marți, 29 august 2017

Catarare in Turnul Seciului, Cheile Zanoagei si Cheile Orzei-22-23 iulie 2017

Sfarsitul de saptamana 22-23 iulie 2017 a avut o gama larga de intamplari,unele bizare ,altele frumoase.
Voi incepe cu cele bizare si aici il voi cita pe prietenul Dragos,cu care merg pe munte,si care imi spune:"prima jumatate a blogului te descarci pe societatea asta ,iar a doua jumatate ,descrii traseul".
Scopul meu in aceasta viata nu este de a deigra sau uri pe cineva,fie si pe acest spatiu virtual, insa observ de 27 de ani ca democratia noastra este de fapt o porcarie de democratie, in care cetatenii,cel putin cei de pe-aici,din sud,adica "miticii", nu inteleg acest stil nou de viata, si vor sa isi lase responsabilitatile sau realitatile,in bratele altora sau a neantului,daca se poate.
Iata intamplarile din 22 iulie 2017 si ceea ce scriu este real,nu fabulatiile mele.
In dimineata de 22 iulie 2017 stateam pe o banca jegoasa din cartierul Drumul Taberii, asteptand un troleibuz care nu mai avea nimic de gand.
Dupa vreo 15 minute de asteptare,vine o cetateanca ,scunda,cu nas subtire,tunsa scurt,cu rucsacel in spate.
Se aseza langa mine si ma intreba daca merg la Gara de Nord si daca n-as dori sa luam impreuna un taxi.
Mai erau doar 30 de minute pana la plecarea "mocanitei" si am fost de acord.
Taxi-ul ne-a adus in timp util ,eu aveam "maruntis" la mine,i-am platit taximetristului si partea domnisoarei iar aceasta imi spuse ca se intalneste cu niste nemti,la coada la bilete. Ne-am intalnit cu nemtii,iar domnisoara montaniarda imi spuse ca ea se duce sa cumpere de mancare si ca revine.
Nemtii m-au intrebat daca este prietena mea si le-am spus ca nu este.Dupa ce-am luat bilete,n-am mai vazut-o pe cetateanca nicicand.
Sa ne intelegem bine: nu stateam in cei 7 lei,cat avea sa imi dea domnisoara, ci in atitudinea de usoara nepasare in fata responsabilitatii morale.Daca eu as fi facut chestia asta,vreunui cetatean,10 zile nu ieseam din casa,basca m-as fi rugat la toti sfintii ca sa ma ierte pentru porcaria facuta.
Noi,romanii,stam prost rau de tot,la democratie. Consideram ca noua ni se cuvine totul,ca nimeni nu mai este ca noi.Gresim rau,aici.
Am plecat dezamagit rau ,spre mocanita.
Szabi si Klara,cei doi maghiari din Lunca Bradului,dar care locuiesc in Brasov,m-au preluat de la Sinaia.
Am urcat cu masina lor,pe DJ713,catre Saua Dichiu si mai departe,catre Platoul Padina.
Aici ,minune mare:erau cred , 500 de corturi.
Fiecare cu ceaunul sau,fiecare cu felia sa de pepene,fiecare cu porumbul sau fiert.
Padina a devenit Balea Supermarket 2.
Am zis ca stam linistiti,intr-o poienita,in apropierea de intrarea in Horoabe, insa un cal neastamparat ne-a facut sa detestam micul dejun. Calul isi baga botul in mancare.Il dadeam la o parte si revenea.
Am plecat spre Gangul Batrana si abia acolo am mancat linistiti.
In Turnul Seciului mai fusesem acum 2 ani,la inceput de iulie 2015,cand m-am catarat,impreuna cu Mihai Cernat, tot in traseul Niki Comanescu.
De-ar stii Comanescu ca niste cetateni se catara si in 2017 pe propiul sau traseu, ar fi incantat. Saracu de el, ca o ironie a sortii, din avalansa aceea a fatidicului martie 1932,scapase un anume Ion Iliescu,numai Niki, nu.
In Gangul Batrana se ajunge urcand padurea de molid si brad,din apropierea Poienii Colti.
Nu se urca mult,circa 100 metri diferenta de nivel.Gangul asta Batrana,este chiar un gang, lat de vreo 7 metri ,strajuit de Turnul Seciului in stanga si de Peretele Batrana,in dreapta.
Prima lungime de coarda este foarte scurta si asigurarile sunt in numar de patru.
Regruparea este foarte buna,pe un braneag pietros.
Pe prima lungime de coarda s-a catarat Szabi,cap de coarda,iar pe cea de-a doua lungime,eu.
Cea de-a doua lungime este cu mult mai lunga si are 14 asigurari,alcatuite din spituri si pitoane.
