PE CULMEA HORVATCA,SPRE VARFUL PIATRA MARE,13 IULIE 2014

Culmea Horvatca din Masivul Piatra Mare este un drum de vanatoare,nemarcat,care duce exact la cota maxima a acestui munte ,1844 metri.
Descrierea de mai jos este cat se poate de succinta si adevaratii montaniarzi vor intelege acest aspect.
Pentru a va face o parere despre geografia locului,am copiat un fel de "poza-schita",care apartine lui Zoltan Hasci,membru pe site-ul Carpati.org.Restul fotografiilor sunt realizate de subsemnatul.

Traseul incepe cam la 200 metri sud de Halta Timisul de Sus,aproximativ 805 metri.
Echipa noastra,alcatuita din Mihaela,Ionut,Adrian,Mihai Marangoci ,Dinu si Ciprian Teodorescu,traverseaza apa Timisului,pe un pod,apoi urmeaza drumeagul,la stanga,in urcus abia perceptibil.Lumea,"turistii",se "relaxeaza"cu manele si bineinteles ca nu lipsesc mititeii.Marangoci ma-ntreaba:"stii cine canta,Cipriane?"
"Nu ,nu stiu,usor iritat.
"Cum,ma,nu stii,Minune ma,canta".
"Hai,lasa-ma,ma Mihaie".
In gandul meu,"bine c-am scapat de galagie,dam de linistea si frumusetea muntelui salbatec".
Drumul spre Culmea Horvatca incepe cu o bariera.Mergem foarte putin pe drum,circa 50 de metri,apoi poteca intra brusc in padure.

 Panta este pieptisa iar drumul este firav la inceput,abia zarindu-se.

 Drumul este relaxant iar panta se mai domoleste.

 Dupa doua ceasuri de la plecarea de la bariera,ajungem la un canton de vanatoare,pe la 1300 metri altitudine.Acest adapost este inchis cu o usa de fier si are un oblon din fier.E clar,omul nostru,vanatorul,nu s-a incurcat cu jumatati de masura,l-a inchis zdravan.Lemne sunt destule,dar n-as sta aici,in acest loc,nici cu un foc bine intretinut,toata noaptea.Poteca n-are marcaj turistic,are in schimb marcaj....de urs,foarte proaspat si des!!!!

 Dupa o pauza de maxim 10 minute,plecam,tinand culmea tot in sus.E cam jungla,sunt urzici si brusturi mari.

 Dupa inca vreo ora dam de o poiana larga,marcata din nou cu activitate de urs!! Aici vom manca si vom sta vreo 20 de minute.Observam,pentru prima oara,Coada Pietrei Mari.

 Din poiana mare,Mihai ma intreaba daca banuiesc pe unde ar fi drumul.Ii spun ca banuiesc ca ar fi spre dreapta.Este taman invers,spre stanga.Mihai a mai fost pe aici in aprilie 2014,cand era o zapada imensa,si pe deasupra ceata.Mi-a povestit ca s-au invartit vreo ora,ca sa descopere accesul spre creasta.De data asta, Mihai si trupa ,a avut noroc de vreme buna,chiar daca urzicile ne piscau.Vegetatia tipic de jungla continua sa ne insoteasca,pana cand dam de o noua poiana ,lunga si ingusta.Ne indreptam spre stanga si dam de un canton de vanatoare,cam pe la 1600 metri altitudine.Ce traseu cumsecade! Singur,sincer,n-as veni.La cat rahat de urs am vazut,nu ma incumet solitar,pe aici.

 Se vede Burzan Land,Tara Barsei!

 O poza si cu colega noastra,Mihaela.

 Observam o parte din culmile care urca dinspre Timisul de Jos,Dambul Morii.

 Este un traseu mai intim,departe de lumea galagioasa care zice ca intelege muntele,dar il intelege pe naiba!

 Brasovul mi se pare cam mic,de aici,ma refer ca intindere.

 Drumuri spre culmi.

 Am facut din nou,o scurta pauza.Am cules cimbrisor.

 Zarim,departe ,Muchia Cheii,culminand cu Varful Postavaru.

 Echipa a ajuns pe Varful Piatra Mare,la cinci ore de la plecare.Este ora 16:00.Am inceput sa urcam la 11:00.

