sâmbătă, 17 februarie 2018

Parcul Natural Comana, 17 februarie 2018

Astazi am revenit in Parcul Natural Comana.
Vremea s-a imbunatatit simtitor, fata de saptamana precedenta.
Ma amuza faptul ca unii ma vad doar la Comana, ca acolo fiind locul si rolul meu.
Imi aud vorbe, de ani de zile ,cum ca eu sunt specialistul in Comana, cand mai merg la Comana, unii dau like-uri doar la postarile mele cu aceasta zona, daca ii cunosc pe sefii parcului si daca pot avea un parteneriat cu ei, daca nu ma angajez  la parc, si cate si mai cate ironii de-a dreptul naroade.
Bai baieti, una si cu una fac doua,vorba bunica-mii: eu merg din 1986 pe munte,si poate atunci domniile voastre nici nu v-ati nascut.
In al doilea rand, rolul si rostul meu in societate, si mai ales, locul,eu mi-l aleg,nu voi.
Understand me?
Merg din pasiune in acest Parc Natural iar cand nu-mi ies turele pe munte,din diferite motive, aici este locul ideal de sanatate si relaxare.
Astazi am explorat,la propriu,locuri noi.
Cand explorezi locuri noi, ai o stare foarte ciudata, nu de incordare, ci pur si simplu de continua intrebare a ceea ce urmeaza sa vezi, si atunci cand observi sau descoperi ceva nou, parca ai cuceri un teritoriu ce clar nu-ti apartine.
Astazi era sa dau nas in nas cu un mistret.
Nu mi-e frica de animale, am observat ca ele fug de oameni.
Oamenii sunt de fapt, marea problema a naturii, asa ca animalele fug.
Poate ca ataca doar cand au pui.Este firesc,si oamenii isi apara odraslele.
Am mai intalnit doua ciute si un iepure.
Nici o sansa de fotografii.
Vremea a fost buna, cu un soare acceptabil pentru data asta.
Acum o saptamana a nins, a fost frig,si mi-am pus manusile si pufoaica.
Acuma era relaxant sa mergi prin padurea fara zapada.
Am observat ca padurea ma relaxeaza,imi aseaza gandurile, ma duce cu gandul la oameni dragi si imi face singura,planul, pentru un viitor apropiat.
Am fotografiat astazi scilla bifolia, adica vioreua,acea planta micuta, care are de obicei doua frunze ce ies aproape de la sol.
Peste tot era sarcoscipha coccineea,adica urechiusa babei, o ciuperca roisatica,pe care unii specialisti micologi o considera comestibila,altii,necomestibila.
Am inteles ca nici nu este buna la gust.
Am facut un circuit interesant.