duminică, 29 ianuarie 2017

VALEA ALBA, MUNTII BUCEGI,28 IANUARIE 2017

Unele vai alpine sau locuri din Muntii Bucegi si din alti munti imi sunt atat de familiare incat ma simt "ca acasa",desi nu-i chiar cea mai buna exprimare. Acasa am confort ,insa sunt stresat, aici, pe vai ascunse de soare, ma simt super-destins, dar fara confort.Sa luam din toate cate putin si vom vedea viata un pic mai bine.
Pe Valea Alba am fost ,cred,a saptesprezecea oara, iarna. Mi-am facut un obicei in a urca aceasta vale,fie iarna,fie primavara.Ieri, 28 ianuarie 2017, am gasit-o cu o zapada beton, foarte bine tasata.
Ca sa intri pe o vale,iarna, trebuie sa simti zapada,sa stii daca ar putea pleca ceva de dedesupt,de la suprafata sau de pe fetele muntilor.
Muntii comunica cu tine,ei isi etaleaza pericolele majore.Doar trebuie sa te uiti in jur.
Doar anii multi pe munte iti vor spune ce trebuie sa faci si ce nu.
Zapada a fost asa de buna ,de urcat la coltari si piolet,incat mai m-am si jucat, exersand opriri in piolet.
Echipa nu a fost asa de omogena,de aceasta data, in sensul ca doi din cei cinci cetateni au urcat foarte repede iar unuia i-a fost foarte rau.
Se intampla pe munte aceste situatii si nu trebuie sa disperi,trebuie sa gestionezi.
Starea cetatenilor fiind expusa clar La Verdeata, am decis sa urc doar eu si cu Laurentiu Popoviciu pe Valea Alba.
Atentie,pe orice vale de abrupt din masivul Bucegi suntem expusi pericolelor de tot felul. Experienta noastra reduce cu mult riscul, insa pot interveni si elemente neprevazute.
Am plecat devreme din Bucuresti,adica pe la 6:30.
Pe Florin l-am simtit in neregula,inca din prima ora.Lucrand cu multi clienti,am un mare fler la oameni.Ii citesc,din pacate.
Vremea a fost insorita in Busteni iar temperatura era cam de -5 grade Celsius.
Ne-am echipat la Caminul Alpin,in fata.
Nici nu am ajuns bine la Troita ca 2 cetateni, de la care ma asteptam sa faca gestul cu plecatul inainte, au disparut.Am invatat ca in viata este bine sa lasi in pace oamenii care dispar asa, ultra-rapid, fara a da explicatii. Practic,tu nu ai nici o vina. Nu faceti echipa,nu te pui cu ei,experienta ta de viata nu coincide cu a lor.Nu te enerva,nu dispera.Au alte conceptii despre fair-play si sport. La ei primeaza viteza si performanta.Sa se vada cat mai multe,intr-un timp foarte scurt.Foarte bine,este o alta filozofie de viata, apreciez, dar duca-se.
Ma simteam fericit, pe Plaiul Munticelu. Pe aici am fost de sute de ori,cu sute de cetateni.Aici  este ca in propria-mi casa ,este ceva intim,si-n acelasi timp,comun.
