sâmbătă, 24 noiembrie 2012

PRIN MUNTII PENTELEU,NOIEMBRIE 2012

In dimineata de 17 noiembrie 2012 ma aflu in Autogara Filaret,de unde cumpar un bilet pana la Nehoiu.
Un dus costa 30 de lei.
Gasesc aceiasi autogara Filaret imbacsita,invechita ,ca si acum 10 ani,cand am venit prima oara.
Autocarul de Nehoiu porneste la sase treizeci iar eu ma aflu in el,ghemuit de frig,pe un scaun.
Este plin ,lumea sta chiar in picioare.Curios lucru,este totusi sase dimineata,sambata!!
Ajung in patru ore la Nehoiu.Am admirat peisajul de la Drajna,Calvini,Chiojdu,trecandu-mi prin minte o suta de subiecte fotografice.Aceste locuri sunt superbe,mai complicat cu bastinasii,care lasa tone de gunoaie pe marginea drumurilor....
La Nehoiu pare a fi o pseudo-iarna,doar ca lipseste omatul.Totul e plumburiu si oamenii se plimba de colo-dincolo,unii chiar fara targeturi anume.
Intreb cand soseste rata de Varlaam dar pe cinstea mea daca din 10 oameni a stiut unul corect!!
Invartandu-ma intre niste magazine,vine si rata,la ora 11:45.Soferul zice disperat ca nu ma lasa sa intru pentru ca pleaca la ora 12:30.
Intre timp caut tigari Marlboro rosu pentru un coleg de la meteo dar si un vin rosu demisec.Peste o zi implinesc 41 de ani(pe 18 noiembrie) si vreau sa-i cinstesc pe prietenii mei de la statie.
Gasesc tigari,dar rosu demi-sec nu gasesc neam.Nevoile ma apuca prin "centru" si intreb o femeie daca nu stie vreo toaleta.Imi spune ca gasesc toaleta la....Primarie.Acolo ,dau peste o ...cununie civila.Eu intreb natural:"stiti cumva vreo toaleta??"Cei 20 de oameni raman ca la dentist;numai eu lpseam de acolo.
Mai intreb un nene care mestereste la masina.Imi spune ca la Primarie gasesc toaleta.Ii zic:"pai am fost,nu e toaleta".Omul imii arata ca Primaria mai are o cladire.Intru in curte,vad 2 toalete,ma apropii,dar ce scrie pe geam??"Defect".
Poah.Fortez usa,intru,gata,am rezolvat situatia.Inca un romanism pe ziua de azi.Oho,si vor urma.
Peisajul e mirific intre Nehoiu si Varlaam.Basca Rozilei meandreaza printre niste pereti de gnais si argile.
Pinul e cocotat peste tot,pe aici.
Cine isi inchipuia vreodata ca prin aceste tinuturi de la Curbura Carpatilor isi vor fi facut veacul unii precum Lovendal,Cezar Bolliac,Vlahuta si alti poeti,scriitori.
Lovendal,de exemplu,probabil ca e printre putinii elvetieni din lume care s-a hotarat sa isi petreaca viata pe meleagurile astea,fascinat de pitorescul acestor munti si vai.
Rata ma lasa in centrul satului Varlaam.A costat 6 lei,un dus.
Vremea e buna ,e soare,dar cam frig.E ora 13:00,dar sa tot fie plus 3-4 grade Celsius.
Mai merg prin sat vreo 500 de metri,apoi traversez podul,la stanga.E cam agitatie pe aici pentru ca se consolideaza malurile si se pune asfalt.Dee,ce sa-i faci,grija pentru roman este o data la 4 ani,altfel,nu pupam nimic....
Pe la mijlocul drumului,buldozeristul blocheaza drumul.Astept cuminte sa-si faca treaba;ma vede si imi face loc.Gasesc o Basca Mare curata,limpede si verde.
Basca Mare si cu Basca Mica sunt 2 afluenti importanti ai Buzaului,care isi au izvoarele in Muntii Vrancei.
