miercuri, 31 august 2016

CHEILE ORZEI SI CHEILE ZANOAGEI,MUNTII BUCEGI

PLIMBARE PRIN POIENILE ESTICE ALE PIETRII CRAIULUI,28 AUGUST 2016

Masivul Piatra Craiului se afla in Carpatii Meridionali,Grupa Bucegi.In aceasta grupa mai intra Leaota ,si evident ,Bucegi.Creasta somitala apare ca o coama ascutita de "balaur" care isi intinde trupul albicios de calcar pe 25 km.Vecinii Pietrii Craiului sunt urmatorii:la nord,Valea Barsei,la sud,Valea Dambovitei,la vest Iezer-Papusa iar la est,culoarul Rucar-Bran.Dintre toti acesti vecini,cel mai antropizat mi se pare cel din nord,unde forfota,praful ,pensiunile ,masinile prea multe,isi gasesc loc,an de an.Orasul cel mai important din nord-estul Pietrii Craiului este Zarnesti.Dinspre sud vin mai putini turisti iar daca sunt de wee ,acestia tranziteaza culoarul Rucar-Bran,pe care eu l-am denumit "Mica Elvetie".Vestul masivului este cel mai putin calcat de turisti.Si asta este vestea buna pentru mine.Aici,in vestul Pietrii Craiului,s-a construit un baraj de acumulare,cel de la Satic.Locul este inca salbatec,putem vizita pesteri cum ar fi Pestera Ursilor sau putem continua spre nord-vestul masivului,pe forestier,pana la lacul Pecineagul,uriasul de apa adormit intre semetii Fagarasi si masivele spinari ale Iezerului-Papusa.
Duminica de 28 august ma gaseste din nou alaturi de mai noul meu prieten de munte,Florin.Acesta are o calitate,principala,as zice:cand vede un om in suferinta,il incurajeaza ca totul va fi bine pentru acel om.
Florin este incepator intr-ale muntilor si mi-am propus sa-l initiez.Tura montana pe care o vom face astazi este un circuit care incepe de la Fantana lui Botorog,din nordul masivului,si traverseaza Cheile Zarnestilor,apoi Cheile Pisicii,apoi urca alene prin Poiana Vladusca,Poiana Martoiului,ca sa debuseze in forestierul ce ne scoate din nou in Cheile Zarnestior(Prapastiile Zarnestilor).Este un traseu foarte bun si pentru a-i aduce pe cei mici,aici.M-am gandit,desigur,la micutul Victor,caruia i-ar prinde bine o plimbare pe la poalele Pietrii Craiului.Si daca este insotit si de prea indragita lui mamica,atunci va fi si mai frumoasa excursia.
Piciorul meu este dureros la urcare.Trebuie sa fiu atent cum calc,pe ce calc.Nu mai e ca inainte.Victor va mai avea de asteptat ca sa il alerg ,asta fiind una din placerile lui.Gasesc eu altceva,ca sa-i atrag atentia.
In Prapastiile Zarnestilor este foarte multa lume.Nu am mai vazut de multi ani,asa o inghesuiala de masini,si de oameni.
Unii nici macar nu si-au cumparat biletul de intrare in Parcul National,desi mari patrioti se mai cred.
Noi prezentam biletul ,la bariera.Biletul se poate procura de la Administratia Parclui,acolo fiind un bancomat.Costa 5 lei.De-asemenea,il puteti lua si din centrul Zarnestiului,de la Posta.
Poiana Vladusca precum si Cheile Pisicii au fost ceva nou pentru mine.Am studiat traseul timp de o saptamana,calculand azimuturi,timpi de mers,diferente de nivelde urcat,diferente de nivel,de  coborat,am facut un timp total,apoi am adaugat un 15%,plus o ora pauza.
As putea spune ca din nou "mi-am dat examen"la orientare turistica,caci ne-am pierdut un pic in imensa Poiana a Vladuscai.Astfel,am scos harta,am nordat-o,am luat azimutul,si,veste foarte buna,pentru mine,ne-am indreptat in directia marcajului.Florin a fost suspicios la faza asta,crezand ca nu o vom lua bine,insa bucuria rezultatului satissfacator a fost uriasa ,repet,pentru mine.Am tinut marcajul cu triunghi rosu,apoi am iesit in Poiana Martoiului.Mi-am adus amite din nou de A..cum am putea fi aici,toti trei,intr-o tura montana linistita si intima.Pe aici nu circula hoardele de turisti.
In Poiana Martoiului nu fusesem nici macar o data.Am inceput o coborare printr-o padure de molid,ceva mai tanara.Libelule zburau deasupra noastra,profilandu-se ca niste helicoptere de jucarie,pe cerul albastru.
Am coborat zdravan,pana cand am dat de un izvor captat.Traseul e clar pentru oameni ce chiar doresc linistea sufleteasca.Nu era nici un turist pe aici.
Am continuat in tacere,pe drumul turistic,marcat cu triunghi rosu,care a debusat in drumul ce merge in Prapastiile Zarnestilor.Seara plecase tot puhoiul de masini.
































