duminică, 30 octombrie 2016

"MAGURILE BRANULUI",SFARSIT DE OCTOMBRIE 2016

Practic,daca ne uitam pe o harta cu Piatra Craiului, de exemplu, vom observa ca "Magurile Branului" apartin si Zarnestiului, si Magurii dar si Predelutului si Pesterii.Prin urmare, e impropriu spus Magurile Branului.
Aceasta zona de maguri, de dealuri extraordinar de pitoresti, se afla peste tot in Culoarul Rucar-Bran, cred eu ca fiiind una dintre cele mai frumoase din Romania.
Cred ca acest Rai geografic e un suflet bun care mai ma tine in viata, pe langa alte 2-3 suflete bune pe care le iubesc.
In dimineata de 30 octombrie 2016 am plecat spre Maguri, insotit de inca o persoana.Aceasta dorea sa-si cumpere o casa la Predelut, si a spus sa o insotesc.In plus,ca si ghizi, trebuie sa cercetam mai bine zona.
La Predelut incepu sa fulguiasca, era frig.
Persoanei nu-i placu vila respectiva, asa ca plecaram spre satele Pestera si Magura.
Ca sa-mi fac damblaua de explorator, am dorit sa caut Pestera Liliecilor.Mare mi-a fost mirarea ca am gasit-o din prima incercare.Practic,nici un indicator, nimic, nu anunta drumul catre Pestera Liliecilor.
Iata cum puteti ajunge:urcand cu masina pe drumul dinspre Pestera spre Magura, veti intalni pe dreapta sensului de urcat, o ditamai viloaca ,denumita "Pensiunea Pestera".Pe langa aceasta pensiune este un drumeag de pamant  care ne va conduce la pestera.Am avut intuitie, ajungand singur la pestera.Apoi a venit si cealalta persoana, cu care am fost in excursie.Peisajul este desprins parca din picturi.Aramiul,galbenul,cenusiul, portocaliul ,plumburiu, albul zapezii de pe Bucegi , contureaza tabloul romantic si poetic.
Pestera mi s-a parut modesta; are o intrare mare, insa lungimea este cam de 30 de metri, in interior.
A inceput sa ninga din ce in ce mai tare.Am revenit la masina, apoi ne-am indreptat spre Podul Dambovitei, de unde, in goana masinii, cautam avid o posibila intrare in Canionul Oratii.
Este cea mai scurta excursie a anului, pentru mine, insa foarte intensa,emotional vorbind.
Toamna asta m-a bulversat ingrozitor....




















duminică, 23 octombrie 2016

MAGURA ZBOIU, 22 OCTOMBRIE 2016, PARCUL NATURAL COMANA

Sambata,22 octombrie 2016, am strabatut din nou Magura Zboiu, una din cele 10 rezervatii ale Parcului Natural Comana.
Este rezervatia situata la extremitatea estica, sud-estica, a Parcului.Se afla relativ departe de marea padure, la aproximativ 16 km.Cursele locale sunt doar pana la Hotarele sau Isvoarele si ca sa ajungi la salba celor 12 lacuri ti-ar trebui o intreaga zi de vara, asta in cazul in care nu ai automobil.
Stiam ca voi merge cu o colega de la J'info Tour, cu masina ei. Asa incat in dimineata de sambata , pasii mei se jucau cu frunzele din cochetul cartier Primaverii, indreptandu-se catre Irina Feodorova.
Am plecat impreuna de aici, luindu-i si pe ceilalti doi participanti, Mihai si Carmen.
Am fost un ghid bun,explicandu-le celor 3 exact ceea ce stie mai bine un ghid turistic:suprafata rezervatie,localizare, speciile de arbori, numarul de lacuri etc etc.
Important este insa ca omul, turistul, sa simta ceva din treaba asta, sa simta fie si aerul puternic al padurii.
Linistea tinutului, fosgaitul frunzelor , misterul locului, luciul apelor fara de sfarsit dar si dialogul cu localnicii au facut o tura reusita.
Irina Feodorova are un dar al conversatiei, eu sunt mai mult cu geografia zonei.
Carmen mai fusese cu mine,atunci cand brandusele galbene, ocrotite, inflorisera.
Lui Mihai sper ca i-a placut, nereusind sa obtin mai multe informatii de la el, fiind un introvertit.
Fotografii am realizat foarte multe, insa voi pune doar cateva.
Trebuie sa vizitati zona,e o meditatie buna plimbarea prin padure iar orice fosgaiala de frunze este un gand frumos trimis celor dragi.

















