Crapaturii era bine sa ai totusi coltarii,chiar daca zapada nu era beton.
Mai bine previi ceva rau, decat sa nu mai poti tine sub control, raul.
Eu am urcat la piolet, preferam siguranta. Dar se putea urca si la bete de trekking.
Cateva avalanse de pe fetele muntelui cursesera,dar nu in ziua aceea.
Ca o concluzie,cred totusi ca Valea Crapaturii este mult mai facila iarna,decat vara,pentru ca doar asa poti scapa de un grohotis instabil.
Marcajul,din Saua Crapaturii, pana in Varful Piatra Mica, este punct albastru. Ascensiunea varfului presupune niste mici scramblinguri pe hornulete,dar prizele,asperitatile stancii sunt suficiente pentru a le apuca cu nadejde.Exista si vreo doua lanturi, dar puse pentru cei ce nu-s obisnuiti cu "prizele"stancariilor.
Cand zici ca stanca s-a terminat,urmeaza o ditamai creasta,lunga,ascutita si presarata cand si cand cu jnepeni.
Ajungem pe varf,marcat de trei cruci,semn al credintei si biruintei.
De-aici,de la 1800 de metri,totul este alb,iar Zarnestiul pare dispus in amfiteatru.
Parca am fi in avion.
La ora 17:00 eram pe varf, apoi am inceput coborarea pe partea de nord-est a masivului,prin padurea lunga si intunecata,pe o panta destul de abrupta.Marcajul era acelasi punct albastru, care ne-a scos in Poiana Zanoagei.
La ora 19:30 eram la Fantana Botorog.
Pe la orele 20:30 ajungeam la o pensiune de 3 stele, "Hora cu Brazi",unde am luat cina. Doamna, patroana pensiunii, ne-a primit foarte bine.
Abia pe la orele 22:00 am ajuns la masina.