miercuri, 24 august 2016

TINOVUL LUCI SI CHEILE VARGHISULUI,19-21 AUGUST 2016

Vineri,19 august 2016 am plecat spre Secuime ,impreuna cu Mihai B.
Printre depresii groaznice,dureri de picior,ca urmare a unui accident in munti,invatat si iar invatat pentru examen,mi-am facut timp si pentru scris pe blog,si depanat povestiri din locuri mai putin vizitate.
In 2008 fusesem cu o brasoveanca,in Cheile Varghisului.Ideea fusese a mea,insa drumul infiorator de prost,din sat pana in Chei,ne-a facut sa ne intoarcem.
Lucrurile s-au schimbat in bine,adica este asfalt impecabil din satul Varghis pana in apropierea Cheilor.
Aceste chei se afla la granita dintre Muntii Persani la sud si Muntii Harghita,la nord.
Propunerea mea a fost de a urca si in Muntii Harghita,caci mai fusesem la modulul 2 al Societatii Ghizilor si Liderilor Montani di Romania,si ma indragostisem de acesti munti.
Slava Tatalui ,bine ca nu vine cocalarul meltean si prost,de Valea Prahovei,in acest tinut,al Secuimii.
Seara pe la noua am pus cortul aproape de raul Vargis,intr-o poiana unde se aflau niste hambare si case vechi,cu pridvor.Mihai ma tot persifla cu "iepurele schiop",porecla pe care eu mi-am dat-o,ironizandu-ma de statutul meu temporar.Amandoi am cautat lemne si am facut un mic foc.Una din placerile vietii mele este sa dorm la cort si sa fac focul,vara,in munte,acolo unde e permis,si iarna,in stane.As putea spune,ca in marea mea nefericire ,sunt un fericit,pentru ca am invatat multe lucruri pe munte,in 30 de ani de mers pe poteci turistice.
Excursia asta a fost si de spalare pe creier,caci am ras cu pofta,desi era rasul altui Ciprian.
Lui Mihai ii povesteam de cuceririle mele de-acum nu stiu cati ani,iar el se mira cum de-am ajuns in halul asta,sa nu se mai atinga nici o muiere,de mine.Imi spunea sa-l activez pe acel "Kirpatrick"din trecut.La naiba,muierile au devenit prea rele iar eu prea bleg si cu stilul meu de gentelmen,muierii din ziua de azi nu-i mai place.L-as pune pe Mihai sa citeasca cartea "M-am hotarat sa devin prost",iar daca se supara pe mine ii voi comunica ca tipul de acolo nu putea fi un altcineva,desi incerca,si ca tot naturaletea sa l-a ajutat sa-si gaseasca rostul,fie si la muieri.
Dimineata ne intampina roua cea groasa si rece,semn ca vara mai era cu noi.
Un alt tabiet este de a-mi face cafeaua,fie ca sunt la 4000 de metri ,fie ca sunt la 800 de metri,cat era acolo.
Dupa uscarea cortului porniram in chei.Intrarea este 4 lei/persoana.
Deja incepea forfota,caci era si ziua Ungariei,si pe deasupra mai era si sambata.Piciorul era rebel,nu ma asculta.Pe orice piatra calcam,ma durea al naibii.Aici este un dus si un intors:daca stai in balcon si te uiti la vrabii,nu e bine,ca piciorul si muschii anchilozeaza,daca mergi pe teren plat si ii mai spui si doctorului sau parintilor,iti vor comunica ca esti un iresponsabil.Fa ce simti,atata tot.
Nu stiu cum se face,dar tot timpul m-am gandit la A.din Breaza.Aveam senzatia ca e langa mine si ca excursia asta chiar o voi repeta cu ea si cu pustiul.
Prin chei se traverseaza Varghisul,pe niste podete,dar cui ii place aventura,poate traversa direct prin apa.Eu am facut-o ca sa-mi arat ca pot,desi stancile de pe fundul apei aveau un strat de muschi alunecos.
Am intrat in pestera Orban Balacz,dar nu ne-am aventurat prea mult in ea.Mihai a fost si spre creasta,pe o poteca foarte inclinata,si am incercat si eu,insa vazand ca nu e ce trebuie pentru piciorul meu beteag,am coborat,dar cu mare greutate.Cel mai de pret lucru pe care il ai in viata este corpul tau.
Ma irita marea masa de turisti si aveam senzatia ca unii mergeau ca niste roboti,si ca nici ei nu stiau de ce se afla acolo.Toti ne salutau in maghiara iar eu raspundeam in romana.Este singura limba pe care o vorbesc zilnic,la mine in tara.
Am vizitat ce-am vizitat si Mihai mi-a aratat noi specii de plante,pe care le-am bagat la "cutiuta",caci voi avea nevoie de multa cultura montana,cum ar fi flora,fauna,ca si ghid .