Traseul acesta de catarare clasica,are ,pe ansamblu,un gradul 2B,insa la baza lui scrie ca este un 3B.Acest grad nu este justificat.
Lungimea a doua necesita atentie sporita pentru ca este mult pamant alunecos.
Eu m-am oprit inainte de varf cu vreo 4 metri pentru ca nu mi-au mai ajuns buclele echipate.Am pus 12 bucle si mai mi-ar fi trebuit vreo doua.
Am facut regruparea la un bolovan care mi-a permis sa pun o ditamai bucla(in jargonul cataratorilor mai tineri,"anou").
Nu a mai avut sens sa urcam pana in varf.
Klara nu stia sa faca rapel,sotul ei tocmai coborase,asa ca i--am propus,fie sa o filez eu,lasand-o usor in coarda,fie sa faca rapel,punandu-i pe coarda nodul Machard sau Kleimheist,care opreste caderea.Acest nod este folosit de fapt pentru a te odihni sau pentru a face poze,in siguranta.
Klara a facut rapel,pana la urma, dar fara nici un Machard,dar mie mi-a fost groaznic de teama,pentru ea.
Eu am coborat in rapel,tot cu Machardul pus,mai ales ca rapelul nu-i chiar vertical,sunt si mici surplombe.
Nu stiu de ce in ultimii doi ani m-am obisnuit sa fac rapel si cu Machardul asta.
In fine,am coborat la masina si am propus sa mergem la Podul cu Florile.
Drumul este groaznic,de la cabana Bolboci,la pseudo-cabana Podu cu Florile.
Am pus cortul in zona.
Pustiu.
Eram foarte departe de harmalaia de la Padina.
De dimineata am plecat spre Cheile Zanoagei,Cheile Orzei.
In ziua aceea de 23 iulie 2017 am vazut niste cocalari sinistri,cat sa-mi ajunga pentru tot anul.
Nu,clar,muntele nu este facut pentru oricine.
Astfel,voi da cateva exemple de proasta crestere,sinistra:
la intrarea in Cheile Zanoagei,niste cetateni,dupa ce au mancat pepene,au lasat cojile acolo;
o tanti pe la 50 de ani mergea cu o fusta pana la pantofi,incurcand-o;
un nene tinea un ditamai aparatul foto,in mana,in timpul unei coborari expuse haului;
o tantica a rupt niste margarete si le-a pus pe o stanca pe care scria "Bucuresti"
ne-am intalnit cu o baba care gesticula ca Michael Jackson,cand vorbea cu Szabi,si ii spunea acestuia ca Szabi nu e calm, desi prietenul meu ii daduse un raspuns foarte calm;
doua femei,o mama cu copila sa,urcau spre Cheile Orzei pentru ca auzisera de ele.
Copila tinea o sticla de suc de lamaie intr-o mana.
Amandoua urcau in niste balerini.
Mama copilei ma intreba daca mai e mult pana in Cheile Orzei si i-am spus ca nu,dar ca este expus haului,intr-un loc si ca i-ar trebui si niste bocanci. Doamna spuse ca nu intra in domeniul ei de interes.
Fiica-sa ,cand auzi ca e expus haului,dori sa se retraga,dar maica-sa,nu si nu.
Se luara la cearta.
Cand ne-am intors din Cheile Orzei,am gasit acea sticla de suc de lamaie,pusa pe o stanca,in padure.
Cheile Orzei au niste traversee periculoase,indeosebi pe podurile acelea din lemn,care sunt foarte subrede si foarte alunecoase.Balustradele nu asigura decat un confort psihic, insa daca pici,balustradele nu te tin.In plus,unele balustrade se misca.De-asemenea,se misca si lemnele care sunt pe post de podete.
A cazut un bolovan urias,sa fi avut vreo 200 de kilograme,imediat dupa ce am depasit un pasaj.
M-am ingrozit.
Intorcandu-ne prin Cheile Zanoagei, o domnisorica blonda,mica,subtire,incaltata in ciupici albi,tanand intr-o mana un telefon,si in alta, un cocalar, ma intreba:" domnu,credeti c-o sa ploua?"
"Sunt sigur ca o sa ploua".
"Dar cat o sa tina ploaia?"
"Vreo doua ore".
"A,nu e mult, dar aplicatia mea imi arata ca n-o sa ploua".
Am scapat de aceste specimene umane si am pornit catre Saua Dichiu.
Acolo am mancat pranzul,la restaurantul hotelului.
Cum eram cu banii pe sponci si mai doream sa iau si ceva,celor 2 prieteni li se facura mila de mine si vroiam sa-mi faca cinste.Am refuzat categorit,spunand ca fata de ieri de dimineata,cea cu taxi-ul,ar trebui sa-mi faca cinste cu o prajitura..




















