sâmbătă, 8 ianuarie 2011
duminică, 12 decembrie 2010
luni, 22 noiembrie 2010
luni, 18 octombrie 2010
VALEA GALBINELELOR,FIRUL PRINCIPAL,15 OCTOMBRIE 2010
In dupa amiaza de 14 octombrie 2010 m-am intalnit cu o colega de la Clubul Alpin Roman,sectia Bucuresti,in Gara de Nord,pentru a lua acceleratul de 18:10 si a merge la Busteni.
Eu si cu Gabriela(colega) ne propusesem sa urcam Hornul Coamei din Muntii Bucegi,Masivul Costila.
La Busteni ne-am intalnit cu doi amici de-ai Gabrielei,Lucian si Mioara.Trenul,incredibil,dar adevarat,a sosit in timpul inscris "in mersul trenurilor de calatori".Daca c.f.r.o tine tot asha,risc sa ma indragostesc de....mersul cu trenul,in special pe Valea Prahovei.
Ne-am cazat la Caminul Alpin,una din constructiile fundamentale ale Clubului Alpin Roman.
Marturisesc ca aveam o senzatie vaga de teama ca nu mai gaseam locuri pentru ca la sfarsitul de saptamana era programat Memorial Niculae Baticu,intalnire cu totul speciala a alpinistilor,pentru comemorarea marelui alpinist.
La Camin nu venise inca nimeni.Dupa ce am mancat ceva ,am mai stat de vorba cu noii mei cunoscuti.
In dimineata de 15 octombrie 2010,vineri,m-am trezit cu o stare generala de rau. Mancasem o ciorba foarte condimentata si acuma mi-era rau.Aveam senzatia ca nu mai pot sa fac nimic.
Am baut niste ceaiuri,am luat niste pastile din plante si mai mi-a trecut.
Atmosfera era cam intunecata,cand am plecat,pe la ora opt.Marele Abrupt nu se vedea de atata (s)negura,dar simteam ca nu va ploua.
Pana la refugiul metalic Costila am facut 2 ceasuri.Pe la 10:30 am inceput urcusul spre Galbinele,vale alpina cu o pozitionare estica,aflata in Masivul Costila.
Trebuie sa fac si doua precizari importante:una este ca niste nemernici au distrus bancutza de laTroita si cealalta este ca a fost pus un cablu zdravan ,la traversarea spre Valea Galbinelelor.
In talvegul acestei vai am ajuns la 11:10.Ceatza o tinea pe-a ei,adica nu se ridica.De frig,nu prea era frig,erau vreo cinci grade plus.
Valea Galbinelelor are 3 fire:principal,secundar si Hornul dintre fire.
Ne-am hotarat sa facem firul principal,care mie ,personal ,nu mi se pare cu nimic mai presus decat cel secundar.Sunt doar niste diferente "de teren" ,de abordare alpina.Astfel,pe secundar faci mai mult ramonaj,pentru ca sunt mai multe hornuri.
Singura ascensiune usoara este cea a Hornului dintre Fire.
Eu m-am poticnit la prima saritoare mai mare pentru ca aveam un ditamai rucsacul,ce cantarea vreo 15 kg. Carasem plasticii si ei ocupau foarte mult spatiu.
Stanca era foarte rece si zapada mica isi facea aparitia.Gabi a scos coarda ,apoi am urcat fara rucsac,urmand ca "secundul"sa-mi dea ditamai bagajul,bineinteles ,tras cu coarda.
Pe ansamblu.am mers bine,intampinind ,pe ici pe colo,dificultati cum ar fi:strat subtire de zapada pe unele intreruperi de panta(saritori,adica),traversee ce necesita o concentrare sporita,caderi de bolovani,pe care ii aruncau capritele.
Pana in dreptul Hornului Coamei nu prea a fost asa multa gheata,doar pe peretele Galbinelelor zarind niste turturi.
In poza de mai jos observam Umarul Galbinelelor,coltul acela batut de soare,si Fisura Galbinele,traseu pitonat de Baticu si Costica Contes,la 13 octombrie 1935.
In poza de mai sus observam PERETELE GALBINELE si FURCILE, primul traseu alpin de gradul 4,escaladat de Niculae Baticu , Dan Popescu si Ion Trandafir la 20 octombrie 1935.Deci,se vor implini 75 de ani de la prima ascensiune!
La baza Hrnului Coamei eram la ora 13:00.Am luat o pauza de masa,apoi ne-am pus hamurile.