Am mancat intr-o poiana,apoi am plecat spre Tinovul Luci.Acesta se afla aproape de Sancraieni,judetul Harghita.Tinovul acesta te face sa crezi ca esti intr-o poveste daneza sau sa exclami ca esti in nordul Suediei,intr-un taram plin de paduri interminabile,cu covoare groase de muschi,dar si mult mister.Dar misterul acesta este spart de behaitul oilor autohtone,care pasc pe la marginea rezervatiei.Uneori mai auzi cate-un raget de magar sau latrat de caine ciobanesc.
Tinovul Luci se afla in centrul Muntilor Harghitei si este cel mai mare tinov din Depresiunea Transilvana,dupa cel de la Poiana Stampei,din Muntii Calimani.
Tinovul Luci are o suprafata de 282 de hectare iar grosimea stratului de turba atinge cinci metri.Paraul Cormos traverseaza Tinovul Luci,acest luciu de apa avand o culoare aramie,pentru ca el contine fier.
Tinovul este rezervatie naturala inca din 1955 si are specii rare de plante cum sunt:rozmarinul de turba,vuietoarea si roua cerului,aceasta din urma fiind o planta carnivora.
Printre vietuitoare as aminti amfibienii soparla de munte-zotoca vivipapa-,vipera cu cruce-vipera berus-,tritonul carpatic-triturus montandori-,buhaiul de balta cu burta galbena-Bombina variegata.
Aici este habitatul ursului brun, cerbului,mistretului ,caprioarei si lupului.
Covoare imense de afina de turba te indeamna la cules,acum,la mijloc de august.
Pe la sapte seara am iesit din Tinovul Luci,care ne-a transpus intr-o alta poveste.Atunci cand am spus ca in marea mea nefericire,sunt totusi un fericit,n-am spus-o degeaba.De ce?Pentru ca sunt unii care se uita la televizor,in week-end,nestiind ce-i dincolo de ecran.Eu nu ma uit la Discovery Channel,eu produc si intru in Discovery Channel,in mijlocul naturii.Iata fericirea din nefericire.Poate ca si d-asta nu-s iubit de cetatencele din ziua de azi,ca ele se uita prea mult cu nasul in telefon,creindu-si o realitate ireala.
Facebookul nu te ajuta decat in foarte mica masura,Natura te ajuta sa fi Natural.De-aici rezulta ca esti atipic,deci ne-dorit de o societate tot mai rea si tampita.
In drum spre Muntii Harghitei s-a intamplat sa faca cu mana ,la ocazie,doua tinerele care fusesera la parinti,in Sancraieni.Lui Mihai,placandu-i de una din ele(eu am poreclit-o dintoasa greblata)a oprit si le-a luat.Mihai le-a dus pana la Sfantu Gheorghe.Ne-am intors seara ,tarziu,la prietenii nostri,sotii Klara si Szabo Boloni,care ne asteptau cu o cazare fabuloasa la Pensiunea Genesini.,aflata la vreo 10 km nord de Miercurea-Ciuc.Aici mi-am propus ca daca m-ar iubi femeia de care sunt indragostit,aici as aduce-o.Este locul perfect pentru intimitate si spatii vaste.Ai Muntii Hargithei,depresiunea Ciucului,la picioarele tale.In plus,o mie de bai termale si-o mie de rezervatii de tundra te asteapta,ca sa-ti croiasca costumul iubirii tale.
Pensiunea Genesini m-a dat peste cap:privelisti ample spre Municipiul Miercurea-Ciuc,spre Muntii Harghitei si dealurile din impreurimi.Dimineata am vazut caprioare alergand iar zambetul atat de natural al tinerei doamne patron,casatorita cu un italian(Genesini),m-a dat peste cap.Am spus ca trebuie sa revin,insa nu singur.Micul dejun la Pensiunea Genesini a fost foarte bogat.Am aflat ca sotii sunt pasionati de natura si se duc dupa ciuperci,pe coclauri,si ca le pregatesc tot ei..Familia asta mi-a lasat o impresie foarte buna si am  re-descoperit un zambet atat de natural,incat am avut senzatia ca visez.
Duminica ,21 august 2016,am plecat spre craterul vulcanului stins al Muntilor Harghita.Acesti munti fac parte din grupa centrala a Carpatilor Orientali,din lantul de munti vulcanici Calimani,Gurghiu si Ciomatu.
Drumul porneste de la Vlahita si este foarte lung,in serpentine abrupte.Il mai facusem in iarna,pe 24 ianuarie 2016,impreuna cu Marian Anghel,Ioan Stoenica si Ilinca Mihaela,cand am mers spre Modulul 2 al S.G.L.M.R.
Acum este total altfel.In plus,atunci a fost ceata timp de 5 zile,din sase.Pe drum am mancat zmeura.
Am urcat varful Harghita Madaras,1800 metri,cel mai inalt din Muntii Harghitei.Am fost si la cascada Skoka,marcata cu un punct rosu,inexistent pe harta Dimap ,cu Muntii Harghitei.
La intoarcere am mancat un gulas si am baut o bere Csiki-sor,care se gaseste numai in Secuime.
Am vizitat din nou Tinovul Luci,culegand afine.O bucata de drum am mai mers cu prietenii nostri Klara si Szabo,apoi fiecare a luat directia traiului lor.