duminică, 16 aprilie 2017

DRUMETIE MONTANA IN PIATRA CRAIULUI- DE LA PODU DAMBOVITEI LA SAUA FUNDURI,PIETRICICA,PARCUL NATIONAL PIATRA CRAIULUI

Hristos a Inviat!
De cand am devenit ghid de turism si imi promovez evenimentele sau turele,pe site-ul facebook, constat cu imensa dezamagire ca asa zisa concurenta iti tranteste fie vorbe de ocara, fie niste ironii, care nici macar fine nu sunt, ci din topor.
Aici se defineste omul, el singur demascandu-se ,si nu concurentul din turism.
Astfel, mi se spune,dar nu direct,ci indirect ,ci prin intermediul unei pagini de turism, ca eu nu calatoresc ,eu fac doar turism, si ca percep tarife mici.
Sa le luam la rand,raspunzand aici, pe blog:
1. eu calatoresc oficial, de 31 de ani, asta insemnand fara mama si tata ,de mana, dar am facut si fac si turism; am inteles foarte bine ironia,ce-i drept, facuta ,asa la plesneala,pentru ca cetateanul respectiv nu ma cunoaste, insa stiam clar ca sunt 2 lucruri total diferite.
2.nu am cum sa intru pe piata asa zis turistica,cu preturi gigantice,pentru ca ,paradoxal,pe aceasta piata sunt un qvasi-necunoscut ,desi stiu atatea trasee cat pentru tot sudul Romaniei.
Este foarte bizar ce popor de credinciosi ne dam noi,romanii,cand,de fapt,ne dam in cap la orice miscare.
Iar unii cauta Lumina, cand in sufletul lor e o bezna totala, ca tot suntem de Pasti.
Astazi propun un traseu care porneste din localitatea Podu Dambovitei, aflata in sudul Parcului National Piatra Craiului. Traseul montan este marcat,foarte rar si foarte prost, cu punct rosu, abia la final prinzandu-ma de ce vine lumea rar pe acest traseu. Dar cum in orice situatie poate fi un dublu-sens, adica si bine si rau,am realizat ca intr-un fel e bine ca muntele mai si triaza cetatenii,impunand tot felul de obstacole,cum ar fi caderi de arbori,si pierderea potecii, marcaj foarte rar,poteca subtire, traseu foarte lung,sinuos etc.Cam asa as defini traseul acesta.
Am calculat de acasa azimuturile si timpii, realizand teoretic un timp de cinci ore si jumatate.
Dar,atentie,am calculat pentru un timp de vara, si pentru un traseu fara obstacole, fara problema orientarii.
Pornim exact de la intrarea in Cheile Dambovicioarei, pe partea stanga. Aici este si o sageata, care ne arata sensul se mers. Traseul incepe cu o urcare pieptisa.In cele doua zile am trecut prin cele 4 anotimpuri.
Astfel, pe 8 aprilie 2017, sambata, vremea era foarte mohorata, de toamna, si la scurt timp de la plecarea pe marcaj a inceput sa ploua. Dupa ce am urcat pasajul mai abrupt,a inceput sa ninga. Credeam ca e un moft de primavara, dar se depunea strat de omat.Dupa depasirea primei stane, care se numeste Stana din Plai, si care este de fapt,alcatuita dintr-un ansamblu de locuinte pastorale, am decis sa ma incalt cu bocancii de iarna.Ningea din ce in ce mai puternic,cu fulgi mari,frumosi.
Oarecare probleme de orientare sunt in dreptul Muchiei Frumoase, cand un drum apare la dreapta si ai fi tentat sa o iei pe el,mai ales pe o vreme ca asta. Important e sa ai o harta si o busola,sa-ti calculezi de acasa azimuturile, sa le ai notate pe o foaie.Eu am mai scos harta ,din cand in cand, pentru verificare.
Azimuturile ma duceau lin,catre directia dorita, insa repet, daca nu aveti gps ,aplicatie pe telefon sau busola si harta, acest traseu nu este recomandat incepatorilor care vor sa urmeze pur si simplu o poteca turistica.
Daca la stana din Plai sunt gospodarii mai acatarii, adapostul urmator, Zapodie, ofera o imagine deplorabila,cu soricei inauntru,iar stana e cam darapanata. Aici luam o pauza de masa. Coechipierului ii e frig si ii dau pufoaica.
Vremea ne amageste cu norii care se sparg;in departare vom observa stana Vopselelor))
Robert este incantat,strigand:"soarele,a aparut soarele!"
In zece minute apare din nou (s)negura, mai vartoasa ,aducand valatuci  urati si reci,cu ninsoare.
