marți, 26 iulie 2016

MODULUL 5 AL SOCIETATII GHIZILOR SI LIDERILOR MONTANI DIN ROMANIA,MUNTII RETEZAT,19-24 IULIE 2016

Iata-ma ajuns si la ultimul modul de curs al S.G.L.M.R.care se refera la supra-calificarea de lider montan international.
Am multe de spus iar "umorul negru" cu care am obisnuit cititorii il voi lasa sa iasa la iveala abia dupa examenul din toamna.Pana atunci,festina lente,sanatate ,succes in dragoste(ma pufneste rasul,ce utopie!)si vaya con dios.
Drumul de la Bucuresti la Subcetate devine o corvoada daca in trenul in care te-ai urcat n-ai bilet la clasa intai sau la vagon de dormit.Patit fiind de-acum cinci ani,de cand mersesem la Manastirea Prislop,mi-am spus sa nu mai stau la clasa a doua,in tren,ca sa ii evit pe furnizorii de energii negative,aia de-au ramas toata viata lor la sacosa de rafie.Este o metafora pe care sper c-ati inteles-o.
Trenul pana la Subcetate s-a incadrat in normalitatea tipic romaneasca,adica a ajuns la destinatie cu o ora intarziere.Ei bine,daca pana aici am ajuns cum am ajuns,cu motaielile de rigoare,de-aici,calatorule spre Muntii Retezat,ce te faci,ca n-ai masina??
Pe site-ul carpati.org am dat de niste telefoane ale unor "transportatori" de turisti,pe ruta Subcetate-Ohaba de sub Piatra-Nucsoara-Carnic,si din 10(zece) telefoane date,mi-a raspuns unul singur.Exact ca-n asigurari.
Cetateanul,pe nume Ciprian Costa,care detine pensiunea "Codrin",a spus ca vine sa ma ia exact din gara Subcetate.
Desigur ca in gara asteptau "ulii"hulpavi,adica soferii de taxi,care mi-au spus ca ma duc la destinatie cu una suta lei.Ciprian Costa mi-a luat 30 de lei pe transport,ruta Subcetate-Carnic.
Pensiunea "Codrin"la care am stat ,se afla la 1070 metri altitudine,asezata pe o vale inconjurata de paduri.Este un spatiu linistit ,chiar daca se tot construiesc pensiuni sau campinguri.
Numele de "Codrin" este dat in memoria unuia din copiii sai,care din pacate a decedat la sase ani...
Ciprian Costa este membru simpatizant al S.G.L.M.R.si impreuna cu sotia sa,intretin si dezvolta acest bussiness turistic la Carnic.Noi am avut cazare pentru doua zile jumate,celelalte doua petrecandu-le in bivuac,la 2200 metri altitudine,aproape sub cerul liber.
Venind primul,din cei opt,cati suntem cursanti,mi-am propus sa fac o usoara plimbare pana la Cascada Lolaia.Tot timpul ma gandeam numai la A.si mi-ar fi placut sa fie si ea aici.Numai eu si cu ea.Imi imaginam ca voi reveni cu aceasta femeie,aici,in acest munte ce pare a fi desprins din Rai.In drumul catre cascada am intalnit 3 specii de orhidee,pe care mi le aratase prietenul de munte Mihai B.,intr-o tura montana anterioara.
Cum tot cascam gura la un panou ce imi prezenta circuitul apei in natura,ma trezesc cu o fetiscana care pierduse poteca spre cabana Pietrele.Mama ei avea o harta din anii 80,si o busola din anii 50,care arata ca un ceas de femeie.Busola era ruginita si se miscau toate acele,prin ea.Nu stiu ce m-a apucat,sa-i zic femeii sa-si cumpere o harta online,cu Retezatul.Apoi i-am aratat orhideele pe care tocmai le fotografiasem.N-as vrea vreodata,ca atunci cand imi voi duce fiul pe munte,sa fiu nepregatit.As vrea sa-i arat lucruri noi si utile,sa fiu la curent cu noutatile legate de munte.Sa ma surprinda anii prezentului cu o harta din 80 si busola din anii 60,ar fi tare rusinos,pentru mine,ca cetatean.Fiul meu trebuie sa fie cu mult  deasupra liniei,nu sub linie.
Turistele s-au lamurit pe unde s-o ia la pas si culmea e ca la trei zile dupa acest episod,dadeam nas in nas cu Emilia,fata cu poteca pierduta,la cabana Pietrele!
Ziua lunga de vara mi-am petrecut-o discutand cu patronul pensiunii dar si cu soacra acestuia.Colegii mei au venit tarziu ,in noapte,unii pe la 11 ,altii pe la douasprezece noaptea.Fiecare cum a putut.
Miercuri am facut sedinte teoretice despre meteorologie si am avut 2 invitati de la A.E.R.,adica Asociatia Ecologica Romana.Domnul Andrei Blummer a fost surprins ca unul din cursanti,adica eu,face excursii cu turisti,in Parcul Natural Comana.Am vrut sa spun ca a fost surprins in bine.
A fost o zi cam ploioasa.
Joi am ambalat insa "motoarele"si i-am dat la deal,pe Valea Rea.Am urcat foarte bine cei 1200 metri.Cred ca in vreo 4 ore eram in bolovanoasele  caldari glaciare din Valea Rea.Glavan imi spunea ca aproape de Coltii Pelegii,unde ne aflam,odata fusesera lacuri.Un coleg veni cu idea sa stam aproape de acesti impozanti colti,ca a vazut el un firicel de apa prelingandu-se pe un perete.Cum am dat de zeci de ori de situatii de genul asta,n-am crezut in ipoteza colegului.
A trebuit sa parcurgem cate o ora ,dus-intors,de la "tabara"la niste izvoare.Ne-am asezat pe un loc relativ plat,langa niste bolovani.Fiecare si-a construit "adapostul" cu ce a avut.E mi-am pus supratenda de la cort,sprijinita de un bolovan,cu niste cordelina si cateva pietroaie.Am petrecut asa doua nopti,ultima fiind mai racoroasa iar in perpelirea mea,mai trageam cate un ochi la depresiunea Hategului sau ma gandeam obsesiv la A.,care imi lipsea ingrozitor.Intr-o dimineata m-am trezit si cu un ditamai paianjenul care deja rezolvase problema cataratului ,pe mine,si ca sa se lamureasca cum stau cu grupa saguina,ma si musca.
In a doua dimineata,un roi de tantari sau musculite mici,dadura asaltul final asupra-mi si numai carpa de sac de dormit mai ma apara.Ilinca,prietena lui Ioan,spuse ca si ei patira la fel.Sa zicem mersi ca n-a plouat!
Catararea s-a desfasurat din plin in cele doua zile,existand cazuri standard,adica deja facute mental,de jos,de la baza,dar si cazuri deloc pregatite,cum a fost in echipa lui Glavan,in care eram si eu.Astfel,la un rapel,mi-am dat seama ca nu-mi ajunge coarda pana jos,si a trebuit sa mai facem inca o regrupare,venind desigur toata lumea.Ne-am amuzat copios,caci stateam destul de rau,vantul se intetise si era cam racoare.
Am facut si traversee,asigurand cu nuci sau frienduri.M-am catarat si cu Ioan,simuland ca eu sunt "clientul",si el,"ghidul".Faceam roll-play-uri.
Sambata am mai dat un test practic ,legat de noduri si de regrupari.
O echipa a coborat pe Valea Pietrele,urcand mai intai in Saua Pietricele ,prin Valea Rea,iar o alta echipa a fost pe Valea Galesului,pe la lacul Galesul.
Vineri pe la pranz am atins si Varful Peleaga,2509 metri,apoi am coborat din nou spre lacurile din Valea Rea.
Retezatul mi se parea o minune a acestei lumi,avea ceva din Kackar si simteam ca ar mai fi trebuit sa stau.
Duminica am dat un test teoretic din orientare cu busola si harta,calculand azimuturi,distante parcurse si diferente de nivel.Proba practica a constat din nou in realizarea rapida a nodurilor folosite in catarare si pregatirea rapelului.
Constat o mare dorinta ,la fiecare din colegii mei,de a progresa si de a lua acest examen.Bineinteles,si eu imi doresc acest lucru.
La final de curs am plecat cu Marian,el ducandu-ma pana la Brasov,folosind o ruta foarte frumoasa,prin Sibiu.Romania este foarte frumoasa sub aspect geografic iar din acest punct de vedere sunt indragostit pe viata,de ea.
































