joi, 19 octombrie 2017

Traversarea Muntilor Baiului, de la Azuga la Traisteni, 14 octombrie 2017

Traseul descris si propus se refera la traversarea unei parti din creasta Muntilor Baiului ,incepand din Azuga si terminand in Traisteni.
Traseul este marcat cu cruce rosie si se poate face,la o zi, in aproximativ cinci ore si jumatate, de la capatul de sus al partiei Sorica, si in 7 ore,de la baza partiei.
In ziua de 14 octombrie 2017 a batut vantul cu putere si telegondola nu a functionat.
Exista un tren foarte bun,cel de ora 06:00, cu plecare din Gara de Nord ,care va sosi in Azuga la ora 08:00.
In Gara de Nord m-am intalnit cu cei trei participanti la excursie; singurul excursionist cunoscut era Dragos, amic vechi de drumetii montane dar si prin padurile din sud ale patriei.
Am avut placerea sa mergem si cu un american din Missouri ,insotit de prietena lui, romanca.
Pana la telegondola am facut vreo 40 de minute.
Am urcat partia Sorica.
Batea vantul,sus,foarte tare,si am fost nevoiti sa punem manusile si gluga.
Strat de zapada,destul de mare pentru aceasta perioada a anului,dar si pentru aceasta altitudine,era de la Varful Sorica, 1566 metri ,pana in Saua Cazacului, 1690 metri.
De-asemenea ,pe fata ce coboara spre Valea Prisloapelor,mai era strat de omat.
Pe sub piciorul de munte al Cazacului sunt 2 izvoare,la indemana.
Sagetile de marcaj ne mai atentioneaza cat timp mai facem pana in Traisteni, in momentul in care incepem traversarea Culmii Orjogoaia. Vestea buna este ca a fost renovata stana din Petru.
Aici am stat de foarte multe ori,de vreo 5 ori singur si de trei ori impreuna cu prietenii muntilor.
Celor 2 noi veniti le-am prezentat o scurta lectie de navigatie montana, cu busola si harta, insa inainte de a pleca,jos,la baza telegondolei.
Vantul sufla tare si putea rupe harta. Nici sa stam undeva,pe jos,nu se putea,ca sa gustam cate ceva.
Am decis sa facem o oprire importanta la stana Orjogoaia.
Tura aceasta n-a avut cusur,in sfarsit, si ,in momentul in care am terminat-o,m -am simtit fericit si sigur pe mine.
Oricum ar fi fost, eram sigur pe ceea ce fac,pentru ca turele propuse pe facebook,la care invit cetateni necunoscuti, sunt ture verificate si rasverificate de mine.
Ar fi rusinos sa nu stiu traseul propus.Tocmai de aceea imi fac temele,constiincios.
Am observat ca singurele mele fericiri au devenit excursiile montane sau plimbarile in aer liber,prin paduri.
In rest,viata mi-a devenit un calvar,datorita unor cetateni pe care nu ii pot numi aici,dar si datorita mizerabilului Bucuresti. Aici,in acest oras, nu mai ma regasesc.
Celor 2 indragostiti le dadeam discret explicatii, nu puteam sa-i deranjez sau sa stau asa de aproape de ei.
Le-am lasat un spatiu de desfasurare doar cat sa nu-i pierd din priviri.
N-am uitat totusi,cum e sa fi indragostit de cineva si nu e frumos ca altcineva sa se bage in tine.
Am mancat la stana din Orjogoaia,si vestea buna este ca si ea a fost renovata, adica i s-a pus un nou acoperis.
Aici ,Dragos a scos o fasole cu carnati si l-am servit si pe american.
Era haios pentru ca repeta niste feluri de mancare traditionala,cum ar fi mamaliga sau sarmale.
Drumul de coborare catre Traisteni,de la Orjogoaia, este de vis: treci printre zade mari, acum ingalbenite.
Pe creasta Neamtului am zarit foarte putina zapada.
De-asemenea, putem merge foarte bine intre Saua Cazacului si Traisteni, nefiind decat petice de zapada.
In sfarsit ,am intalnit 2 turisti multumiti.
Din Traisteni am cumparat cascavea.Aici este si un targ al cascavelei,toamna,in septembrie sau octombrie.
Comuna este foarte lunga,si pitoreasca,cu gospodarii frumoase.
La ora 17:00 am luat rata locala ,spre Campina. Costa 9 lei si atentie, ca este ultima.
La Campina am ajuns la ora 18:00 iar la ora 19:00 este maxi-taxi catre Bucuresti.





