sâmbătă, 26 august 2017

Explorari in necunoscut-Muntii Bucegi, 26 august 2017

Sambata, 26 august 2017 ,m-am intalnit cu un prieten de munte ,in Gara Sinaia.
Tema intalnirii respective era explorarea  cascadelor Vanturis.
El ,prietenul, nu stia traseul, nici unul nu avea track gps,iar harta cea noua,de la Muntii Nostri,nu acopera aceasta parte,dupa cum nici Cheile Orzei nu sunt trecute in harta cu Bucegii.
Eu nu mai fusesem de 20 de ani,la Cascadele Vanturis.
Am pornit cu gandul de a explora si cand explorezi, e bine sa fi cu sufletul deschis,impacat cu gandul ca poti gasi sau nu ceea ce ti-ai propus.
Dimineata am pierdut trenul de 6:23 ,"mocanita" si ca o constatare pur personala,acest tren imi devine din ce in ce mai imposibil.Merge si incet,opreste aproape in toate statiile,face aproape 3 ore pana la Sinaia si pleaca relativ devreme.Cartierul unde locuiesc este departe de orice,mijloacele de transport in comun vin foarte rar,sambata si duminica de dimineata.Ma gandesc ca transportul in comun,in Bucuresti,este falimentar,neproductiv,ineficient,si mie ,ca cetatean roman, locuitor in Bucuresti,imi face viata un calvar.
Am pierdut trenul si mai imi trebuiau exact 2 minute, 2 din cele 25 de minute cat am asteptat un nenorocit de tramvai,poate la fel de nenorocit ca si vatmanul respectiv.
Mihai imi spuse ca dupa tramvaie,trenuri si femei ,sa nu alerg.
Daca la trenuri am mai avut o sansa sa-l prind pe cel de ora 7:00,un interregio,la femei vad ca nu mai am sanse sau asa mi se pare mie.
Partea de asfalt ,intre Gara Sinaia si podul de la Valea Dorului ,am acoperit-o cu masina familiei lui Mihai.
Sunt cativa kilometri buni ,intre cele 2 puncte,estimez cam 7 kilometri.
In zona barierei si a podului de la Valea Dorului,oamenii obisnuiesc sa se cace si sa lase servetelele, asa ca intrarea o s-o gasiti usor,ca reper pentru o vale neumblata asa de des.
Multi dintre cetatenii romani considera ca "mama natura',fie ca e munte,fie ca e mare,e dispusa sa inghita toate mizeriile iar acesti cetateni iau drept natura,un imens cos de gunoi.
Ani de zile mi-am batut capul cu intrebarea de ce "compatriotii mei" arunca gunoaiele cu nonsalanta,cu nepasare,pe munte,de exemplu.
Mi-am dat singur raspunsul: in familie nu exista pic de educatie in privinta asta.Consideram ca asa trebuie,sa ne debarasam de gunoi,pe munte,in natura, si ca exista un duh sfant, care o sa curete locul cu pricina.
Ma intreb ce o fi in capul nostru?
Avem masini scumpe,dar ne lipsesc sacii de gunoi.Intr-adevar,este greu sa cari saci de gunoi,pentru ca sunt foarte grei si ocupa mult loc in ergonomia masinii.Pe deasupra ,sunt si scumpi,si ne e scarba sa ne adunam propriile gunoaie pentru ca ne murdarim manutele noastre finute.
Una peste alta,suntem niste badarani cu staif,dar avem masini scumpe,sa ne vaza tot boborul.Dar ce lasam in urma noastra pe munte,e vai si-amar.
Intrarea pentru traseul cascadelor Vanturis nu am gasit-o,insa am decis sa urcam pe langa un curs de apa,care parea tare plictisitor,la inceput..Jungle formate din arini de munte,rugi de zmeura,vegetatie pitica ,incalcita,lipani de un metru, toate acestea ne faceau inaintarea greoaie.
Aveam o senzatie stranie si nu aveam frica de urs cat aveam frica de a nu calca peste vreun sarpe sau vipera.
Paienjenii erau foarte mari.Sub vegetatie se ascundeau bolovani instabili.
Am decis totusi sa urcam.Pana la urma,din smerenie vine rasplata.
La primele cascadute de un metru am zis ca l-am apucat pe dumnezeu de picior,apoi valea devenea apriga,malurile se apropiau,bolovanii erau din ce in ce mai mari iar cascadele aveau caderi spectaculoase,formand marmite adanci,turcoaz.
Parca eram intr-o alta lume,aici.
Mihai a descoperit la intoarcere una din orhideele cele mai rar intalnite in Europa,"the ghost orchid".
Alexandru Beldie pomeneste in cartea sa despre Bucegi,despre aceasta planta.
Saritorile se succedau si ne puneau la un efort suplimentar.
Traversam firul apei,de pe o parte,pe alta,gaseam solutii.
Cascadele deveneau mari si spectaculoase.
Gasisem un loc potrivit.Cine cauta,gaseste.
Valea am parcurs-o pana in momentul in care firul vijelioasei ape se pierdea in subterana.
Din acest loc ne asteptau saritori mari,cu bolovani ciclopici,insa am facut cale intoarsa.
Am gasit si iutari,insa erau cam trecuti.
Am gustat dintr-unul si gustul este foarte iute,de hrean.
Mihai mi-a spus ca este un privilegiu sa vad una dintre cele mai rare orhidee din Europa.