Basca Mare are o lungime de 55 km iar Basca Mica ,44 km.Amandoua se unesc la Varlaam,formand Basca Rozilei.
Tipic romanesc,cativa bucuresteni cu giipane trec in tromba pe langa mine,neoprind.Este mai greu de inteles "aproapele",atunci cand te afli deja intr-un jeep....
Admir orice colt de natura,de aici.Casele sunt cocotate pe malul drept,cum merg eu,in amonte.
Dupa 2 ore de drum plat,ajung la Gura Cernatului,loc important pentru ca:
1.la dreapta drumul continua pe Basca Mare,pana la Comandau;
2,la stanga,drumul forestier urca pe Valea Milei,prin Rezervatia Arboricola "Viforata",,ajungand pe Varful Penteleu;
3.varianta de mijloc,marcata cu banda rosie,urca spre statia meteo Penteleu,si varful cu acelasi nume.
Urc pe cea din urma varianta;este 15:30.Am facut doua ore treizeci,7 km.Mai ma asteapta inca 12 km...
Marcajul este refacut ,asta fiind o veste buna.
Simt ca noaptea ma pandeste...
Merg destul de rapid si arareori scot cate o turta dulce.
Se face din ce in ce mai frig.De cate ori intru in padure,trag cate un urlet.Nu vreau sa ma intalnesc cu "amicul Mos Martin".
Surpriza:apar 3 turisti care coboara;"salut-salut" si gata conversatia.
La izvorul lui Pamfil Argaseala fac doar o poza.Pardon,doua poze.
Urc destul de rapid.La 16:45 sed pe un bustean.Seara ma prinde din urma;ar fi trebuit sa iau red-bull si sa mi se formeze aripi.Asa poate as fi ajuns la Statie,pe lumina.
Incep deja sa gafai,scot aburi,imi tot curge nasul.Mi-e frig.
O data cu inserarea,incep si pasarile sa se agite,sa cante;Bufnita asta are un stil de-a dreptul tampit:se tine dupa tine si canta.Beahh.
E bezna si numai frontala imi da iluzia unui bob de ziua.
Dupa inca doua ore si jumatate de la plecarea de la Gura Cernatului,ajung la stana Cernatul,la 1400 metri altitudine.Aici am dormit intr-o iarna,doi intr-un sac de dormit.Partenera nu avea sac si am dardait amandoi.
De aici sa te tii urcus.
Simt ca nu se mai sfarseste drumul asta.La o ora de la plecarea de la stana Cernatul,ajung in Statia meteo Penteleu,la 1660 metri altitudine.
Ma intampina Petru,un alt meteorolog,care nu e prietenul meu.
Georgel doarme,a fost in tura de noapte.
Fac o precizare foarte importanta:accesul persoanelor straine este strict interzis;este nevoie de acordul scris sau verbal al sefului statiei meteo,pe care eu,de exemplu,il obtin inainte.Nu este voie sa filmati sau sa fotografiati in interiorul Statiei.
In scurt timp aparu si Georgel care imi dadu vestea foarte proasta ca pleaca a doua zi,la Buzau.
Off,chiar de ziua mea.
Am ramas cu Petru.Pe scurt,cum m-am inteles cu Petru:nuca in perete sau tusea si junghiul.
Dis-de-dimineata l-am condus pe Georgel si am facut poze cu marea de nori.
De ziua mea l-am luat pe Bobita,catelul statiei,si am urcat pe varful Penteleu,1772 metri altitudine.
Varful se afla la 20 de minute de statie.
Este un varf piramidal;pe el se afla ,mai nou,un panou solar.Crucea este foarte veche.Ca si o alta noutate,mi-am propus ca sa inconjur varful,a doua zi.
De fapt,vroiam sa caut lacul Rosu,dar nu l-am gasit,si mi-a venit ideea asta instantaneu.
Bobita era cam fricos.