vineri, 6 octombrie 2017

Drumetie montana in Masivul Retezat si in Masivul Parang, 4-6 august 2017

Am scris  intr-o postare recenta ca am inceput relativ prost meseria de ghid.
De 8 luni,de cand organizez ture montane sau mai pe la poalele muntilor, au participat si turisti normali, dar si turisti sariti un pic de pe fix, pe care nu-i pot intelege deloc, oricata bunavointa si rabdare am.
Evit sa fiu rigid, am vazut multe la viata mea,insa asa zisele pretentii sau atitudini bizare ale unor turisti chiar nu le pot intelege.Evident ca suntem instruiti ,noi,ghizii, sa ne purtam frumos,sa ajutam, iar cei 14 ani de vanzari, ma ajuta foarte mult sa vorbesc frumos si sa servesc noii veniti. Sa nu uitam insa ca un ghid nu este o persoana cu care se sterge pe jos,nu este un pres, si nu este cu nimic mai prejos decat turistul ,platitor.
O relatie turist-ghid ,de echilibru, ar fi una mereu de dorit.
Voi incepe excursia din Masivul Retezat cu partea proasta a lucrurilor, spunand de ce s-a suparat respectivul turist. Evident, nu dau nume,nu are rost,nu-i frumos, dar cred ca merita stiut pe ce se mai supara unii participanti la ture.
1. Turistul a dorit sa doarma in hamac ,la Carnic,la camping,o noapte.
Vorbind personal cu patronul de acolo,care mi-este si amic ,si pe care il cheama tot Ciprian, si e si ghid,pe deasupra, acesta mi-a comunicat scurt si la  obiect ca pe propietatea lui nu este voie cu hamac,pentru ca sforile de la hamac pot roade copacii.Am inteles aspectul,insa turistul s-a suparat rau.
2.Turistul s-a suparat si mai tare auzind ca vom folosi duminica un ".Plan B",adica, in loc sa mergem pe Valea Galesului, am optat pentru Cheile Polatistei.
De ce am facut acest lucru? Simplu: Ciprian,patronul de la Carnic, ne avertiza ca se strica rau vremea, pe data de 6 august, asa incat eu l-am ascultat. Cred ca nu i-ar fi convenit turistului sa fie traznit sau luat de suvoaie,la vale.
In fine, partea buna a povestii ,care poate nu este vazuta de acel turist, este ca toti am ajuns pe varful Peleaga, 2509 metri,fiind cel mai inalt din masivul Retezat.In plus,Valea Rea are niste lacuri superbe, plus 2 cascade.
Eu am mers la sigur,cu traseele,pentru ca exact ce am facut la Societatea Ghizilor, aplic si aici.
Vineri, 4 august 2017,l-am luat pe turist din apropierea locuintei acestuia, aflata la vreo 15 minute mers pe  jos.
Acolo a venit si Mario, si nu s-a mai vaicarit atata,desi vine de unde vine si este un pusti de 16 ani.
Robert,prietenul nostru comun, a avut amabilitatea sa ne ia din Militari, de la statia de metrou Lujerului.
Plecam cu 42 de grade la umbra. Drumul pana la Carnic parca a durat o vesnicie si de data asta Retezatul mi s-a parut ca ar fi in Thailanda ,la mama naibii, fata de Bucuresti.
Robert a condus foarte bine si prudent si am ajuns abia la 11 noaptea ,aproape de Carnic.
Am montat corturile in afara Parcului National, pe un platou cu un pamant prafos si plini de balegile de la vacile ce pasc in zona.
Voiosia era la ea acasa, am ajuns apoi la Carnic,pe 5 august 2017. I-am dat lui Ciprian,patronului de acolo, o parte din bagaje,si le-a depozitat intr-o magazie.
Anul trecut,in iulie ,la Scoala Ghizilor,la unul din module,am stat aici 4 zile,si mi-a placut foarte mult.
Cabana Codrin,ca asa se numeste pensiunea, pregateste o mancare foarte buna,familia este foarte tanara,iar patronii sunt oameni de munte, amandoi ,ghizi.
De-asemenea,camerele sunt foarte curate,apa calda exista,asa ca recomand.
Am inceput urcusul inspre Cascada Lolaia.
Apoi am urcat spre Valea Rea.
Drumul este bolovanos si abia simti ca urci.Pe deasupra, este si lung. Cu toate acestea,suntem rasplatiti vizual cu ceea ce a mai ramas din speciile de orhidee(nu multe specii,doar doua,la inceput de august,in zona)si cu pietroaiele rotunde si de culoare rosie, dispuse ca niste bomboane gigantice,pe cursul Paraului Lolaia.
Drumul se hotaraste sa se bifurce,la dreapta avand posibilitatea de a ajunge la cabana Pietrele,urmand marcajele triunghi albastru si cruce albastra.