joi, 24 august 2017

Canionul Horoabei, 20 august 2017

 Duminica, 20 august 2017 ,m-am intalnit cu Anca si Victor, in Gara Sinaia, si am pornit spre inima Muntilor Bucegi,spre Padina. Nu mai era aglomeratia de-acum o luna,in care am vazut nesabuiti si prost-crescuti,cat pentru un an.La aceasta excursie a participat si Nicole,colega mea de la Jinfo Tour, care este si scriitoare,autoare a romanului "Cum l-am invins pe Dracula".
Am pornit pe drumul asfaltat care merge spre Moroeni,Targoviste, DJ 71.Pe alocuri sunt mici portiuni de pietris.Drumul acesta are serpentine foarte multe,padurea este foarte bogata dar pentru bicicleta cred ca este tare greoi,in urcare.La coborare ar fi fantastic,pentru mountain bike,insa de facut acest lucru intr-o zi din timpul saptamanii. In Saua Dichiu este si un mic hotel,cu un restaurant bun. De aici se despart mai multe drumuri,si anume,cel din dreapta urca zdravan catre cabana Piatra Arsa(mai degraba hotel Piatra Arsa) iar cel din stanga ne va conduce spre Padina,Bolboci,Cheile Tatarului. As spune ca este unul dintre cele mai reusite drumuri montane asfaltate din Romania.
La Padina ,corturile erau pe sfert, fata de iulie 2017. Canicula trecuse. Am lasat masina aproape de bariera,in apropierea casei Salvamontului.
Am pornit pe la ora 11:00,pe teren plat,spre Canionul Horoabei.Inainte cu 10 ani acest mic gang,canion, era cotat cu gradul de dificultate 1A.Acuma il stie toata lumea,sunt puse lanturi si se fac ture comerciale,pe bani.
Asa a fost si cu Valea lui Stan.Sa-i fi vazut pe astia care organizeaza acuma,turein Valea lui Stan,cum filau ei cetatenii,si in ce mod, ca scarile erau rupte rau,pe aceasta vale,in urma cu 10 ani. Ne dam mari cand muntele este antropizat.
Am mers vreo jumatate de ceas pana la intrarea in canion.Se trece de vreo 2 ori apa Horoabei.Marcajul vechi,cruce verde,aproape ca este sters. Prima cascada are vreo 4 metri,dar e faina,la fel si ceade- a doua, a Burlacului,ceva mai mare.Aceasta formeaza mai mereu un curcubeu.Trecem de o portiune cu cabluri,in traversare,apoi frontal in sus.Este si un izvor,denumit al Burlacului,apoi pe aub o arcada de stanca,denumita Gaura lui Gherasim.Saritoarea mare, care acum are o scara de fier,se numeste Saritoarea lui Ieronim.
In anul 2002,aceasta saritoare de tip horn nu avea miloace ajutatoare artificiale gen scara,avea doar un copac pe care te catarai intomai ca o maimuta.
Valea formeaza o serie de mici marmite,cu apa cristalina,in partea superioara.Apa curata se strecoara printre jnepeni si boscheti,gen arin de munte.
Aveam o stare bizara, pentru ca nu-i mai vazusem pe Anca si Victor,de 10 luni.Se amestecau in mine mai multe sentimente.Starea care ma domina era cea de dezamagire profunda.Atunci cand am ajuns la obarsia vaii ,am luat o pauza de pranz frugal.
Am continuat pe fetele inierbate ale Muntelui Batrana,ajungand si la o stana cu un acoperis nou si structura din piatra. Mai rar mi-a fost dat sa vad stane din piatra.
Aici am calculat azimutul,cu harta si busola,pentru ca nu mai dadeam de marcaj.A fost buna si scoala de ghizi,caci am gasit poteca marcata,luindu-ma dupa azimutul calculat.
Ne-am ascuns prin padure,nici n-a fost vorba ca vom tine marcajul,pentru ca sute de oi si zeci de caini erau pe pajistile din aval de Saua Strunga. Am poposit cu bine la cabana Padina.
Am luat adevaratul pranz,aici. Era ora 17:00 iar oaspetii de aici,turisti,de data asta,erau linistiti.
Pe la ora 18:00 am ajuns in Sinaia,lasand-o pe Nicole la masina ei.





