Deschid harta,recalculez azimutul si vad pe unde va fi traseul. Mai este in sus,la vreo 50 de metri nord,o darapanatura de stana.Vom merge pe langa aceasta,la dreapta ei,intrand insa in padure.
Aici incepe distractia,caci marcajul e marele smecher,adica apare si dispare, si o tine tot asa, ca asa vrea el.
Repet,daca n-ai macar 19 lei ca sa-ti cumperi o harta, si 35 de lei,ca sa-ti achizitionezi o busola, stai acasa ,frate, si uita-te la Sunbul sau la RTV.
Acest traseu este pentru cei care au urcat ceva trepte,in drumetia montana, si daca vreti sa socializati linistiti si plini de veselie,luati pe cineva mai inteligent cu voi))
Noi mergem dupa calculul azimutului ,printr-o padure atat de misterioasa si de magica,peste care ninge neincetat.
Desi sunt prins in acest malaxor alb, am o stare de siguranta,de incredere in mine, ca va fi bine ,totul.
Culmea Prepeleacului este tare lunga iar timpii mai ca se dubleaza. Pe viscolul asta ajungem in 2 ore,la stana din Pietricica,aflata la 1450 metri altitudine.
Aici este o poiana imensa ,si daca ar fi fost senin,s-ar fi vazut creasta Pietricica.
Stana este singurul adapost normal, din cele 4 intalnite pe traseul turistic.Al patrulea este fostul refugiu Pietricica, dar decat sa incerci sa stai in el,mai bine montezi un cort.
Stana are priciuri multe, are chiar saltele,usile se inchid bine, camerele sunt spatioase.
Aici stam vreo 30 de minute.
Sincer,gandirea mea era deja activata pentru innoptatul aici, insa graba si mai putina experienta montana a camaradului ce ma insotea, au facut ca excursia sa ia aspecte dramatice.
Am plecat tarziu de aici,la ora 18:00,spre creasta Pietricica.
Stratul de zapada crestea ,proportional cu altitudinea. Traseul este foarte mult prin padure,care devine din ce in ce mai salbateca. Adesea ,marcajul punct rosu,se pierde.Molizii si brazii sunt foarte incarcati de omat,nu se mai vede mai nimic.Viscoleste.Ii reprosez lui Robert porcaria in care am intrat. Odata cu inserarea,marcajul este targetul cel mai cautat din lume,pentru noi.Grosimea zapezii ajunge la un metru,ne chinuim prin nameti.Trebuia sa-i spun mai raspicat,colegului de tura, ca vreau sa bivuacam la stana din Pietricica.Cautam cu disperare punctul rosu.Urmele de urs,proaspete,il sperie pe Robert. Ele se mentin,fie pe poteca,fie foarte aproape de ea. Pe la zece seara, dam de creasta Pietricica. Facem un traverseu pe zapada pufoasa, sub care sunt goluri adanci. Intr-o ora si jumatate suntem la refugiul Pietricica,1880 metri altitudine.
Concluzionez: alta data voi spune clar si raspicat ceea ce simt si ceea ce trebuie facut. Eu merg de 31 de ani pe munte si ar trebui ca incepatorii sa ma asculte,nu sa faca prostii din astea.
A doua oara nu se va mai intampla.
Aici suntem la adapost. Fac o supa si ma culc. A doua zi ,pe 9 aprilie 2017,am coborat spre Poiana Funduri,de unde este o priveliste foarte frumoasa spre Creasta Sudica a Pietrii Craiului.
Marcajul este triunghi albastru, de-asemenea,rar.
Mizand pe faptul ca este zi,am crezut ca ne vom descurca mai rapid,dar nici vorba.Se pusese atat de multa zapada,incat era foarte dificil de gasit un marcaj atat de rar.
Stiu ca se vor gasi o sumedenie de "mari intelepti", ca sa critice ca trebuia facut asa si asa,insa odata ce esti la fata locului, trebuie ca tu sa-ti gasesti solutia de iesire din impas. Din Poiana Funduri n-au mai fost probleme,mai ales ca zapada era din ce in ce mai mica. Imi pare totusi rau ca a mea calmitate si pace interioara este perceputa clar ca prostie sau neimpunere,blegomanie. Am observat ca incepatorii vor sa realizeze clar ,un target,dar cu ce pret,frate?
Coborand tot mai mult,devenea din ce in ce mai cald.
Am traversat cheile Brusturetului si aici am stat la masa,vorbind chiar cu directoarea cabanei.
Am mai mers vreo 9 kilometri,pe jos,pana in Cheile Dambovicioarei, acolo unde era masina colegului.





