Noi vom continua "pe o mie de marcaje"(asa imi place sa zic, ca uneori sunt atatea, incat incurca,mai ales daca nu ti-ai cumparat o harta,si nu stii incotro s-o mai apuci).Deci ne mentinem pe marcajele banda albastra, triunghi galben,triunghi rosu si triunghi albastru.
Ajungem si la Cascada Maria Magdalena, pe care o recomand celor ce n-au fost niciodata in acest masiv.
Aici este si o banca,unde poti sta pironit asupra hipnoticelor caderi de apa ale frumoasei cascade.
In final ,triunghiul galben va iesi victorios din toata povestea asta cu atatea marcaje, incat ne va conduce negresit pe Valea Rea.
Covorul padurii de conifere ne ofera un muchi gros, cu nuante de un verde odihnitor,de la verde deschis la verde inchis.
Barba mosului ,un lichen cu multiple intrebuintari(se aprinde focul cu el sau se face un ceai, foarte amar)este preferat de mine pentru ca are un miros  puternic de padure. Am si acasa acest muschi, si de fiecare data cand il miros,ma transpune in lumea muntilor.
Simt in aer o nostalgie a modulului din Retezat,de anul trecut,de cand campasem 2 nopti, pe Valea Rea.
Vegetatia subalpina isi face simtita prezenta pe la 1750- 1800 metri,prin palcuri imense de jnepenis,printre care ne vom face loc.
Peisajul se deschide,valea devine imensa, marcajul se strecoara abia perceptibil.
Pe la 2000 de metri incep lacurile.Cel mai frumos mi se pare lacul Mutatorii,pe fundul caruia se observa pietrele ,plate ,in majoritate,de un brun-galbui.
Continuam spre Coltii Pelegii si urcam pe un valcel ,care ne scoate in Saua Pelegii,aflata la altitudinea de 2285 metri.
Mai e putin pana pe Varful Peleaga,2509 metri ,cel mai inalt din Masivul Retezat.
Pe varf este multa lume,din colturi diverse ale tarii si ale lumii.
O pustoaica din Slovacia imi trimite un zambet atat de suav incat ma inseninez brusc.
Sunt doua, plus prietenii lor.Sa aiba pana in 20 de ani, si uite ca au ajuns pana aici.
Bravo lor.
Coborarea este lunga,anevoioasa,cu pietre instabile.
In dreapta distingem Lacul Peleaga sau Ghimpele.
La Bucura sunt vreo 15 corturi, pe numarate.
Eu sunt totusi fericit ca am reusit sa duc un turist,pe varf. Adica sa-l ghidez pana aici,ca de mers,a mers singur,pe picioarele lui.
Vom cobori pe aceiasi vale, in vreo 3 ore si jumatate.
Seara este multa lume la pensiunea Codrin  si uimirea mea este ca aud vorbindu-se chiar de Ocolisan,fostul meu coleg de scoala,care a locuit in Timisoara. Este firesc, erau multi timisoreni cazati in serile acelea.
De dimineata ,turistul este artagos si nu mai ma baga in seama decat arareori.
Eu imi pastrez calmul,il intreb diverse.Nu e de acord sa vizitam cetati,muzee sau manastiri.Aici sunt o gramada,chiar celebre,cum ar fi Manastirea Densus,Santamaria Orlea sau celebra Ulpia Traiana Srmisegetuza,aproape de noi.Foarte aproape este si Cetatea Malaiesti, insa turistul nu este dispus.
Vom face aproape 60 de kilometri ,pe asfalt, pana la Cheile Polatistei, traseu turistic pe care-l strabatusem in iarna lui 2011. Aici ne aflam deja in Masivul Parang.Aceste chei ofera o varianta spectaculoasa de ajuns la varful cel mare, Parangul Mare,2519 metri.
Cumpar un pepene din Petroseni,vreau sa fac ceva sa-si iasa turistul din ale lui.Ma refuza,si arunca cu pietre, in raul Polatistea.Atitudinea aceasta belicoasa ma pune pe ganduri.
Il las in pace ,nu-i mai zic nimic.
Mario imi comunica ca acest turist este ciudat.Noroc ca mai ma confesez cu cei 2 baieti,altfel ce s-ar fi putut intampla?
Mancam pepene,il lasam sa pluteasca pe raul Polatistea.
Strabatem cheile,turistul se sperie de cele cateva picaturi de ploaie.
Ajungem tarziu la Bucuresti si il lasam si pe turist,aproape de locuinta acestuia.
Multumesc lui Robert,amicul meu,pentru logistica.
Retezatul nu se face in nici un caz la 2 zile,,mai ales daca vii din Bucuresti.Stiam treaba asta si amicul cu masina isi dadu seama ca ar fi putut sa-si ia mai multe zile libere.La anul vom petrece mai mult timp in Retezat.

























joi, 5 octombrie 2017

Catarare la fosta cariera din Poiana Tapului, 30 septembrie 2017

Sunt oameni care se ocupa si in Romania de bunul mers al escaladei pe faleze sau pereti naturali de stanca.
Unul din acestia este Laurentiu Anghel, o legenda vie a escaladei sportive din tara noastra.
In anul 2008,cand am ajuns pentru prima oara la cariera de calcar,dezafectata, din sus de Poiana Tapului, nu stiam cine a spituit traseele de acolo.
Acuma stiu ,si pot informa,pe aceasta cale.

Scurt istoric

Intre anii 1990-1994, Laurentiu Anghel si Radu Nicolau pitoneaza mai multe faleze de calcar, aflate deasupra Sinaia si a Poienii Tapului.
Majoritatea traseelor de escalada se afla in apropierea Poienii Stanei Regale: faleza Belvedere , ,Faleza Francezilor,Cheile Mici ale Pelesului, Cheile Mari ale Pelesului etc.
In drum spre cota 1400 ,exista Faleza Sfanta Ana.
Sunt trasee incepand de la gradul IV si terminand cu gradul X, aceasta fiind scala de dificultate U.I.A.A.
Am remarcat de-a lungul anilor ca zona este frecventata de ursi, si nu ma mira.Este o zona salbateca, chiar daca "turistii" dadeau sau nu de mancare, acestor patrupede.
La inceputul anului 2006,in 14 ianuarie, Laurentiu Anghel si Radu Nicolau, ajutati cu materiale de catre David Neacsu si Mihai Anastasiu, realizeaza un proiect foarte important,cu bataie lunga, si anume, re-conditionarea traseelor de escalada, angajament care s-a realizat pe parcursul a patru-cinci luni de zile.
La re-conditionare au participat si Bogdan Dudau si Viorel Anastasiei.
Abia acum, pe aceasta cale ,ii multumesc sincer lui Laurentiu Anghel, pe care l-am cunoscut o singura data,la refugiul Costila, cred ca prin 2008.
De-a lungul anilor, cel mai mult m-am catarat in traseele Freedom, Supozitorul cu Frunze si Cucu Bau,ele aflandu-se la Faleza Sisif si Sfanta Ana.
Nu sunt fanul escaladei, insa foarte rar este bine sa exersez ceva tehnica , outdoor, in detrimentul panoului de escalada, de sala.