Am intrat intr-o padure lugubra,cu brazi cazuti iar unii erau terminati de efectul de sera.
Am mai spus ca marcajele sunt refacute pe creasta principala gratie jandarmilor din Nehoiu,carora le multumesc pe aceasta cale,ca pe alta nu pot.
Practic,e mult mai simplu sa ajungi pe creasta principala,la Comandau,si mai departe,la Lacauti,pe banda rosie.In urma cu 4 ani,cand am fost cu Radu Constantin,am cautat ore-n sir marcajul,dar el lipsea,de fapt.
Acuma e ok.
M-am intors din padurea sinistra,nu mai aveam chef,simteam ca o sa-mi iasa vreun urs pe acolo,si asta a fost.
Duminica nu am facut asa de multa treaba,doar ce am taiat lemne,vreo ora.
Apoi am ciocnit cu Petru un pahar cu rosee,si cam atat.Am primit cadou marea de nori,din partea Penteleului,si totul a fost allright.
Dimineata ce a urmat,am mancat mamaliga cu bureti de fag,adunati de Georgel,de pe fagii de la stana.
Buretii de fag sunt groaznic de buni.pffff.
Berea ni se terminase pentru la amiaza,dar asta e,nu se poate cu de toate!!!!
Am anuntat meteorologul ca o intind spre varf;sa tot fi fost noua treizeci.
Vremea era superba si aceiasi mare de nori imi linistea sufletul.Greu sa-i spui asta vreunui bucurestean nervos....
M-am decis sa caut Lacul Rosu,dar nu l-am gasit.De pe varf am coborat dreapta,cam abrupt(nu e perete,sub varf,este cu mult dupa,dar panta are vreo 45 de grade)pana in Saua Penteleu.atentie,ca inainte de sa este un perete de vreo 40 de metri,pe stanga coborarii.
Din sa am tinut Culmea Viforata,pana cand am dat de padure.
Nu am coborat pentru ca e si rezervatie de ursi pe aici.
De-altfel,nu am urcat niciodata de la Gura Cernatului,pe Culmea Viforata,tocmai din cauza asta!!!
Ideea e sa-ti faci simtita prezenta din timp,ca sa te auda animalul.
Am coborat din Culmea Viforata pe la baza Piramidei(e vorba de Penteleu).
Am dat de o mlastina,la baza varfului,care are 3 izvoare.De altfel,de aici porneste un traseu care se cheama chiar asa:3 izvoare!!!
Ce mi-a venit n gand:am vazut un valcel foarte inclinat ce brazdeaza varful Penteleu si am propus sa-l urc.
L-am urcat.Are cateva obstacole de unu-doi metri,apoi panta devine periculos de inclinata ,la 60 de grade,cu pietris si nisip,si nu m-am riscat.Am cotit dreapta ,am dat de pteca ce porneste din pisc,api am mai stat un sfert de ceas ca sa mai savurez Lacautiul,Vrancei,Muntii Buzaului,Bucegii,Craiul,Podul Calului,Siriu.
Pe la doua amiaza am coborat.
Am spalat cabana pe dinauntru,am taiat lemne.le-am pus in camere.
Marti a fost oribila vremea ,a burnitat,a batut un vant foarte rece,si a fost si ceata.Parca eram pe mare,nu se vedea nimic.Bobita dardaia si mi-era mila de el.
Am taiat lemne si m-am gandit la diverse;imi veneau in cap tot felul de lucruri.
Miercuri dimineata,la ora sapte treizeci ,am plecat spre Varlaam.
Aveam si nu aveam chef sa plec.
Pe drumul forestier ne-a luat un tinerel,cu masina.Cred ca avea o afacere barosana,pe aici,cu lemn,of course.
Am mancat la cantina din Nehoiu.
La doua treizeci am luat cursa de Bucuresti,Transcom-ul.
Nu il recomand,e mai bun de o mie de ori Filaretul,chiar daca e acelasi pret si face aceleasi ore.




PREZENTARE FILME DE MUNTE,LUNI,26 NOIEMBRIE 2012

Luni,26 noiembrie 2012,va avea loc o prezentare de filme despre munte,la Clubul Montan "Floarea de Colt".
In deschidere prezinta Ciprian Teodorescu urmatoarele filme:
Piatra Tarnovului -august 2012;
Valea Morarului-10 noiembrie 2012;
Penteleu-18-22 noiembrie 2012.
In partea a doua a prezentarii,alpinistul si regizorul George Stroe("Bivuacu") ne va prezenta filmul "Why climb?"
Proiectiile incep la ora 17:30 iar intrarea costa 4 lei.Precizez ca nu am stabilit eu vreo suma de bani,pentru intrare,ci asa s-a convenit de catre club,sa plateasca fiecare persoana ,pentru proiectie.
Cei care detin carnet de membru de club montan,cu cotizatia platitaa pe 2012,nu vor plati.
Va astept!

Ciprian Teodorescu

0734 105 470

luni, 12 noiembrie 2012

Pozele din Valea Morarului,10 noiembrie 2012

















































Pe Valea Morarului,10 noiembrie 2012

Ziua de 10 noiembrie 2012 era sa se sfarseasca prost pentru mine.Dar nu numai pentru mine,ci si pentru cei doi camarazi ai mei,Cristina si Catalin.
Nici cei mai groaznici dusmani ai mei nu s-ar fi asteptat la asta,dar.....mai bine ca nu s-a intamplat!!!
Articolul de fata evita patetismul .Povestesc adesea ceea ce mi se intampla,de regula ,in drumurile mele pe munte.Am invatat pana acuma ca nu e bine sa judeci un om,cu atat mai mult unul care iubeste,ca si tine,muntii.Se pot intampla o serie de greseli,de-a dreptul ridicole,uneori,dar asta tine si de hazard.
Stiu ca sunt unii care vor arunca cu pietroaie,dar repet,omul,in general,este supus greselii.Nu povestesc aici cat de tare si mare sunt eu,nici nu ma laud.Povestesc ceea ce mi se intampla mie.Noi suntem foarte diferiti si macar prin unghiul asta de vedere sa luam lucrurile in considerare.
Iata cum au stat lucrurile,in data de 10 noiembrie 2012.
Am plecat in aceiasi echipa ,pe mune,adica eu ,Catalin si Cristina.Desi ne-am trezit foarte devreme,la patru dimineata,iar la cinci am pornit spre Busteni,lucrurile au  luat o alta intorsatura.Astfel,mie mi-a fost foarte rau de la masina,si am ajuns in localitatea sus-mentionata,"o leguma".Abia mai ma tineam pe picioare si abia mi-am ridicat rucsacul.Supararile si singuratatea din ultima perioada a vietii mele si-au spus,evident,cuvantul.
Abia am plecat de la Gura Diham,pe la ora noua.Dimineata era o vreme posaca,cu ceata.Frig,cam pe la zero grade...
Aveam in vedera,noi,echipa,Valea Adanca,dar planurile s-au schimbat.Din mai multe motive,unul fiind chiar eu.
Tura precedenta pe munte fusese Valea Coltilor si trecuse exact o luna si patru zile.Datele problemei se schimbasera radical:cu zece grade mai putin,apoi zapada.Si sa va zic si ce ciudatenie a fost cu zapada:pe abrupturile Caraiman,Costila,Jepi nu era pic de zapada,insa ,culmea,pe Morar,se adunase "grosul"!!
Noi am ucat pe drumul ne-turistic care pleaca de la Gura Diham si ajunge la cabana de vanatoare Coltii Morarului.
Pe la 1300 de metri altitudine era un strat foarte subtire de omat.De vreun centimetru.
La canton ne-am oprit sa mancam.Cristina imi spuse:"mananca ceva,o sa-ti treaca raul".
Intr-adevar,avea dreptate.Imi reveneam treptat.
De la prima aparitie a zapezii,le-am spus prietenilor ca daca aici e asa(la canton),pe Morarului o sa fie si mai si..
Cata ma contrazise.Apoi continuai:"o sa fie si gheata,pe fete".
Aveam pioletul la mine,2 pitoane,hamul optul ,cateva bucle,2 anouri.Catalin avea o semicoarda de 30 de metri.Desi unii vor zice ca e culmea ca le-am folosit,lucrurile erau altele la fata locului.
Atunci cand esti intr-o situatie dificila,chiar si pe munte,sau mai ales acolo,nu te crede nimeni.Apo incep obisnuitele polemici.De la polemici se naste ura ,apoi persoanele se distanteaza intre ele.
Mai aveam si coltarii la mine dar marea tampenie pe care am facut-o personal a fost ca am lasat plasticii acasa,adica bocancii tehnici de iarna.
Lui Catalin ii spusesem  sa-si ia coltarii si pioletul,dar nu l-a luat.
Astfel,echipa dispunea de un piolet si o pereche de coltari.Dar am avut totusi noroc cu semi-coarda lui Cata si cu pitoanele mele.
La ora 12 eram la refugiul din Poiana Morarului.Acolo am stat putin,vreo cinci minute.
Zapada crestea direct proportional cu altitudinea.Aici ,stratul de omat avea vreo 5 cm.
Am depasit si Poiana cu urzici,de unde am avut o perspectiva alpina a Acelor Morarului.
Urcam incet,incet ,pe poteca ce se mentine uneori paralel cu Valea Morarului.
Dupa depasirea padurii,au inceput problemele.Dupa cum stiti,cei care ati mai mers pe Morarului,ca potecuta se "strecoara"si pe fetele abrupte ale vaii.Dar ascensiunea ,pe timp de vara,n-ar fi o problema.