Este un nou marcaj spre Valea Alba,o dunga de culoare galbena, ce-i drept, expusa modest pe copaci.
Izvorul din Valea Alba era bocna.
Am ajuns La Verdeata pe la ora 12.
Aici era frig,soarele nu patrunsese.
Albastra avea o culoare maron,la ora aceasta si se afla in plina bataie a soarelui.
Am pus coltarii,casca si am ciugulit cate ceva.Florin ne avertiza ca nu mai poate.Cu cateva zile in urma,Florin dona sange pentru un copil de sase ani, care din pacate,la o zi dupa, a decedat.Cred ca Florin era marcat si de treaba asta.Si pe mine ma impresiona,dar mi-am zis sa fiu tare.Cum zice Siluan Athonitul: :"stai cu mintea in iad si nu dezznadajdui".
Urcaram foarte lejer,relaxati.Asa cum am mai spus, zapada era foarte bine tasata, si cum ne place noua sa spunem,era "beton".
Florin urca doar vreo suta de metri si spuse ca ii este rau.
Am vrut sa-l conduc la Busteni, insa nu a dorit.
Eu am urcat cu Laurentiu iar la saritoarea Carnului ne-am poticnit pentru ca saritoarea din stanga nu era in totalitate acoperita.
Am ajuns deasupra Saritorii Carnului.De sus coborau Octavian Ceama si Catalin Cretu, doi alpinisti foarte buni ai Romaniei.
Am coborat cu greu saritoarea Carnului,ceva de genul descatarat.
Voia buna si bucuria ne-au insotit, pe mine si pe Octavian Ceama.
Si el a fost unul din elevii lui Marian Anghel.
Pe vale s-au produs tot felul de combinatii de n luate cate k, in sensul ca si Laurentiu s-a intalnit cu un cetatean pe care-l vazuse anul trecut, tot pe Valea Alba. Octavian si Catalin Cretu din Iasi coborara cu gasca lor,iar eu m-am indreptat singur spre La Verdeata.De-aici m-am decis sa cobor tot singur,spre Busteni,fiind eu si cu gandurile mele.
Eram foarte relaxat pentru ca mintea imi zbura la cineva drag.
Pluteam prin zapada pufoasa si ma gandeam ca dragostea poate renaste oricand din cenusa proprie.
Ema tocmai implinise sapte anisori dar ea era foarte departe.Insa cel mai  aproape de sufletul meu.
Plaiul Munticelu mi-a adus multe nostalgii, pe-aici am fost cu prieteni,pe-aici am carat accidentati in spate,pe-aici am coborat noaptea,in plina bezna, dupa un grroaznic accident din 2010.
Plaiul Munticelu este refugiul meu interior,este insasi motivatia de a exista.
Am coborat la masina lui Florin,langa istoricul Camin Alpin.Doamne,cat am mai locuit aici,pe vremea cand n-avea incalzire si era o ruina.
Prietenul  se simtea mai bine.I-am asteptat si pe ceilalti, apoi am pornit spre Bucuresti.































