luni, 24 august 2015

MANASTIREA NUCET,PADUREA NUCET SI RAUL DAMBOVITA,23 AUGUST 2015

Manastirea Nucet se afla in judetul Dambovita,la 63 km nord-vest de Bucuresti,in Campia inalta Titu-Targoviste,la o altitudine de 202 metri.
Este a doua,ca importanta ,in Cetatea de Scaun a Targovistei,dupa Manastirea Dealu.
Data infiintarii Manastirii Nucet nu este sigura.
Apar doua variante,si anume:
a.jupanul Gherghina Parcalab,impreuna cu sotia sa,Neaga,au ridicat Manastirea Nucet in anul 1516;
b.manastirea a fost ridicata pe timpul domniei Basarabilor,intre 1375-1500.
Pictura interioara s-a conservat foarte bine,inca din timpul domniei lui Neagoe Basarab.
In anul 1738 s-a produs un cutremur puternic iar manastirea a suferit avarii majore.
A fost refacuta pe cheltuiala boierilor Vacarescu.
Noua biserica a fost ridicata pe timpul domniei lui Alexandru Ghica,intre 1840-1849.
In anul 1940 s-a produs un alt mare cutremur.Manastirea ramane zeci de ani intr-o stare avansata de degradare,pana cand ,in 1994,s-a hotarat reinfiintarea acesteia ca manastire de maici,purtand hramul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe.
Un rol important l-a avut Arhiepiscopul Nifon,care a adus manastirea pe fagasul cel bun.
Am decis sa merg la aceasta manastire pentru ca vroiam sa vad si alte locuri noi.
La un moment dat intervine o blazare sau plictiseala,tot vazand aceleasi locuri ,de foarte multe ori.
M-am decis sa vizitez cateva manastiri,incepand din toamna aceasta.Nu,nu am nici un gand ascuns,nu vreau sa dau nici un fel de acatiste,stiu foarte bine pe cine iubesc,pe cine urasc si pe cine detest si de-asemenea,stiu ce planuri am,pentru viitorul apropiat.Desigur,fara ajutorul lui Dumnezeu,el fiind decidentul principal,nu faci mai nimic.Dar vizitarea manastirilor imi da o stare sufleteasca foarte buna si cu aceasta ocazie vad si tinuturi noi.Necunoscutul este o tema principala din viata mea.
Mi-am dat seama insa,de-a lungul anilor de mers frecvent la biserica,ca abia ating marginea existentei credintei.Recunosc,sunt un pseudo-credincios.
Dar am devenit sarac cu duhul.
Ce inseamna sa fi sarac cu duhul?Majoritatea oamenilor care se cred atoate stiutori,dar ei insisi,fiind praf,considera ca inseamna sa fi prost sau tembel sau nebun.Ori,nu este asa.
Sunt cel smerit si cu inima zdrobita.Am inima zdrobita de cata prostie,ignoranta,intolenta si perfidie observ in jurul meu,zi de zi.Este si cazul unor noi falsi prieteni de care sper eu ca am scapat.Si mai sper sa nu-i mai revad niciodata.Sunt smerit pentru ca imi recunosc si imi vad limitele fizice si morale.Sunt smerit pentru ca ajut aproapele meu,dar fara a a lauda pe facebook,blog sau mai stiu eu ce internete.Iii multumesc domnului ca pot iubi 6 persoane,cu gandul si fapta,in astea sase incluzandu-ma si pe mine,pacatosul.
Mai sunt sarac cu duhul pentru ca desi infaptuiesc mici fapte bune,mi se par firesti,nedorind sa le spun cuiva.
Pe internet se vede doar partea putin vazuta a lucrurilor,adica poze,poze si iar poze.Realitatea este alta insa.
Dimineata de 23 august 2015 ma gaseste in Gara de Nord,de unde plec cu intercity de 7:25.Merge foarte bine si ajunge intr-o ora jumate in Nucet,unde cobor.Biletul de tren la intercity a costat 23 lei.
A stat foarte mult in Titu,de aceea a facut o ora treizeci.