Aveam de gand sa urcam Hornul Coamei.
Am urcat 20 de metri si au inceput sa cada turturi chiar din Horn.
Mergeam foarte greu la koflaci,coltari ,doar gheata si stanca ,si zapada ioc.
Am decis retragerea.Am avut mare bafta ca am batut un piton,caci de unde eram,nu mai puteam cobora"la liber".Era foarte muta gheata si panta cam mare. 
Am scos din nou coltarii si plasticii si ne-am incaltat cu bocanci usori,de treking.
Am inceput sa urcam in strunga.Strunga Galbinelelor.
In Strunnga Galbinelelor am ajuns la ora 15:00.Ne-am decis sa coboram tot pe Galbinele Principal,caci am vazut ca pe Scorusi era multa gheatza si zapada.Din experienta pt spune ca a fost mai bine ca am evitat coborarea sau urcarea pe Scorusi.
joi, 7 octombrie 2010
`LET'S DO IT,C.A.R.!
Vineri,24 septembrie 2010,mi-am dat intalnire cu Mihai Cernat in Parcul Titan iar de acolo am plecat spre casa lui Dan Vasilescu.Acesta ne-a luat cu masina personala;in masina am mai facut cunostinta cu un tip ,micutz de statura,bandajat la un ochi.Pe tip il chema Mihai,porecla Karici fiindu-i data de clubul de turism montan la care era membru.Dan l-a strigat tot timpul"karici",lucru care m-a amuzat.
Drumul prin Bucuresti a continuat spre Baba Novac,de unde am luat-o pe Elena,o femeie intre doua varste,alpinista din generatia mai veche.La un moment dat,Elena imi spuse ca mai trebuie sa luam pe cineva care e "de doua ori cat mine".Ma intrebam,oare pe cati mai trebuie sa luam in Skoda Yeti a lui Dan Vasilescu???
La Casa Presei Libere urca bistriteanul Nelu,care nu imi paru atat de gras,ci mai degraba volubil.
La Metro Ploiesti am oprit sa luam "de-ale gurii".
Dan nu s-a zgarcit la mancare,si a luat o gama larga de alimente.
Dar ce se intampla la Caminul Alpin pe 25 si 26 septembrie 2010?
Se intampla o actiune de voluntariat pentru a se sapa un santz,in spatele Caminului ,in scopul impamantarii unui fir din otel.
Odata ajunsi la Camin,ne-am gasit si cu alti colegi si colege precum Irina din Buftea sau Gabriela Postole din Bucuresti,care sosise cu inca 2 colege.
Seara am facut prima proiectie de poze,de pe unde fusesem,eu,Mihai Cernat dar si Dan Vasilescu.
Vorba lui Dan,un mic festival alpin ad-hoc.Care anul asta nu s-a mai tinut...
Dimineata de 25 septembrie 2010 ne intampina cu o vreme burzuluita.Dupa ce mancam,la ora noua dimineata ,pornim in spatele Caminului Alpin,urmatorii:Ciprian Teodorescu(eu),Mihai Cernat,Nelu din Bistrita,Dan Vasilescu,Karici.Avem in maini lopeti,cazmale,un tarnacop.
Ce avem de facut?
Mai intai,trebuie sa decopertam niste dale foarte grele ,pe care s-a pus o iarba groasa.
Ne dam seama(mai putin Nelu,care isi da seama mai incolo)ca un singur tarnacop nu-i de ajuns...
Dan se duce in oras(Busteni) si vine cu scule noi,care musca mult mai bine din pamant si care scot mai rapid dalele.
Incet-incet,sapam un santz de vreo 12 metri lungime si cam de un metru adancime.
Pe parcursul zilei a plouat incet,non-stop,a fost frig,iar Marele Abrupt era invaluit in (s)negura.
Pe la doua sosesc doi alpinisti din generatiile mai vechi,de la refugiul Costila,murati de ploaie.
Dupa doua -trei lopeti date ,la doua jumate ,se indreapta spre case.Am vazut apoi pe internet cum unul din ei sustinea ca a ajutat la saparea santului.Ce mincinos!
Despre celalalt,ce sa mai zic,nici nu-i mai pronunt numele,nu din teama,ci pentru ca mi-e sila...
Povestea asta cu cei doi am spus-o celor apropiati mie iar V.mi-a precizat:"draga Ciprian,lumea ta nu e lumea internetului,asa ca nu da nume si vezi-ti de-ale tale".Ca mare dreptate are.