joi, 26 ianuarie 2017

COLOANELE DE BAZALT DIN MUNTII PERSANI, 21 IANUARIE 2017

Coloanele de bazalt de la Racos fac parte din Complexul Geologic Racos.
Ele sunt declarate monumente geologice de importanta nationala, inscrise in Situl Natura 2000 ROSPA0027, incepand cu anul 2005.
Pe langa aceste coloane de bazalt, mai exista si Lacul de Smarald precum si Canionul de scorie bazaltica,toate acestea formand un triunghi geologic intins pe 95 de hectare.
Cum ajungem la Coloanele de bazalt de la Racos?
Am prezentat in doua articole cum ajungem in Cheile Dopca si Biserica din Bogata Olteana,care sunt in apropierea Coloanelor de bazalt.
Pentru varianta cu automobilul ,vom alege drumul European 60. Dupa ce am trecut de centura Brasovului si de frumoasa si marea Padure a Bogatii,care face parte tot din Muntii Persani,vom observa pe partea dreapta un mic panou, scris cu  verde pe fond alb, care ne informeaza: "Uzinele Lafarge/Hoghiz". Dupa acesta mai mergem cativa metri si intram ,la dreapta, pe un drum judetean care ne va ghida prin localitatile Bogata Olteana, Dopca si Mateias.Traversarea acestora este foarte lunga si intortocheata iar strazile sunt inguste.
Unele case din Mateias si Dopca mi-au atras atentia prin specificul lor transilvan, cu porti foarte mari, obloane la ferestre si ziduri groase de cetate.Dar exista si opusul acestora, case intesate de antene parabolice,case foarte modeste,ca sa nu ma exprim altfel, acestea fiind mai la periferia satului Mateias, de exemplu.Mateias si Bogata Olteana nu au "posibilitati de cazare" iar localnicii nu primesc turisti.
Aici suntem inca intr-o alta Romanie al carei ceas biologic functioneaza dupa reguli de-acum  o suta de ani.
Uneori este bine,alteori nu. De noi depinde ce dorim sa privim, si cum.
In schimb, in comuna Racos, un milimetru mai rasarita fata de cele expuse anterior ,exista o cazare,"Casa Anna".Camera,pe noapte,costa aici in jur de 80 de lei.Nu este lumea whirpool,cu al saselea simt,dar putem dormi si ne putem caza decent, aici.
Daca suntem asa de pretentiosi la cazare, atunci ne vom lungi calatoria pana la Rupea,acolo unde sunt cateva pensiuni ,ceva mai scumpe.
Confortul costa, la fel si ghidul)))
Odata ce am iesit din Mateias vom trece un pod din beton,destul de inalt, deasupra marelui Olt.
Balaurul verde si lenes isi duce acum existenta cu sloiuri ascutite de gheata, inca o corvoada in plus, pe capul lui.Dar balaurul se va salbatici mai spre primavara, umflandu-se si facand ravagii, aducandu-ne aminte cine-i mai puternic ca cine:omul sau natura?
Ii putem face poze balaurului, asta daca suntem niste amatori foto, iar daca suntem niste profesionisti si tura este fotografica, ii vom face fotografii.De-aici vor iesi niste cadre foto foarte frumoase.
Noi vom contnua spre dreapta,cu traversarea Racosului.
O sa radeti, dar stiti cu cine-i infratit Racosul?
Cu Budapesta?
Eee, Budapesta o fi poftit la Castelul Bethleen, care se afla in centrul localitatii)))
Iata deci un alt obiectiv ,de data asta istoric, Castelul Bethleen, aflat in Racos,si construit la 1623.
Odata ce am trecut si de castel, mai avem foarte putin si vom iesi din comuna ,pe niste strazi cam intortocheate.
Un reper important este sediul Politiei,apoi urmeaza niste darapanaturi de locuinte,apoi vom da de niste panouri mici, sub forma unor sageti-indicatoare,ce ne vor indruma spre Coloanele de Bazalt si nu numai.
Daca am parcurs tot acest drum cu masina, este bine sa o parcam aici.Nu va sfiiti, haitele de caini mici si latratori o vor apara cu nadejde.
Vom urca un drumeag care isi va mari panta.Urmeaza un teren viran,plin de gunoaie,ascunse acum de mantia gingasa a omatului.
Urcam frontal peste mici galme,apoi ne intersectam cu drumul lat pe care il vom urmari,spre dreapta.
In fata noastra, in cazul in care ne mentinem pe drumul din dreapta, ne va aparea Tipia Racosului,cu o inaltime de aproximativ 850 de metri.
Vom ajunge in aproximativ 35-40 de minute la Coloanele de Bazalt,destul de ascunse privirii.
Este iarna , zapada este mare iar mersul mai anevoios.
Din Racos pana aici putem face cam o ora, iarna.
Coloanele de bazalt au o forma hexagonala si pentagonala si sunt inalte de 10-15 metri.
Le vedeam adesea in manualul de geografie si ma intrebam daca voi ajunge vreodata aici.Un vis s-a implinit dupa 32 de ani!
Marturisesc ca nu mi s-au parut asa de spectaculoase ,insa canionul de scorie bazaltica mi-a placut foarte mult.
Iata si fotografiile cu coloanele de bazalt.














miercuri, 25 ianuarie 2017

TRAVERSARE DE IARNA A PADURILOR CALDARUSANI SI SNAGOV,24 IANUARIE 2017

Mi-am facut un obicei ca de fiecare inceput de an sa traversez  o parte din fostii Codrii ai Vlasiei, din zona Manastirii Caldarusani.
Aceasta excursie o realizez cu prietenul Dragos iar daca la excursie ni se alatura si alti iubitori de silvo-trekking,este cu atat mai bine.
Pe acest teritoriu nu sunt expert,asa incat l-am avut drept ghid neoficial,pe Dragos.
In dimineata de 24 ianuarie ne-am urcat in mocanita 7033,Bucuresti -Urziceni.
Biletul dus pana la Moara Vlasiei costa 5,3 lei.
Am coborat in gara amintita anterior si am intrat pe Soseaua Eroilor,mergand vreo 300 metri dreapta,pana la un magazin,Mario.
Ca o gluma,imi pot spune mie ca o voi duce mai bine de-aici inainte pentru ca Mario si-a deschis magazin)))
Cum visele devin realitate,ramane sa fiu optimist.
Am constatat ca de ziua Pricipatelor Unite,24 ianuarie,compatriotii mei,romanii,erau imbufnati,suparati pe viata.
Nici un zambet,nici un optimism,nici o mica veselie.
Compatrioti,am spus? Gresit! E mare lucru sa fi patriot.Mi-e rusine cu astfel de compatrioti care fura padurile.Acest "sport",devenit national,este o grea povara pentru intreaga natie.
Inteleg ca viata-i grea,mai ales la sate,dar atunci ar insemna sa furam cu totii,pe motivul ca viata-i grea.
Blestemul asta cu taiatul padurilor ni se va intoarce noua,romanilor,peste o generatie,doua,trei.Acuma pare ca pamantul mai sta,ca oxigenul e inca suficient,ca nu ne sufocam inca.
Iar am dat de compatriotii aia care taie din paduri,la Cadarusani.
Zapada era intr-un strat destul de mare,in padure.Sa fi masurat vreo 20 de centimetri,poate chiar mai mult.
M-am invinovatit ca nu imi luasem rachetele de zapada.Am mers greoi o bucata de drum,vreun kilometru.
Apoi Dragos a spus sa o luam pe principalele artere din padure,si nu printre parcele.
Acolo era drum de caruta si am mers foarte lejer.
Dar din cand in cand mai depaseam cate-o parcela de padure cu zapada neatinsa de om,doar de calcatul bland al animalelor.
E clar ca buna ziua ca mai e o luna zdravana de iarna. Zapada asta de aici va disparea in cel putin 2 saptamani.
Dragos imi arata din nou speciile de arbori:frasin,tei,jugastru ,carpen si stejar.
Repetitia este mama invataturii.
Am mai spus-o si o voi mai spune ca cine are "skills-uri,ala va supravietui, nu insa cine se uita ca prostu-n telefon,toata ziua.
Sa ai un skills in ziua de azi,sa stii un mestesug,sa fi un meserias ,la propriu,este tot ce-i mai bun pentru o generatie viitoare.Cei mici trebuie sa invete de la cei mari cunostinte despre ceea ce ne inconjoara.
Ori,ce sa-i spui tu,unul mare,care se chiombeste toata ziua in telefon,unui copil ,de exemplu,daca tu nu stii nimic?
Bunicul  lui Dragos a fost padurar,aici,prin padurile Snagovului.I-a aratat lui Dragos toate speciile de arbori iar acum Dragos,la randul sau,arata ce a invatat,si altora.
M-am facut inteles sau?
Sau!
Pentru mine,ca si ghid,este necesar sa fiu ca un caleidoscop,sa stiu macar putin din toate cate ne inconjoara.
Am ajuns si la schitul parasit care se numeste Codrii Vlasiei.
Schitul este monument de arta crestina si este construit in 1927.
Nu se doreste reconstructia sa nici de catre Patriarhia Romana,nici de catre Manastirea Caldarusani, de care apartine.Vad ca noua,romanilor,ne plac lucrurile mari si poleite,in loc sa avem grija si de lucrurile mici.
Sa inteleg ca tot ce-i mic si parasit nu mai aduce satisfactii?
Ca respectiva credinta se afla doar in constructii mari?
Ca a noastra credinta este direct proportionala cu o biserica mare si zvelta?
Intr-una mica nu mai am loc sa ma rog?
Intreb si eu.
Am insistat la niste localnici sa ne deschida acest mic schit.La insistentele noastre,calugarul de acolo ne-a spus ca nu deschide pentru ca in schit este groaznic de murdar si ca ne va cadea tavanul in cap ,si ca ii e frica sa nu se intample acest lucru.
Pana la urma,ne-a dechis un bodyguard din localitatea Lipia,care pazeste acest schit.
Am plecat mai departe,traversand pe deasupra A1,pe un pod de pe care se vede bine marea noastra autostrada.
Am intrat in padurea Snagov.
Dragos mi-a spus ca aici se tine un festival  de muzica,si  ca difuzoarele bubuie zdravan.
Erau cativa ametit care intrasera cu masina,sperand la o zapada mica.Mai era un cetatean care-si plimba familia,cu bobul,lasand o dara groasa de fum si un zgomot cat o uzina.
Am iesit din padure pe la ora 15:30.
In microbuz,inghesuiala mare si acelasi spirit suparat pe viata,al compatriotilor,mai ales acuma,de ziua Principatelor Unite.