Am constatat cu tristete ca la patru ani dupa ce am mai trecut pe aici,tot cu trenul,garile sunt ponosite ,triste,murdare.Exact ca in Bulgaria.Statul roman,hot fara de margini,detinand avutul,face ce doreste din noi.
Oamenii de pe ruta asta sunt la fel de prost imbracati,as zice ca in anii 2000.Nu stiu aici daca e vina lor,a sistemului sau a conjuncturii comunitatii din care ei insisi fac parte.
La Nucet fac stanga,inscriindu-ma pe o sosea.Merg circa 200 metri pe aceasta,apoi fac dreapta,intrand pe strada principala a comunei Nucet.Casele sunt frumoase,n-am ce zice.Gospodariile sunt aranjate iar pe ulita principala e relativ curat.Pe un stalp electric scrie "Manastirea Nucet".
Trec pe langa scoala renovata,mai rar asa ceva intr-o comuna romaneasca,si merg pe o straduta ingusta,vreo 200 metri.Ajung in fata portii Manastirii,care este sculptata in lemn,pe modelul maramuresan.
Curtea manastirii este curata,ornamentata cu arbusti si flori,dar sunt si cateva elemente care aduc spre pensiune agroturistica cum ar fi piticii,porumbelul sau fantanile miniaturale.
Manastirea este de maici iar chiliile ce strajuiesc manastirea sunt bogat impodobite cu flori.
Este duminica,deci slujba.Intru putin si fac 2 poze inauntru.Sunt atipic,sunt cu rucsacel,plete,bocanci in picioare,pelerina rosie ,polar albastru.Nu mi-a placut niciodata sa ma judece cineva dupa port,barba,plete,aspect.Pentru ca nici eu nu judec si fac eforturi uriase sa nu mai judec oamenii dupa aparente.Ei bine,aici,noi ,romanii,avem de lucru zdravan.
Plec apoi in padurea Nucet,pe care doar cimitirul o desparte de manastire.
Ajung la celebra Fantana de Leac,de unde iau apa.Apoi plec in explorarea padurii.Fiind foarte mica,o traversez repede.Ies in plin camp,dar de la o stana se reped niste caini agresivi.Scap,intrand din nou in padure ,trecand pe la manastire,apoi iesind la ulita principala.Am mai mers prin sat vreo 25 de minute,apoi am ajuns la podul peste Dambovita.Raul este verzuliu si involburat.Malurle sunt accesibile ,pe alocuri.E pitoresc,e nou,e bucurie in suflet.
Planul cu Persinari nu da roade pentru ca inscriindu-ma in padure,spre localitatea mentionata,dau de vegetatie tip jungla.Gasesc papalau si adun.Papalaul(phisalis alkekengi) arata ca un lampion portocaliu inauntrul caruia se gaseste fructul,acru la gust.Contine vitamina C si taranii nu-l culeg ca i s-a dus vestea ca-i otravitor.
Eu il culeg pentru decoratiuni interioare!!
Ajung din nou la pod si ma decid sa o iau catre Ghinesti,catre sud.Malurile Dambovitei si insusi raul sunt spectaculoase.Dambovita este cand involburata ,cand cuminte,cum ii sta bine unui rau ce vine de la munte,din Bucegi.Gasesc un loc protejat,deschis,la vreo 5 metri de mal,acolo unde e prundis fin iar apa il ocoleste.
Ma dezbrac si raman in slip.Ah,ce bine e sa ma prinda soarele,dupa ploile astea.Imi reincarc tableta.Stiti,am o tableta noua care se numeste Cer si Apa.Se incarca cu Soare si ma incarca si pe mine.
Iau un pranz frugal si dupa doua ceasuri o intind.Adun catina.Ma intep rau,n-am luat foarfeca speciala,dar cine stia ca e catina pe aici?
Mai trec inca o data pe la Manastirea Nucet,de unde iau iarasi apa de la Fantana cu Leac.Iau mocanita de ora 17.Tura mi-a refacut sistemul ,dupa o saptamana de Bucuresti imbacsit.