miercuri, 16 august 2017

Canionul Tamina, Masivul Piatra Mare

Canionul Tamina se afla in Masivul Piatra Mare,la 1100 metri altitudine.
Este cel mai scurt canion din masivul Piatra Mare si  totodata din muntii ce flancheaza Valea Prahovei.
Se ajunge relativ simplu la el,mai ales ca nici nu e multa diferenta de nivel, de urcat.
Din Halta Timisul de Sus ne vom intoarce catre Predeal,traversand cu atentie Drumul National.
Vom merge pe asfalt circa un kilometru, 10 minute, pana cand vom da de o bariera. Aici este si un fel  de parcare.
Vineri, 11 august  2017, m-am decis sa repet acest traseu.
Imi reveneau in minte imagini cu Anca si fiul ei si ma gandeam ca anul trecut chiar am trecut testul ghidului montan, pentru ca o scara lipsea, in acel canion, si am fost nevoit sa il iau in brate pe pustiul de 8 ani ,si sa-l pun intr-un loc uscat. Anul asta ma bantuia o vaga nostalgie,dupa o tipa pe care am iubit-o, si dupa un copil care mi-era simpatic. Dar cum in viata ,daca nu exista iubire de ambele parti,nu se poate intampla nimic,ramai cu o nostalgie,cu dezamagiri in suflet.
Anul asta nu mai lipsea scara de la cascada mica si vijelioasa ,insa lipseau Anca si fiul ei.
Trecuse un an peste mine si realizasem ca in turele mele ,ca si ghid, vin foarte putini oameni.
Stiu foarte multe lucruri legate de munte,practic ,insa lumea poate nu ma cunoaste,si atunci merge cu impstorii muntilor,aia cu multi clienti.
Merg inainte insa,sunt un tip puternic si tenace.
Niste ieseni rupsesera un mare snop de campanule si pe deasupra le lasara jos,pe stanca rece.
Iesenii s-au tot invartit ca sa intre in canion,dar daca nu le aratam eu intrarea, o lasau balta.
Romanii mai au multe de invatat in privinta cultului muntelui si in privinta angajarii unui ghid.
Nu m-am abtinut sa-i dau peste nas unuia din ieseni,spunandu-i ca de aceea este nevoie de ghid,ca sa ii indrume in traseele pe care ei nu le gasesc nici macar cu aplicatia sau gps-ul. Ce sa mai vorbesc de lipsa hartii sau lipsa bocancilor. Vai de ei...Si isi mai riscau si copiii...
Eu am facut 2 ore 45 minute ,de la Halta Timisul de Sus,pana la Canion,dar am si stat dupa poze si cu gandurile mele,admirand padurea de brad.
Mi-am luat apa de izvor de la izvorul aflat in apropierea unei cabane private.
M-am intors foarte repede ,in coborare,spre Timisul de Jos,insa vazand ca mai am o ora pana la tren, am stat in padurea de brad,savurand racoarea muntelui si linistea.Am plecat spre capitala cu un tren regio de 16:58.