Cel mai frumos lucru este sa te feresti pe cat poti de astfel de "filozofi ai muntilor",care te tot ataca subtil pe "internete",in sperantza ca te vor distruge.Tocmai cand nu-i bagi in seama ,atunci se oftica cel mai tare.
Dupa pranzul foarte bun(o ciorba de legume,cu carne plus tocanitza)am purces catre baterea tzarusilor in pamant.Acestia au fost in numar de sase si au avut ca utilitate sustinerea cablului.
Nelu a fost maestru in sudura.
Cu scuzele de rigoare,il trec la final si pe Cezar Parteniu,membru la C.A.R.CLUJ,care a sosit pe la 10,impreuna cu tatal sau.Apropo de modestia cu care noi am facut treaba:tatal lui Cezar,care are artrita,o boala foarte nasoala a picioarelor,a muncit cot la cot cu noi,fara a mai posta poze pe internete si fara a se vaicari ca "e batran si nu mai poate"...
Tin sa le multumesc "bucatareselor" Elena si Irina din Buftea pentru mancarea delicioasa precum si pentru placinta cu branza.
Tin sa-i multumesc si lui Mihai Cernat,care s-a comportat fair-play ,muncind ca intr-o echipa.
Duminica a plouat cu galeata si am facut un pic de curatenie prin Camin.
Consemnez si singura tura notabila ,din ziua de sambata,25 septembrie 2010:Gabi Postole pe Valea Alba.Zic notabila pentru ca a urcat pe vant si ploaie,impreuna cu inca o amica.
E mai important sa te intorci din ture si cele doua fete s-au intors nevatamate.
Multumim pe final,si lui Dan Vasilescu,acest om modest care face ca lucrurile sa mearga in Clubul Alpin Roman.
Sorry,la final,nu am poze.Dupa cum am mai precizat,aparatul mi s-a stricat in Fagaras.
Dar martorii sunt suficienti.
Let's do it ,C.A.R.!!!
Drumul prin Bucuresti a continuat spre Baba Novac,de unde am luat-o pe Elena,o femeie intre doua varste,alpinista din generatia mai veche.La un moment dat,Elena imi spuse ca mai trebuie sa luam pe cineva care e "de doua ori cat mine".Ma intrebam,oare pe cati mai trebuie sa luam in Skoda Yeti a lui Dan Vasilescu???
La Casa Presei Libere urca bistriteanul Nelu,care nu imi paru atat de gras,ci mai degraba volubil.
La Metro Ploiesti am oprit sa luam "de-ale gurii".
Dan nu s-a zgarcit la mancare,si a luat o gama larga de alimente.
Dar ce se intampla la Caminul Alpin pe 25 si 26 septembrie 2010?
Se intampla o actiune de voluntariat pentru a se sapa un santz,in spatele Caminului ,in scopul impamantarii unui fir din otel.
Odata ajunsi la Camin,ne-am gasit si cu alti colegi si colege precum Irina din Buftea sau Gabriela Postole din Bucuresti,care sosise cu inca 2 colege.
Seara am facut prima proiectie de poze,de pe unde fusesem,eu,Mihai Cernat dar si Dan Vasilescu.
Vorba lui Dan,un mic festival alpin ad-hoc.Care anul asta nu s-a mai tinut...
Dimineata de 25 septembrie 2010 ne intampina cu o vreme burzuluita.Dupa ce mancam,la ora noua dimineata ,pornim in spatele Caminului Alpin,urmatorii:Ciprian Teodorescu(eu),Mihai Cernat,Nelu din Bistrita,Dan Vasilescu,Karici.Avem in maini lopeti,cazmale,un tarnacop.
Ce avem de facut?
Mai intai,trebuie sa decopertam niste dale foarte grele ,pe care s-a pus o iarba groasa.
Ne dam seama(mai putin Nelu,care isi da seama mai incolo)ca un singur tarnacop nu-i de ajuns...
Dan se duce in oras(Busteni) si vine cu scule noi,care musca mult mai bine din pamant si care scot mai rapid dalele.
Incet-incet,sapam un santz de vreo 12 metri lungime si cam de un metru adancime.
Pe parcursul zilei a plouat incet,non-stop,a fost frig,iar Marele Abrupt era invaluit in (s)negura.
Pe la doua sosesc doi alpinisti din generatiile mai vechi,de la refugiul Costila,murati de ploaie.
Dupa doua -trei lopeti date ,la doua jumate ,se indreapta spre case.Am vazut apoi pe internet cum unul din ei sustinea ca a ajutat la saparea santului.Ce mincinos!
Despre celalalt,ce sa mai zic,nici nu-i mai pronunt numele,nu din teama,ci pentru ca mi-e sila...
Povestea asta cu cei doi am spus-o celor apropiati mie iar V.mi-a precizat:"draga Ciprian,lumea ta nu e lumea internetului,asa ca nu da nume si vezi-ti de-ale tale".Ca mare dreptate are.
Cel mai frumos lucru este sa te feresti pe cat poti de astfel de "filozofi ai muntilor",care te tot ataca subtil pe "internete",in sperantza ca te vor distruge.Tocmai cand nu-i bagi in seama ,atunci se oftica cel mai tare.
Dupa pranzul foarte bun(o ciorba de legume,cu carne plus tocanitza)am purces catre baterea tzarusilor in pamant.Acestia au fost in numar de sase si au avut ca utilitate sustinerea cablului.
Nelu a fost maestru in sudura.
Cu scuzele de rigoare,il trec la final si pe Cezar Parteniu,membru la C.A.R.CLUJ,care a sosit pe la 10,impreuna cu tatal sau.Apropo de modestia cu care noi am facut treaba:tatal lui Cezar,care are artrita,o boala foarte nasoala a picioarelor,a muncit cot la cot cu noi,fara a mai posta poze pe internete si fara a se vaicari ca "e batran si nu mai poate"...
Tin sa le multumesc "bucatareselor" Elena si Irina din Buftea pentru mancarea delicioasa precum si pentru placinta cu branza.
Tin sa-i multumesc si lui Mihai Cernat,care s-a comportat fair-play ,muncind ca intr-o echipa.
Duminica a plouat cu galeata si am facut un pic de curatenie prin Camin.
Consemnez si singura tura notabila ,din ziua de sambata,25 septembrie 2010:Gabi Postole pe Valea Alba.Zic notabila pentru ca a urcat pe vant si ploaie,impreuna cu inca o amica.
E mai important sa te intorci din ture si cele doua fete s-au intors nevatamate.
Multumim pe final,si lui Dan Vasilescu,acest om modest care face ca lucrurile sa mearga in Clubul Alpin Roman.
Sorry,la final,nu am poze.Dupa cum am mai precizat,aparatul mi s-a stricat in Fagaras.
Dar martorii sunt suficienti.
Let's do it ,C.A.R.!!!
duminică, 12 septembrie 2010
marți, 7 septembrie 2010
Unele precizari privind articolul "Muchia Tunsului si Custura Ciobanului"
Dan Stanescu,coleg de pe site-ul Picasa,mi-a atras atentia,la modul cel mai politicos cu putinta,ca am omis sa scriu despre gradul tehnic de escalada.Da ,asa este,am omis.Gradul tehnic de escalada a crestei este 3B.Ca si lungimi,am spus ce si cum.
Cum e stanca?
Stanca,in majoritate,este ,ca sa ma exprim asa,buna de escalada,"statica",adica nu se misca mai nimica.Exista exceptii,dar cand le veti intalni ,va vor da batai de cap pe Custura lui Cioban.
Ce materiale folosim?
Vom folosi anouri,adica niste bucle largi,pe care le gasim la orice magazin de turism-alpinism.
Vom mai folosi frienduri,niste dispozitive pe care le putem bloca in stanca,pentru asigurare.
Nu e cazul ca sa batem pitoane.
Cate pitoane sunt?
Sunt 4 pitoane,pe 15 lungimi,cate ne-au iesit noua(ma refer la lungimi de coarda).
Loc de bivuac.
Cel mai bun loc de bivuac,in apropierea Custurii Ciobanului,nu este,in nici un caz,refugiul Caltun si lacul cu acelasi nume,ci o platforma de iarba si bolovani,situata intre Custura Ciobanului si Muchia Ferastraul,sub Peretele Nordic al Negoiului Mare.Nu va faceti probleme,nu cad bolovani.
Apa!
Da,am intalnit firicele de apa cum cobori pe cruce rosie,din Strunga Ciobanului,catre refugiul Caltun.Atentie,nu depasiti Muchia Ferastraul,caci va indepartati tare mult.Apa exista si pe valcelul ce l-am urcat ,repet,intre Custura Ciobanului,si Muchia Ferastraul.Aveti poze pentru identificarea celor 2 trasee de escalada.