duminică, 2 aprilie 2017

Jurjak - Bucuresti

VERDE VIU SI BICICLETA, PARCUL NATURAL COMANA, INTAI APRILIE 2017

Sambata, prima zi de aprilie a lui 2017 a fost foarte frumoasa, cu un aer curat , cu un cer albastru si un verde atat de viu, in Parcul Natural Comana, incat ti-ai fi dorit sa traiesti o vesnicie, sa te bucuri mereu de un aprilie senin.
Am organizat o tura de bicicleta , in imensul spatiu al padurii Comana, si am asteptat o familie cu trei copilasi draguti si 2 parinti dornici de aventuri in natura.
Meseria mea noua de ghid a inceput anevoios si in ceea ce ma priveste pot spune clar ca este un boicot al concurentei, in legatura cu turele mele,fie ca sunt pe munte, fie ca sunt la Comana.
Sunt si cateva persoane care imi doresc doar raul, in nici un caz binele, pe care le-am cunoscut anii anteriori, si care in mod sigur ma vorbesc de foarte rau, asta pentru a nu veni turistii cu mine, in diversele excursii.
Eu voi fi vertical, deschis si loial noii mele meserii de ghid, si le-as spune concurentilor ca nu voi ceda si nici nu ma voi lasa intimidat.
Pana la urma, se vor gasi cateva persoane care sa ma urmeze in excursii, mai presus de vorbele urate cu care sunt sabotat.
Am inchiriat 3 biciclete de la pensiunea "Bujorul", aflata in centrul comunei. Inchirierea unei biciclete costa 30 lei/persoana/zi.
Bicicletele trebuie verificate cu atentie, pentru ca unele mai au rotile desumflate sau seile sunt prea jos sau prea sus.
Patronul de aici are multe activitati comerciale si nu mai are timp si de intretinerea bicicletelor, insa am dat de un angajat amabil, care a rezolvat situatia aceasta.
Eu am venit mai de dimineata si am vazut foarte multi turisti ,la Comana. I-am observat, discret, cum se uita lung la acea harta din centrul comunei, veche si ponosita, prafuita.
Se pare ca e prea scump sa angajezi un ghid,la o zi ,in Parcul Natural Comana, si preferi sa abordezi singur, situatia.
Mie mi-a luat 8 ani de explorari, prin cele mai salbatice jungle ale Comanei, si chiar si in momentul prezentului, mai sunt puncte pe care doresc sa le ating. Nu poti invata totul, intr-o zi,  insa cred ca orgoliul este atat de mare incat unii prefera sa nu plateasca un ghid, cu 30 de lei/zi, si sa faca exact ce face aproape toata lumea: vizita la Adventure Park Comana sau la punctul de observatie al Deltei Neajlovului, unicul din zona, ca restul sunt inchise cu lacate zdravene.
Am o imensa frustrare pentru ca ai mei compatrioti se cred solidari , insa demonstreaza exact inversul.
Ne-am putea ajuta reciproc, adica eu sa-mi ofer serviciile de ghid,contra unei sume modeste, iar ei sa afle lucruri foarte multe si sa vada peisaje pe care cu siguranta si le-ar dori.
Am observat ca multi erau dezorientati, intreband in stanga si-n dreapta "cum ajung la?" dar localnicii de aici au notiuni extrem de vagi despre P.N.C.
Exploratul nu este o treaba pentru oricine, mananca timp mult,bani,picioare obosite, intalniri cu tot felul de animale, poate chiar cu oameni ciudati.
In aceasta excursie am mers cu bicicletele pana aproape de Mironesti, insa o pana la o roata ne-a facut sa ne intoarcem din drum.
Prin padure nu am zarit decat floarea pastelui- anemone, urzici, si cativa brebenei dar si rostopasca.
In aceasta zona, aprilie este mai saracut in flora, insa din mai natura lucreaza la cote maxime.

















duminică, 5 martie 2017

Sólstafir - Ísafold (official track premiere)