In privinta traseelor de escalada de deasupra Poienii Tapului pot spune ca acestea sunt cele mai usoare ,din cele aproximativ 80, cate au deschis cei doi cataratori.
Sambata, 30 septembrie 2017, am parcurs 3 din cele 6 trasee aflate aici.
Accesul este oarecum intortocheat ,pentru cine vine prima oara sau chiar pentru unul ca mine,care nu mai fusese de exact 9 ani.
Cum se ajunge la aceasta cariera?
Din Drumul National 1, localitatea Poiana Tapului, urcam pe strada Mihai Bravu; o urmam pana la capat.
De acolo vom vedea un drum ce urca prin padure,spre stanga.
Il vom urma fie cu masina,fie pe jos. In partea stanga a drumului sunt niste ruine ale unor locuinte. Aspectul zonei este dezolant, zeci de peturi si gunoaie acoperind acele ruine.Pe deasupra, balariile sunt foarte mari.
Echipa noastra a pierdut prima poteca ce urca spre dreapta,pe un valcel bolovanos, si a luat-o pe cel de-al doilea valcel, care este foarte lung,periculos,foarte abrupt.
Mi-am dat seama ca ceva nu este in regula,abia pe la mijlocul acestui valcel, pentru ca nu se vedea faleza de escalada. Una este sa vii intr-un loc, dupa 9 ani,si alta este sa-l frecventezi.
Cu ceva pantaloni rupti de la boschetii de macesi, cu cateva pietroaie pe care ni le tot pasa un pustiulica de 9 ani,care era cu tatal sau, am ajuns, in sfarsit, la faleza mult- dorita.
Extrema dreapta are traseele cele mai usoare:  de exemplu Tuiti, care e cotat 5+, apoi Johnny Bravo, care este tot 5+. Majoritatea traseelor au o inaltime de 18-20 de metri, sunt bine spituite. Am intalnit o roca relativ stabila.
In acest perete, Laurentiu Popoviciu, Gina Popoviciu si subsemnatul am urcat 3 trasee:Tuiti, 5+, Johnny Bravo, 5+, si Cau(Cow), 6-.
Cau ,cel care se afla central,este mai greu decat cele din dreapta extrema,cum te uiti la perete.
Topurile sunt prevazute cu cate doua ancore si cu cate o veriga rapida,deci mansa sau regruparea se poate face foarte fain,avand o bucla neechipata(in jargon, "anou")trecuta printr-o ancora iar partea cealalta a buclei o trecem prin veriga rapida.De retinut ca bucla trebuie sa formeze un unghi de aproximativ 60 de grade,sa nu depaseasca acest unghi,si ca bucla,la jumatate,trebuie intoarsa, folosind metoda Prohasca.
Succes la catarare iar eu imi urez sa am succes la turisti si cetatence care sa ma iubeasca din dragoste)))
