Posibilitati de retragere
Da,exista,fie din Strunga lui Spiess(daca vreti,cititi articolul...),aceasta reprezentand una dintre cele mai usoare variante,neprecizate in nici o carte despre Fagaras...,fie ceva mai sus,dar lucrurile se mai complica.
E bine sa aveti o statie de emisie-receptie,semnalul la telefonie mobila fiind un"hocus-pocus".
Multumiri:
lui Dan Alexe,fara de care nu as fi putut sa fac Custura Ciobanului;
Vio,Ema si Seb,sustinatorii mei cei mai dragi;
Marianei,pentru aparatul foto;
lui Andrei Beleaua,pentru ca,din anul 1991,ne-a "primit",indirect,prin intermediul cartilor sale,in universul misterios si atragator al Alpilor Transilvaniei.
Alte precizari si informatii:
pot sa stau la dispozitie si cu alte informatii noi legate de tura aceasta sau de aspecte logistice din Creasta principala fagarasana.puteti lasa comentarii,se intelege,de bun-simt,acesta fiind de-altfel,un blog de calatorii,alpinism,turism montan.
Precizez ca pentru altfel de comentarii,care nu vizeaza domeniile sus-mentionate,aceste comentarii vor fi respinse de catre administrator.repet,acesta nu este blog de scandal,ci blog pentru informare turistica,alpina,si de calatorii.
Va multumesc si sper sa va fiu si eu util,cu ceea ce stiu si fac.
Cu stima,
Ciprian Teodorescu
Cum e stanca?
Stanca,in majoritate,este ,ca sa ma exprim asa,buna de escalada,"statica",adica nu se misca mai nimica.Exista exceptii,dar cand le veti intalni ,va vor da batai de cap pe Custura lui Cioban.
Ce materiale folosim?
Vom folosi anouri,adica niste bucle largi,pe care le gasim la orice magazin de turism-alpinism.
Vom mai folosi frienduri,niste dispozitive pe care le putem bloca in stanca,pentru asigurare.
Nu e cazul ca sa batem pitoane.
Cate pitoane sunt?
Sunt 4 pitoane,pe 15 lungimi,cate ne-au iesit noua(ma refer la lungimi de coarda).
Loc de bivuac.
Cel mai bun loc de bivuac,in apropierea Custurii Ciobanului,nu este,in nici un caz,refugiul Caltun si lacul cu acelasi nume,ci o platforma de iarba si bolovani,situata intre Custura Ciobanului si Muchia Ferastraul,sub Peretele Nordic al Negoiului Mare.Nu va faceti probleme,nu cad bolovani.
Apa!
Da,am intalnit firicele de apa cum cobori pe cruce rosie,din Strunga Ciobanului,catre refugiul Caltun.Atentie,nu depasiti Muchia Ferastraul,caci va indepartati tare mult.Apa exista si pe valcelul ce l-am urcat ,repet,intre Custura Ciobanului,si Muchia Ferastraul.Aveti poze pentru identificarea celor 2 trasee de escalada.
Posibilitati de retragere
Da,exista,fie din Strunga lui Spiess(daca vreti,cititi articolul...),aceasta reprezentand una dintre cele mai usoare variante,neprecizate in nici o carte despre Fagaras...,fie ceva mai sus,dar lucrurile se mai complica.
E bine sa aveti o statie de emisie-receptie,semnalul la telefonie mobila fiind un"hocus-pocus".
Multumiri:
lui Dan Alexe,fara de care nu as fi putut sa fac Custura Ciobanului;
Vio,Ema si Seb,sustinatorii mei cei mai dragi;
Marianei,pentru aparatul foto;
lui Andrei Beleaua,pentru ca,din anul 1991,ne-a "primit",indirect,prin intermediul cartilor sale,in universul misterios si atragator al Alpilor Transilvaniei.
Alte precizari si informatii:
pot sa stau la dispozitie si cu alte informatii noi legate de tura aceasta sau de aspecte logistice din Creasta principala fagarasana.puteti lasa comentarii,se intelege,de bun-simt,acesta fiind de-altfel,un blog de calatorii,alpinism,turism montan.
Precizez ca pentru altfel de comentarii,care nu vizeaza domeniile sus-mentionate,aceste comentarii vor fi respinse de catre administrator.repet,acesta nu este blog de scandal,ci blog pentru informare turistica,alpina,si de calatorii.
Va multumesc si sper sa va fiu si eu util,cu ceea ce stiu si fac.
Cu stima,
Ciprian Teodorescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
