PRIN CHEILE PARAULUI ALB,MASIVUL CUCAS,INTAI-DOI AUGUST 2015

La inceputul lunii august am facut o excursie in Masivul Ciucas.Doream sa evitam clasicele trasee gen Zaganu sau Varful Ciucas,asa incat am ales,de acord cu prietenul Adrian,un drum turistic mai putin umblat,care strabate Cheile Paraului Alb.Am pornit din "statiunea" Cheia ,aproximativ 980 metri altitudine,la ora zece,din dreptul Pensiunii Medina.Strabatem un culoar lung al unei ulite flancate de vile,construite cu bun gust.Iesim la soseaua asfaltata,apoi facem dreapta pret de un minut.Traversam soseaua si intram pe marcajele banda albastra si cruce rosie,care pana intr-o sa din padure,merg impreuna.Ne-am propus sa ajungem in Poiana Stanei iar marcajul banda albastra ne va duce sigur acolo.Spre deosebire de capitala,padurea muntilor Ciucas ne racoreste,punand chiar polarul pe noi.Este o liniste ce-ti pune gandurile in ordine si un aer respirabil,ce te readuce la stadiul de uman,dupa potopul celor patruzeci de grade.Aici,in padurea de molid si fag,sunt doar 15 grade.
Mergem mult timp pe curba de nivel.Parasim crucea rosie care urca in Zaganu si ne mentinem,asa cum am spus,pe banda albastra.Strambam din nas la mirosul de cacareze de oaie.Singura tara din Europa,Romania,care mai practica oieritul ,pe poteci turistice,cand locuri multiple sunt,prin pajisti,pentru turmele de mioare.Dar vorba reclamei:"n-ai cu cine,niste tarani..."
Sursa noastra de apa se cam apropie de final,dar nici nu indraznim sa luam din niste paraie ce curg prin padure,intersectandu-se cu drumeagul.Spre deosebire de tura din Bulgaria,aici mi se pare prea finut,prea elegant.Basca,la 15 grade nici ca mi-i sete.
Mergem doua ore si jumatate pana in Poiana Stanei,un spatiu generos de lumina si iarba,inconjurat de paduri de brad.Se aud la maxim ,manele,dar am invatat din excursiile astea ca pe tembeli de genul asta este bine sa-i eviti,gasind alternative.Oameni ca astia,care polueaza fonic,dar si aruncand gunoaie,nu vor intelege nciodata nimic,din viata.Doar sa-si bata joc.Atat si nimic mai mult.Sursa de apa nu stiu daca se afla aici,ca noi am plecat rapid spre intrarea in Cheile Paraului Alb.Aici am gasit niste parauri curate.Intrarea in chei este data de marcajul triunghi galben.La ora 13 incepem sa urcam.Cheile sunt pline de mister,odata intrati in ele,peretii iti fac loc sa deslusesti cate-o grota,cate-un valcel.Sunt stanci cu forme bizare .din conglomerat.Se vede ca nu prea trece nimeni,ca e foarte curat pe aici.Cheile o tin asa,intr-un mister si liniste,dezvaluindu-ti treptat relieful.Ceata se lasa la un moment dat exact cand iesim din chei,dar patrundem intr-altele,tip jungla.Spre final,spre creasta,dam de fragi si afine multe.Din creasta coborau cativa culegatori de afine,dar eram intrigat de existenta la vremea asta,a negrelor bobite.Ciucasul avand o altitudine putin mai mica ca a Fagarasului,de exemplu,s-au copt mai repede.E doar o parere,supusa comparatiei,de-a lungul anilor,pe munte.
Desi nu ploua si nici n-a plouat,ceata a udat in asa hal iarba incat ne face fleasca pana aproape de brau.
Am mers de multe ori cu starea aceea de fleoscaiala,in bocanci,care nu-mi place.Prietenul isi mai stoarce din ciorapi,dar eu zic ca acuma nu-i cazul.Iesim in creasta la ora 17 si mai dam o data telefon la "cabana"Ciucas,care de fapt este motel sau hotel in toata regula.Da,ni s-a pastrat rezervarea facuta foarte tarziu,in dimineata aceleiasi zile.Am avut un noroc chior,fiind si ultima camera libera,asta pentru ca o familie s-a razgandit si a plecat.La ora 18 ajungem la cabana.Atmosfera linistita,oamenii ceva mai spre munte orientati,fara manelism,fara cocalarism.Unii erau chiar si cu corturile.Mancaram ceva si ne mai reveniram.
Pe doi august 2015 am coborat spre Muntele Rosu,pe banda galbena,pana la fantana profesorului Nicolae Ioan,fost presedinte de onoare al Asociatiei montane "Romania Pitoreasca".
Am urcat apoi,din Valea Berii,catre Muntele Rosu.Era destul de multa lume pe-acolo,unii cu corturile,altii cu oile.Am evitat cabana,folosind un traseu mai putin folosit,pe punct albastru.
Drumul acesta e foarte placut,coborand lin pana la Cheia,nu inainte de a trece prin frumoasa Poiana a Gropsoarelor,loc de unde se vede abruptul Zaganu-Gropsoarele.La Cheia am mai stat sa mancam ceva la restaurant.M-am simtit excelent,in compania unui prieten vechi de munte,care chiar intelege muntele,sub toate aspectele.