luni, 2 octombrie 2017

Urcand Valea Alba, 16 septembrie 2017

Valea Alba este una din cele mai usoare vai de abrupt, din Parcul Natural Bucegi.
Are o expunere vest-est,aflandu-se intre Masivele Caraiman,la stanga(cum privim dinspre Busteni)si Costila ,la dreapta.
Desi are intreruperi de panta pe care le poti trece cu usurinta,aceasta vale eu nu o recomand incepatorilor ,doar daca sunt insotiti de un cunoscator al locurilor.
Sambata de 16 septembrie 2017 a fost stabila ,in privinta vremii. Cerul senin si o usoara ingalbenire a frunzelor anuntau o deplina reusita a excursiei.
Dar sa nu ne pripim niciodata, pentru ca in munte ,neprevazutul este oferit engros, de catre aceasta forma geografica de relief,cea mai complexa.
La tura organizata de mine s-a inscris un cetatean necunoscut, afland de excursie,pe facebook.
Cand voi citi aceste randuri, sa zic,peste cattiva ani, ori ma va pufni rasul,ori voi fi un pic dezamagit, pentru ca inceputul "carierei" de ghid se deruleaza ca intr-un film prost.
Cetateanul cu pricina spusese ca vine sigur iar din poze arata a om dintr-o bucata,de nadejde.Oh,una e sa pari,alta e sa fi!
Sunandu-l de dimineata,16 septembrie, ca sa-mi confirme ca vine la Busteni, uita cu desavarsire de mine,intrebandu-ma,"care Ciprian?"
Initial am crezut ca e un tampit uituc.Mai tarziu imi dadeam seama de ce a uitat.
La gara din Busteni ne astepta la statuia Eroului Caporal Musat.Ce diferenta colosala intre generatii: unii si-au dat viata pentru patrie,altii pleaca din tara sau nu le pasa de tara.
Cetateanul se uita fix ,la mine,scrutandu-ma cu privirea. Parea imbujorat.
Grupul se marise cu inca unul,prieten de-al lui Laurentiu Popovici,care sosi din Campina.
Cetateanul ne trase intr-o poza,la Caminul Alpin si imi spuse ca isi lasa "bunatate de pulovar",in masina lui Laurentiu.
Pe Plaiul Munticelu era aglomeratie. Grupuri numeroase  ne depaseau intr-un ritm de maratonisti.
Stand de vorba cu cetateanul participant la tura, am simtit un miros de beutura,de vin.
Nu-mi imaginam totusi de unde vine acel miros foarte puternic de vin.
Cetateanul se inrosise si gafaia puternic.
Rucsacul ii statea sleampat,pe spinare.
La un moment dat,ne anunta brusc, ca nu mai poate merge,ca ii pare rau,ca bla bla.
Laurentiu ,dupa ce pleca cetateanul, ma intreba:"tu nu ai observat ca tipul era manga?"
Eu zisei,in naivitatea mea:"Aaa, de la el venea mirosul de vin?"
Laurentiu facu o caterinca maxim de aceasta intamplare. Rasul meu se amesteca cu o profunda dezamagire amestecata cu paranoia unor intrebari:"daca l-a pus cineva(stim noi cine,dintre ghizii "vedete"),sa-si bata joc de mine?"
Cert este ca in momentul in care am ajuns La Verdeata,loc deschis "pentru tabara de corturi" ,cum spunea regretatul Walter Kargel, am stiut pe cine ma bazez,ca si coechipier.
Anca pleca cu infocatul Iulian,tipul acela din Campina,care urca ca un fast train,si care nu asteapta pe nimeni,intr-o excursie.
Dar am mai ramas cu o gratie,pe nume Laura, pe langa prezenta lui Laurentiu si a lui Constantin.
Tura a fost de urcat lent,privindu-i cu mare atentie pe cei trei colegi.
Pe Laura o mai ajutam la cate o mica intrerupere de panta.
Practic,daca ar fi sa definesc greutatile "tehnice"din Valea Alba,as spune ca la Saritoarea Carnului panta e inclinata, devenind ca o scara cu multe "prize",adica stanca de care sa te poti prinde cu mainile.
Saritoarea Carnului se ocoleste  vara  pe partea dreapta,iar iarna,pe partea stanga.
Fiecare isi gaseste,isi croieste loc,pe unde crede de cuviinta,neexistand o formula de urcat,prin dreapta.
Dupa acea saritoare,acel bolovan urias ,urmeaza o platforma unde soarele ,foarte rar pe aici, isi revarsa caldura,peste trupurile mici, aflate intr-un labirint de stanci dispuse haotic.
Ori de cate ori uc valea, si nu mai spun de cate,sa nu para o ingamfare, o gasesc mereu pitoreasca,frumoasa, misterioasa, si mereu cu un unghi de vedere diferit.
Ma uitam la trupul subtire al Laurei si imi treceau prin minte tot felul de ganduri.
Ce ti-e si cu indragostirea asta,care apare taman la fix,intr-un cadru natural fascinant))
Urcam cu soarele deasupra noastra, incet,sigur,parca apasat.
A doua saritoare mai mare ar fi al doilea pas mai greu al vaii,apoi lucrurile devin treburi de echilibru cu grohotisul instabil.Bocancii ar trebui sa-si faca bussinessul ,aici.
Saritoarea se ocoleste pe stanga,pe o platforma relativ inclinata, de iarba.
Noi vom iesi din Valea Alba,urcand aceasta platforma care la un moment dat se opreste intr-o intrerupere nasoala de panta,facand un traverseu al unui perete friabil. Mai jos se numarau sutele de metri ale Albisoarei Branei.
Laurentiu ma injura un pic,pentru ca nu se astepta la asa ceva.Toti trecuram pasajul-cheie al zilei, insa ne astepta cea mai enervanta vale turistica din Bucegi,ca re a facut insa multe victime:Valea Jepilor.
Aceasta vale sincer o consider periculoasa pentru ca are foarte multe portiuni friabile.
Sunt multe treceri,pe Valea Jepilor,expuse unui hau teribil,iar aceste pasaje nu au cabluri sau ceva de genul.
Pot spune din experienta ca este o vale periculoasa in care trebuie sa fi foarte concentrat.
Practic,coborarea Vaii Jepilor ne-a mancat toate resursele.
Basca,valea asta am mai coborat-o ,in acest an,inca de vreo 3 ori,asa ca nu mi-era drag de ea.
Pe la orele 21 s-a incheiat tura,cu bine.
Laura stranse niste mica, de pe Valea Jepilor,pe care o uita la mine in rucsac. Semn bun))