Acuma,pe flancuri,traversarea a devenit foarte periculoasa,pentru ca era numai gheata si zapada.Cum doar eu aveam piolet,camarazii mei se descurcau mai greu la traversari.
La u moment dat ,ei nemaiputand sa o ia pe fetele inghetate,s-au bagat pe saritori.
Vara,evident e simplu,iarna se ingreuneaza cu mult ascensiunea lor,mai ales daca au o pudra de zapada,si gheata.
Timpul trecea in defavoarea noastra iar ziiua era scurta.
Ne-au prins din urma doi tineri,un el si o ea.Si ei mergeau prudent la traversari.
Noi insa am mers in ritmul nostru,asa ca nu ne-am putut tine dupa ei.
Au mai venit si alti doi tineri,tot un el si o ea.Fata,din ultima echipa, cel putin mie,la una din traversari,mi-a dat mari emotii.Cazuse un pic pe fetele de iarba.
Pe la ora trei am intrat si in imensa caldare a Vaii Morarului.Pe partea dreapta a urcusului se afla Brana Mare a Bucsoiului,cu abruptul sudic al Cestei Balaurului.Pe partea stanga,se afla fata nordica a Morarului,iar aici,din aceasta prima caldare,Acele Morarului isi pierd cu mult din maretie.
Se facuse brusc frig,temperatura ajungand pe la -1 grad Celsius.
Am intalnit doi tipi care coborau valea.Era deja ora patru iar noi ne aflam in urcare ,pe flancul stang al  vaii.De altfel,in aceste locuri valea este barata de un imend perete brazdat de un hon-fisura foarte inalt,cam la 50 de metri,poate mai mult.In orice caz,peretele e cam inabordabil pe o astfel de vreme.
Noi am mers pe urmele celor de dinainte.Mergeam incet,dar nu faceam pauze.Totusi,acel cinci si jumate,venise brusc si cortina se trase.Eram in plina bezna iar peretii devenisera albastrii.
Ghinionul era ca brusc disparusera si urmele.
Eram la 2250 metri altitudine,la nici 300 de metri sub Omu,cand am inceput sa cautam urmele.Operatiunea a durat doua ore si nici neam de gasit vreo urma.Eu am urcat pe niste fete inghetate,facand niste traversee riscante,in perete.Probabil ca nu vedeam tot haul de sub mine,de aceea aveam acel avant.
Am renuntat cautarile si mie mi-a venit ideea de a-l suna pe Ciprian Aldea,prietenul meu de la Salvamont Busteni.Culmea e ca Ciprian ne astepta la o mica petrecere!!!
A zis ca o sa vina si ca e un singur om la Omu.Intre mai multe telefoane date lui Ciprian,mi-a venit o alta idee:cum nu mai imi simteam degetele de la picioare si temperatura contiua sa scada,ajungand rapid la -4 grade Celsius,am decis ca cea mai inteleapta actiune a noastra este coborarea pe vale.
Zis si facut.Era deja ora sapte seara si ne astepta o noua aventura,aceea a coborarii pe Morarului,in conditiile specificate anterior.
Prima caldare glaciara am coborat-o rapid.Pe flancurile inghetate am traversat cu mare bagare si seama dar si foarte incet.
Am facut si 3 rapeluri pentru ca unele traversee erau atat de expuse haului,incat mai sanatos era un rapel facut de pe vreun bolovan.
Cristina a scapat coarda din mana,la unul din rapeluri.Norocul ei este ca avea dispozitivul Machard,de blocare a corzii.Altfel....
La un al doilea rapel,surplombant,picioarele neavand stabilitate pe stanca,fiind gheata,s-au izbit de fetele peretilor si am si pendulat.Pe Catalin l-am asteptat la un rapel,timp de o ora,dormind in picioare.
Era ora doua noaptea.
Coborarea a durat parca o vesnicie.
La ultima traversare nu am mai putut trece la liber datorita epuizarii fizice si datorita haului.Am batut zdravan cele 2 pitoane de care v-am spus la inceput.Am avut incredere ca mavor tine si pe mine si pe camarazii mei.Tocmai de aceia,am coborat primul in rapel.
La ora sase dimineata eram in Munticel,pe triunghi rosu.
Mancasem,insa,inainte ,in refugiul din Poiana Morarului.Acolo ne si schimbaseram,pentru ca eram fleasca.
La ora sapte dimineata am sosit la cabana Gura Diham.
Pe la noua eram in Sinaia ,mancand un pateu cald si sorbind o cafea ,respectiv un ceai fierbinte.
Soarele cu dinti incalzea cocheta Sinaie.
Noi eram veniti parca din alta lume.De la parcare pana la cofetarie si invers era un calvar sa mergem.Ne dureau toate.Sa mai zic de somn???
Catalin a oprit la Comarnic vreo 3 ore si am atipit toti trei in masina.
Lui Ciprian Aldea ii spusesem ca o sa coboram Valea Morarului,cam la o ora dupa ce am luat aceasta hotarare.Omul se indrepta spre noi,ajunsese la cabana Omu si ce a fost la gura lui,nu vreau sa va povestesc.
I-am promis banii de motorina,dar si unul din copiile de buletin,ca sa se justifice intrucatva cu "actiunea".
Personal,mi-am cerut scuze,dar sa nu facem totusi,din tantar,armasar,pentru ca ,pana la urma,nu suntem nici noi,nici altii,perfecti.