sâmbătă, 16 iulie 2016

DRUMETIE MONTANA IN MUNTII BUCEGI,16 IULIE 2016

Astazi am fost cu prietenul Mihai B,in Muntii Bucegi.
Am luat intercity de ora 7:00 care a fost foarte aglomerat.E vara,e mult soare,chiar si pe munte,si lumea se misca.
La ora 8:30 m-am intalnit cu prietenul in Gara Sinaia iar de acolo am mers cu masina pana la Cota 1400.
De-acolo am luat cablul pana la Cota 2000.Aici erau doar 13 grade si batea un vant turbat.
Scopul turei a fost sa fotografiem niscaiva flori.
Ce a iesit,vedeti in fotografiile de mai jos.Stiu ca aceasta postare o sa fie tare plictisitoare,fara can-can-uri si umorul meu negru.Hm,si nici n-am avut pe cine sa "blagoslovesc".




















luni, 11 iulie 2016

CATARARE IN PIATRA MARE,PRAPASTIA URSULUI,10 IULIE 2016

Duminica,10 iulie 2016,am fost la catarare in Masivul Piatra Mare,la Prapastia Ursului.
Vremea buna si participantii relaxati m-au facut sa ma catar asa cum o faceam odinioara,adica cu placere pura,entuziasm si mare dorinta de a progresa.
Mi-am amintit si pasajele din Hornul Crenelat si dorinta mea ar fi fost sa urc aici un copil de opt ani.S-ar parea ca deocamdata e prea greu Hornul Crenelat,pentru un pusti de opt anisori,dar va trebui sa lucrez cu el,in alte locuri.
Hornul Crenelat este un horn inalt ,cu peretii foarte apropiati,cam la un metru,jumatate de metru,unul de celalalt.Se poate exersa foarte bine tehnica ramonajului.Sunt 3 pitoane in horn,dar se poate regrupa si dupa niste bolovani incastrati in horn.Gradul hornului este 2A,dar parerea mea este ca are supracotatie.
Hornul are forma de "L".Mi se pare totusi interesant,prin misterul pe care ti-l da.Am mai vazut si un spit,spre finalul hornului.Cand iesi din el,mai urci o fata stancoasa de 3 metri,cu prize zdravene.Apoi urmeaza o coborare relaxanta ,prin padure.Durata de parcurgere a Hornului Crenelat este de aproximativ 45 de minute,pentru 2 participanti.
Cum ajungem la Prapastia Ursului?
Punctul de plecare este Dambu Morii,dar pana  aici mergem pe jos,pe DN, de la gara Timisul de Jos.
Din Brasov ar fi niste curse locale,pana in mica asezare,dar nu cunosc orarul acestora.
De la Dambul Morii pornim pe drum drept,pietruit,trecand pe langa mici locatii de afaceri,cum ar fi Kurtoss Kolak sau cafea.Cafeaua cica ar fi foarte buna,aspect confirmat de partenerii mei,ieri..O cafea la inceput de drumetie merita,sa nu fie totusi prea cald afara.Ar merge un ceai aromat,cu lamaie,pe caldurile astea.
Drumul are un urcus abia perceptibil,pe banda galbena.Locurile sunt bogate cu verdele padurii dar si cu ape si cascade mici,dar spectaculoase.Lumea este foarte multa aici,in special in week-end.
Copiii se dau in tiroliene de lungime mica iar cei mai mari se dau pe tiroliana cea lunga.Aici ,in zona tirolienelor,este zarva mare.Nu-mi place.
Trecem rapid de ciurdele de oameni veniti la distractie,urmand potecuta marcata cu banda galbena.
Traseul urmat traverseaza 3 podete din lemn.De la ultimul podet,inainte cu vreo 10 minute de a intra in Canionul Sapte Scari,urmam stanga un drumeag marcat cu triunghi albastru.El ne va conduce la Prapastia Ursului,si mai sus,spre cota maxima,Piatra Mare,1844 metri.
La peretii de la Prapastia Ursului exista 2 izvorase.Dar si niste flori mari si galbene,usor confundate cu arnica montana.
Prima ascensiune o realizez cu noul coechipier,Silviu,din Brasov,in Hornul Crenelat.E o mare placere,dificil de descris in cuvinte,sa imi aduc aminte de excursiile din trecut.Chiar daca nostalgia este un sentiment pur uman,ce te zdrobeste sufleteste,ea iti da tonul amintirilor.Nostalgia este elixirul trecutului.
In traseele de-aici am fost cu foste iubite,foste neveste,prieteni ce nu mai exista(nici fizic nici moral) sau prieteni ce mai exista.
Am catarat in traseul Lorand si Raluca,foarte dificil,o fata cam "spalata",desi cu ceva prize,dar cam distantate.
Am rapelat pe un singur fir,folosind in sfarsit,nodul Machard.Coarda se deruleaza foarte rapid,pe un singur fir,si pe opt,si e bine sa-ti iei niste masuri de precautie.Nodul Machard,pus pe coarda,poate frana sau incetini coborarea.El se face din cordelina statica sau pur si simplu,dintr-o bucla neechipata,gen "anou".
Am mai escaladat prima lungime de coarda din Creasta Frumoasa.S-au mai schimbat lucrurile si la acest traseu,in sensul ca s-au spituit variante de "Creasta Frumoasa",cu mult mai grele.Iata,cetateni,cum mai trec anii,sunt intr-un perpetuum mobile uimitor.
Am plecat foarte tarziu spre Darste,acolo unde ne-au lasat,pe mine si pe Gabi Tudorie,cei doi din Brasov.
Am luat mocanita de 19:43,care ne-a lasat in Ploiesti Vest la 22:06.Cand am crezut ca mai aveam posibilitatea sa ajungem acasa normal,CFR-ul blestemata fie-ii soarta,ne-a dat vestea,ne-a lovit cu leuca in moalele capului:trenul interregio de la Cluj intarzie 30 de minute.Am ajuns foarte tarziu acasa,dar satisfacut de aerul curat,de catararea practicata,sfidand mizeria,imputiciunea si jegul unui cartier pe nume Drumul Taberii,odinioara unul dintre cele mai dorite si frumoase.