 Vom cobori pe sub sirul stancilor Piatra Scrisa.Denumirea provine de la niste licheni care au forma unor litere.

 Ionut a spus ca se apuca de alpinism!!

 Iata si prima stanca urcata solo!

 La cabana Piatra Mare intalnim un grup numeros de straini.N-am mai fost pe-aici de 5 ani! Mi se pare idilic,mirific,si as mai sta o zi,pe putin.

 Victoria este a celor curajosi!

 Vom cobori pe Drumul Familiar sau Principal,marcat cu banda rosie.Aproape ca "plutesc" si ma gandesc ca totusi am fost ghinionist ca m-am nascut in Bucuresti.Cand aud din nou de blocuri,cocalari,oameni rai,imi vine sa raman pe munte,o vesnicie.Bineinteles,viu si sanatos!
In doua ceasuri suntem la paraul Sipoaiele,unde ne mai odihnim un pic.Dambul Morii se afla la 680 metri,deci am coborat 1164 metri.
Vremea a fost foarte frumoasa.
Voi reveni in toamna pe Culmea Horvatca.Mi-as dori sa dorm la refugiul de sus.

FUNDULEA,7 IULIE 2014

La-nceputul saptamanii trecute am fost din nou la Fundulea,de fapt in satul Darvari.
Desi am avut niste dispute cu niste indivizi care se considera mari patroni de balti de pescuit,iubesc aceste locuri.Am mai multe motive iar "patronii baltilor"ar trebui sa inteleaga ca si un simplu turist,nu neaparat pescar,are voie sa faca poze la lacuri.Basca le mai fac si reclama,indirect,prin blog,pentru ca,oricat de mic ar fi platforma asta ,tot se citeste.Publicul e mic ca si numar ,dar important pentru mine.
Imi place sa merg pe jos cei 5 km,de la Fundulea la Darvari.Am admirat floarea-soarelui,tragand niste fotografii cu aceasta,pe care i le dedic Claudiei Gican.Pe Claudia o admir si o citesc,chiar daca ea se afla foarte departe de tara..
Padurea Calareti apare la un moment dat,dupa ce drumeagul face cateva bucle scurte,apoi dispare ,cu cat de apropii de Baraj,intr-un ciudat efect de perspectiva.
La Baraj ma intalnesc cu prietenul meu Nicusor,localnic,care e angajat la Apele Romane.Supravegheaza nivelul apei,face masuratori si e singurul pe care l-am auzit sa planteze copaci in Darvari.
Darvari inseamna oameni(sateni) care fac focul in casele boierilor.Desigur,ca pe vremuri se intampla asta,dar ca o ironie a sortii si a vremurilor urate si grele pe care ni le traieste viata,darvarii mai ca sunt la moda.
Aici s-au mutat cateva familii de bucuresteni care au cumparat teren si au facut case cochete.Localnicii sunt o forta de munca si,chiar daca nu mai sunt darvari,adica nu mai fac focul,ei ajuta pe la treburile gospodaresti ale bucurestenilor.Pamantul este foarte fertil la Darvari,Fundulea,cum de-altfel este in toata Campia Burnazului.
Din pacate,singura padure apropiata ,Calareti,este ca o jungla,vara.Daca ai intra aici,ai fi mancat de capuse,tantari,serpi si,binenteles,de pazinicul padurii,care se repede la tine ca o fiara,crezand ca furi,dar el e pus pe "sparle",adica doar doar o scoate si el un banut ,ca te-a vazut ca te plimbi prin padurea pe care o considera propria mosie.
Aici ai putea sta linistit daca ai avea ceva banuti in cont si ti-ai deschide un bussiness pe teme agricole sau o micro-ferma de animale.In rest,ca in sudul Romaniei,oamenii sunt ai naibii de suspiciosi,ca si cand ar zice ca vine sa le furi locul.Dar,daca ai bani,poti cumpara teren,poti construi o casa .Insa fara un venit "constant",sederea e cam imposibila.
Pana la urma,natura face toti banii pe aici,dar si satenii ar trebui sa constientizeze asta.Aviz amatorilor care nu-si taie balariile de pe langa case sau de pe langa cimitir.
Dar sa ne uitam pe fotografii.