VARFUL LESPEZI,MUNTII FAGARASULUI, 4 MARTIE 2017

Sambata , 4 martie 2017, am urcat in Muntii Fagarasului cu scopul de a atinge cei 2522 metri ai Varfului Lespezi, al patrulea din Romania, dupa Moldoveanu-2544 metri ,Negoiu-2535 metri si Vistea Mare-2527 metri.
Desi pe Roza Vanturilor, aflata pe Varful Lespezi,scrie clar altitudinea de 2517 metri, in majoritatea hartilor montane este precizata altitudinea de 2522 metri.
Plecarea am facut-o la 6 dimineata,din Bucuresti, impreuna cu doi prieteni pe care ii mai instruiesc in ture diverse.
Se poate spune ca suntem o echipa, referindu-ma aici la stlilul de mers,adica incet si sigur.
La complexul turistic Piscul Negru, aflat in Fagarasul sudic, am ajuns in patru ore,la ora zece.
Aici era un strat gros de zapada, de jur-imprejur.Piscul Negru se afla la altitudinea de 1172 de metri.
Am ales cea mai facila cale de a urca Varful Lespezi, dar trebuie sa precizez pentru amatorii de drumetii montane ca varful acesta, in conditii de iarna ,este "alpin", adica iti trebuie macar o pereche de coltari si un piolet. Pentru cine se respecta si doreste sa faca si pasajul de catarare aflat exact pe Piciorul Lespezi, amintesc ca sunt necesare urmatoarele: o semi-coarda, 2 -3 bucle neechipate( in jargonul generatiilor mai tinere de alpinisti, aneaux-uri) si 2-3 carabiniere cu filet.
Pentru cei mai superficiali vestea este foarte buna: se poate ocoli cu succes,acest pasaj de catarare, insa repet, traverseele,pe timp de iarna, sunt mult mai periculoase ca vara, pentru ca zapada poate fi intarita sau poate fi amestecata cu gheata. Pentru incepatori, nu recomand ascensiunea acestui  varf decat pe timpul verii.
Zapada este foarte tare chiar de la aceasta altitudine.Urcam foarte bine la bete de trekking.
Padurea de fag alterneaza cu cea de brad si molid.
Soarele orbitor ne da mari sperante pentru ascensiunea varfului Lespezi.
Este unul din straturile de zapada pe care nu le prefer,la aceasta data, pentru ca faci zece pasi,apoi unul iti intra pana la brau,in omatul care isi incepe procesul de topire.
Cu betele inaintam rapid si astfel ajungem cam intr-o ora si jumatate la stana din Lespezi,aflata pe la 1560 metri altitudine.
In partea noastra stanga,a sensului de urcare,se afla Muchia masiva a Podeanului- Florea. La stana facem o mica pauza.
Pentru cei ce vor sa faca bivuac aici, vestea este foarte buna: sunt lemne si sunt priciuri bune pentru innoptat.
Trebuie doar lasata curatenia iar cand vii pe munte nu lasi urme.
Urmele tale trebuie sa fie doar cele ale bocancului in omat, atat si nimic mai mult.
La 12 urcam agale pe sub muchie,apoi decidem sa urcm direct pe ea. Este lata, inerbata pe alocuri. Dar si cand dam de zapada care ne chinuie la zece pasi la suprafata, unul inauntru, sa te tii injuraturi si scrasneli din dinti.
Soarele ne mangaie mutrele,binevenit dupa o iarna asa de lunga.
Lenevim, urcam,lenevim,urcam.
Urmeaza pasajul acela cu stanci, situat la 2250 metri altitudine. Avand coltari si pioleti, il puteam traversa finut spre dreapta,dar am vrut sa exersez ceea ce am practicat la scoala de ghizi si lideri montani,asa incat totul mi-a iesit ca la carte si am fost foarte incantat.
Pentru Florin am pus o balustrada facuta dintr-o semicoarda Beal ,pe care am legat-o intre 2 moturi de stanca.
Detalii nu mai dau pentru ca doresc sa-mi fac si eu o Arhiva de Cumetrie ,in care Arhivarul Sef sa fiu eu, cu precizarea ca nu fur idei de turism-alpinism de la altii. Promit.
Pe Laurentiu l-am filat(cititi asigurat)  cu semi-kabestanul. Lui ii este teama de rapel,asa incat am procedat astfel incat sa fie toata lumeasa fie  safetly si multumita.
Operatiunile de intindere-strangere a corzii, punerea balustradei etc, mananca mult timp, insa esti in siguranta.
Abia la ora 16 plecam spre ultima creasta,interminabila,  ce precede varful Lespezi.Noi ne-am pus coltarii de aici ,si am mers la cramponaj. Zapada era beton. La fiecare 10 pasi trebuia sa ne oprim.Panta era inclinata si obositoare, gen vale de abrupt.Fiecare pas urcat ne rasplatea cu cate un nou varf al Crestei Fagarasului, "acest univers dinamic si auster",ca sa-l citez pe Andrei Beleaua.
Zeci de varfuri "alpine" ni se dezvaluiau in toata salbaticia lor.
Pe varful Lespezi am ajuns la ora 17:50. Cred ca erau -10 grade si batea un vant foarte puternic.Nu am stat decat 5 minute,apoi am coborat.
La stancile respective am stat inca vreo jumatate de ora,pentru a-i trece in siguranta pe cei doi coechipieri.
Coborarea ni s-a parut mai solicitanta ca urcarea pentru ca ne afundam adesea in zapada. Crusta formata datorita inghetului nu ne tinea, nici macar pe mine,cel mai slabut fizic, din grup.
La orele 23 am ajuns in cabana Piscul Negru, delctandu-ne cu un ceai de Roibos cu portocale.
Pentru mine ,ascensiunea acestui pisc reprezinta un succes, mai ales ca mi-am exersat tehnica de traversare in perete, in conditii de siguranta.