duminică, 16 octombrie 2016

DRUMETIE MONTANA IN BAIUL SUDIC, 15 OCTOMBRIE 2016

Drumetia noastra incepe din Posada.Pana aici am calatorit cu trenul regio 3001,pornind de la Bucuresti Nord.
Companion de drumetie il am, pentru inceput, pe Dragos, prieten vechi.
Se vor mai adauga calatoriei noastre, mai noii prieteni Florin Mitu, Iulian si Aurel.
Vom porni din D.N.1,de la Posada, din locul unde exista o pancarta cu "Civilizeaza-te......"
Drumul e plat,la-nceput,apoi face o curba la stanga,urcand brusc.Dam de o cladire mica,aparata de caini galagiosi.
Drumul devine drept.Este un marcaj recent, banda galbena.Padurea de fag este atat de relaxanta.
Trecem prin dreptul unor cantoane silvice.Si aici cainii se reped.
Noi urcam prin padurea de fag.Putin mai sus ne intersectam si cu o padurice de molid.Apoi din nou fag, si carpen.
Este ceata , dar nu atat de frig incat ciobanii sa coboare cu oile, pe la casele lor.
Asa incat vom intalni, mai sus,aproape de gol, caini agresivi,ciobanesti, un cioban cam cherchelit si oile sale blajine.Vechea problema cu cainii agresivi de la stana,ciobani inconstienti, este atat de agasanta incat a devenit ca o boala cronica.De fapt, cred ca toata societatea asta, in felul ei, este intr-o boala cronica.
Ciobanul priveste prin noi de parca am fi inexistenti.
Eu il evit, Dragos insa vorbeste ceva cu el,ii da raportul, pe unde urcam, ce facem.Sincer,mi-e sila de ciobanii care nu-s ciobani, ci doar niste unii care vor si ei un salar.
Ne tot intersectam cu un grup de la Floare de Colt.O recunosc pe neobosita Doina Dragomir.Trecerea anilor nu si-a pus amprenta pe ea.A ramas neschimbata.Ma recunoaste.Vad si grup de tineret, pe la Floare de Colt.Ei, asta-i de bine, mamutul se mai misca,asa, incet-incet, catre o schimbare.I hope so...
Ne alimentam cu apa de la un prim izvor ce-si are acumularea chiar sub un stejar.Mai sunt inca 3 surse de apa, pana in creasta.
Specific Baiului Sudic sunt dealurile line,acoperite de meri padureti, paducel, ienupar pitic, macese.Din loc in loc dam de cate un salas.Este si o stana in stare foarte buna,inainte de a iesi la gol.
Ne mentinem dreapta, pe curbe de nivel ,intalnim un covor de branduse de toamna, apoi dam de un salas mare,cu capite mari.
Este ultima "asezare", inainte de a parasi civilizatia, si de  a ne inscrie pe serpentine largi, spre creasta Baiului Sudic.Nu-i vant, dar e ceata.
Pe la 11:30 suntem in apropierea stanei de sub varful Doamnele-Tituleni.Coboram sub creasta, cautand prin ceata, aceasta stana.Intr-un final , o vom gasi. Era sa o-ncurcam, caci un caine mare,alb, ciobanesc, ne iese in intampinare.
Facem cale intoarsa si o luam pe o alta parte a stanei.Surprindem cainele,dar prin spate.Ce lasi suntem!
Cainele este si speriat.El se astepta sa ii vina ciobanul, nu niste ne-cunoscuti.
In fine, ii dam ceva de mancare si ii mai trece sperietura.
Iarna se poate bivuaca aici, stana aceasta are conditii foarte bune.
Dupa o pauza de pranz, vom pleca spre Valea Mierlei ,in jurul orei 12.
Urmeaza o coborare relativ abrupta,cu tinut de ramurile copacilor, si cu un pic de namoloasa extrema.Asta este tot farmecul.
Dam si de o cascaduta, hai ca o denumesc cascada lui Ciprian.
Pe-aici putini vin pentru ca circuitul acesta montan se incheie in satul Tesila, acolo unde va trebui sa iei o ocazie, pentru a ajunge in Campina, in cazul in care ai ratat autobuzul de ora 17.
Noi am coborat pe Valea Mierlei, care mi s-a parut superba, acum, la ceas de toamna.O parcursesem anul trecut, tot cu Dragos, insa iarna, si e altceva.
Acuma imi venea sa ma tot plimb , poate la nesfarsit, in acel tunel viu colorat, al padurii, si sa tin de mana femeia aleasa, numai eu stiu care...
Pe la orele amiezii am intrat in satul Tesila, aflat la 700 de metri altitudine.Acest sat este deosebit de pitoresc si are si oameni harnici si respectuosi.Pe aici, orice copil da "buna ziua" si te-ntreaba de unde vii, ce faci.
Oamenii sunt mai calmi pe-aici, mai primitori.
Am cumparat o roata de cascavea, facandu-ne asadar un obicei.Sper sa-l repetam, eu si cu Dragos, de-a lungul anilor.
Am asteptat colegii ,care au plecat cu o ocazie,spre Comarnic, ca sa se intoarca cu masinile.
Excursia a fost reusita, insa va trebui gandita pe viitor logistica transportului,avand in vedere astfel de circuite, cu urcare pe o vale, si coborare pe o alta, in zone indepartate,cu mijloace de transport precare.