marți, 18 august 2015

VARFUL UCHITEL,18 AUGUST 2006

Astazi s-au implinit noua ani de cand primul roman a pasit pe Varful Uchitel,Masivul Ala-Archa,Kargastan.
Mi-aduc aminte ca am plecat impreuna cu un kargaz si vreo 4 francezi din Toulon,spre varf.
Creasta pe care am urcat era foarte pieptisa,cu o roca aurie,foarte instabila.Vremea era senina,caniculara.
Am carat dupa mine pioletii si coltarii,dar pe versantul pe care urcam eu nu era nevoie de materiale tehnice.Pe cealalta parte a muntelui exist un perete urias de gheata.Il tot intrebam pe unul din francezi,cel mai tanar,pe la ce altitudine suntem.Pe la 4100 metri mi-a cam venit ameteala,am avut palpitatii.Unul din francezi ,mai in varsta si cel mai ciufut,tot striga la mine ca sunt spion,spionul Uchitel.
Cand am ajuns pe varf,bucuria imensa,tremurul de emotie coplesitoare dar si de oboseala,ne faceau pe toti sa ne apropiem sufleteste.Cu francezii nu mai aveam sa corespondez niciodata pentru ca a doua zi faceam o a doua premiera romaneasca,The Box Peak,iar unul din ei mi-a urlat sa nu vin cu ei,sa stau departe de ei.Max,kargazul din Bishkek,calauza,mi-a spus ca el este seful expeditiei si ca pot sa il urmez pe el,ca sunt invitatul sau.Atunci francezii au inghitit galusca si au fost redusi si mai mult la tacere pentru ca nevestei unuia i-a cazut un bolovan in cap si a fost nevoie de ajutor uman pentru a o cara jos,in vale.
Victoria am dedicat-o cuiva drag.
Cand m-am intors la Ratzeka,la refugiu,alpinistilor rusi nu le venea sa creada ca am urcat varful.Nu stiu,poate pentru ca am o constitutie slaba.Numai ca se inselasera,uitand un element uman important si anume vointa enorma de a face un pisc.Desigur,erau acolo,la Ratzeka,la refugiu,si rusi care se comportau frumos cu mine,unii invitandu-ma la masa sau discutand cu mine.
Plecam cu o colosala amaraciune din Ala-Archa,care se aseamana foarte mult cu Patagonia.
 Nu mai ma asteptam sa ajung vreodata pe acolo si ma indragostisem iremediabil de zona,chiar si de Bishkek.
Cand am ajuns in capitala,m-au ajutat foarte mult gazdele unde am stat,in sensul ca mi-au facilitat accesul la aeroport,in Manas,prin masina lor personala.
Sincer,una din marile mele dorinte este de a mai organiza in Kargastan,o expeditie,in oricare masiv,nu mai conteaza.









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu