PADUREA CALDARUSANI SI MANASTIREA CALDARUSANI,3 IANUARIE 2015

Sambata,3 ianuarie 2015,am facut o excursie in Padurile Caldarusanilor si la manastirea cu acelasi nume.
Initiativa a venit din partea lui Dragos si am propus sa devina o traditie,ca sa mergem impreuna pe aici,macar la inceput de an.Amicul meu este expert prin aceste locuri pentru ca a copilarit in zona asta,e legat mult de ea,sufleteste.Pentru mine este al treilea an consecutiv cand poposesc pe aceste meleaguri si pot sa spun ca am deja doua mari preferinte in privinta excursiilor din jurul capitalei:una se numeste Parcul Natural Comana,unde sunt eu expertul(ma laud,si asta imi ocupa toata ziua!!!)si cealalta,Padurile Caldarusanilor si Manastirea Caldarusani.Desigur,nu exista numai aceasta manastire bogata in istorie,traditii,ci mai este si Biserica Cocioc,loc in care nu am fost,insa Dragos mi-a promis ca-mi lumineaza calea catre acolo!
La mocanita de 7:47,care pleaca din Gara de Nord,avand ca si capat de linie localitatea Urziceni,s-a mai alaturat un nou camarad ,belgianul de origine,Thibault.
Pe Thibault il gasiti pe facebook cu o pagina foarte frumoasa,care se numeste Promenade Ilfovene.
Excursia cu cei doi a fost o incantare pentru ca am aflat lucruri noi,dar si Thibault mi-a spus ca si eu i-am povestit de Kargastan,unde am fost,dar i-am precizat ca acum imi traiesc prezentul si ca este deja legenda,Kargastanul.
Am avut senzatia naucitoare ca mocanita inainteaza cu mult curaj printr-un No man's land,zapada si intinderile fara tipenie de om,dand acest aspect,la care se adauga un cer rozaliu,mancat de ger.
Am coborat in Moara Vlasiei.Pana aici,biletul a costat 5 lei.
Aici ne-a intampinat o haita de catelandri fomisti.
Am tinut pasul catre soseaua principala,apoi,iesind in ea,am facut stanga si am mers vreo 200 metri,apoi am traversat soseaua si am intrat pe Strada Podu Calugarului,debusand astfel la primul lac care se numeste Moara Vlasiei1.Am traversat peste un fel de pod,apoi am mer un pic pe mal.
Simteam un aer tare,curat,ametitor.
Am intrat in padure,unde iarna si-a  facut de cap,lasand multe crengi,la pamant,incarcate cu omat.Practic,poteca era de fapt o increngatura inzapezita.
Dragos ne-a zig-zagat de ne-a naucit.Practic,nu imi pot imagina un traseu pe care l-am urmarit,decat in "linii mari".In "linii mici",adica in detalii,nu.
Cert este ca intrasem in Padurea Surlari,unde puietii de stejar,observati anu trecut,in februarie,se incapataneaza sa creasca.
Era forfota in padure.Erau unii cu un tractor care transporta lemne.
Pai se putea,se putea fara balcanisme chinuitoare?Nu,fireste.
Cand am ajuns la al doilea lac,Moara Vlasiei 2,ne-a intrebat un cetatean care statea pe un atv-u,iar atv-ul pe lacul inghetat,ce cautam noi pe aici.Din nou,balcanismele au fost puse in functiune:oameni din zone cu lacuri ,balti,care au fost concesionate,ar fi in stare sa faca crima de om,daca te-ar vedea pe aici.Ei au una si buna in cap:vii la pescuit.Toata viata lor n-au auzit de drumetie prin padure,de liniste ,relaxare.Suntem campionii stresului.Nu te-ar lasa unul ca sa-ti vezi linistit de plimbarea prin paduri.
Eu i-am raspuns:explorare zona.
S-a uitat ciudat.
Taica-miu mi-a dat un sfat:"nu le mai spune ca faci explorari,ca ei nu inteleg,spune-le ca faci o plimbare prin padure".
 Am ajuns si la celelalte lacuri ale Cociovalistei.Anul trecut iesisera ghioceii,dar si iarna are farmec.Thibault zicea,de exemplu,ca ii pare rau ca nu a prins cele -20 grade Celsius,in aceasta excursie.
Tocmai se incalzea vremea,dar stratul de zapada oricum nu se topise.In padurea de aici zapada are un strat de 20 cm.
Cand am urcat la primul observator,am dat de seful ocolului silvic care ne-a intrebat,of course,my horse,cum am ajuns noi aici.Asta-i intrebare za zen,raman mut de uimire.Daca-i raspundeam:"pe jos",bineinteles,s-ar fi suparat,asa ca i-am raspuns doar ca "am mers".
Pe mine ma scoate cel mai rau din sarite faptul ca astia cu ocoalele lor silvice fac cele mai mari tertipuri si bagabonteli,iar cand vine drumetul ratacitor,oricare ar fi el,zbang,i-o trage.Na,tu esti de vina,vreau sa ma dau mare,i-am prins pe astia care exploreaza natura.Ne-au deranjat,noi tocmai ne faceam "meseria".
Daca cititi si cat se fura din Padurea Ialomita,de pe langa localitatea Alexeni,va ia durerile de cap.
De la primul observator am urcat in al doilea observator,nde am mancat.
Apoi am mers pe langa Cociovalistea,ale carui mal sudic este mai priporos.Zici ca esti pe dealuri,aici.Caldarile naturale au facut ca localnicii sa denumeasca zona,Caldarusani.
La manastire era liniste si pace.Cativa calugari erau cu treburi.Am vizitat din nou mormantul lui Sofian Boghiu.M-am bucurat ca erau aprinse lumanari.
Thibault imi arata 5 bufnite,pe niste brazi aflati in cimitirul manastirii.
Ce haioase,si ce privire au!
Am intrat in biserica noua a manastirii unde ne-a miruit preotul.Aici este inmormantat Grigorie Dascalul.
De fiecare data cand intru in aceasta biserica,o pace sufleteasca imi acopera fiinta.Dragos a zis acelasi lucru.
Thibault era afara,cu bufnitele lui,dar mi-a spus ca a intrat si el in biserica.El este catolic.Ciudate mai sunt si religiile astea,dar cu toate astea,noi,oamenii de diverse religii,pana la urma ne apropiem sufleteste.
Singura religie,dupa parerea mea,este iubirea.
Dragos spuse ca e tarziu si s-ontindem.Am ascultat cum bate toaca,apoi am plecat.
Am mers vreo 14 km,cu aproximatie.
Maxi-taxi l-am luat din fata portilor manastirii,ca pana la manastire e de mers cam jumate de kilometru.

PARCUL BORDEI,INTAI IANUARIE 2015

La multi ani!
In ultima zi a anului aflu,ce-i drept,mai spre seara,ca a murit um membru din familie.
A doua zi,pe-ntai,merg la cimitir,la capela,dar rudele deja plecasera pentru ca era prea frig.Desi le spusesem sa ma astepte,am ramas singur in cimitir,in capela,eu si cu...mortul.Il sun pe unchi-miu, il intreb unde e...,si-mi spune.Trag de un gard negru,(ah,de ce toate gardurile cimitirelor au culoarea aia ca pacura?)apoi dau un lacat la o parte ,cu mainile tremurande.Fac break dance,nu alta.Curaj domnu gaina- explorator,ce-ti veni?
Aoleu,daca ma vede cineva in cimitirul asta pustiu,nepazit,ce-o sa zica?Aprind candela,zic:Dumnezeu sa te ierte",fac 2 cruci mari,tremurande.Ce situatie sinistra,n-am mai patit asta vreodata.Ma tot uit ,cand la mort,cand la usa.Daca ar intra cineva acuma,cred c-as face infarct,de frica.Si totusi,nimeni la priveghi??
Nu mai suport starea,ies din capela,inchid,ies din cimitir.
Incepe o filozofare pe tema mortii si a omului care e un nimic,dupa moarte.Omul,toata viata lui,e ba orgolios,ba face pe seful,ba e ciufut,ba afanisit iar rarele clipe de iubire trec pe langa el,nebagandu-le prea mult in seama.Ma tot framanta o curiozitate:doamnei respective,facandu-i o vizita in urma cu 3 saptamani,cand era bine,nu a vrut sa ma vada.Acuma,suntem aici,amandoi,eu,in vizita,si sper ca nu de tot.si sper sa aman momentul asta pentru mult mai tarziu.
Trec pe langa Ambasada Chinei si imi spun:"iar n-am viza de Karakorum,iar n-am viza de Karacorum".
Din toata povestea asta cu biserica ,credinta,moaste,sfinti,mai marile "intelepciuni"ale preotilor,trag doar o singura concluzie clara: trebuie sa fi un om smerit si sa ai iubire-n tine.Daca nu se-ndeplinesc conditiile astea,tu sau umbra sunt totuna.Sa fi smerit inseamna sa te gandesti mereu ca ai o moarte de datorat si ca n-are sens sa faci atata pe nebunu,sa dezumanizezi,sa razi de altul,sa-i  exploatezi pe altii,ca pana la urma,tot acolo ajungi.Chestia cu capela si omul mort m-a readus iar la realitate:suntem cu totii ca niste foi de ceapa,cu toate ca ne dam atat de mari si vrem sa calcam totul in picioare,cand de fapt,vedeti cine o  sa ne calce,forever.
Ma apropii de Parcul Bordei,care practic,era sa fie revendicat de unii,dar a ramas o parte pentru cetatenii Bucurestiului.
Era sa cad din lac in put::boul de mine,coborand treptele catre lac,intr-o efuziune ca am revenit la viata miscatoare,ca sa zic asa,nu am observat din prima,pe domniile lor,javrele,ele,care vor sa domine omul,pe bucurestean,ele,care se credeau mai marile cartierelor,pana intr-o zi nefericita ,cand..un copil a fost omorat chiar de ele.De atunci au ramas javre,caini foarte rai,in locuri mai putin umblate din Bucuresti,nu neaparat pustii.Spre exemplu,Parcul Bordei se poate vizita,insa pe gerul asta erau doar javrele.Prostul lor obicei este ca latra,si s-au sabotat singure,javrele.Dar si ochii mei de vultur plesuv,i-a zarit ,as spune la limita.
Bineinteles,ca nu s-au lasat si au pornit-o spre mine.Bineinteles,nici eu nu m-am lasat mai prejos,si m-am tirat repede.Cand spun ca asta nu e normalitate,se pot supara evident,ocrotitorii animalelor,dar ei nu au dreptate.Poti muri in spatiul public,sfasiat de caini.De ce nu ii ia cineva si pe cainii agresivi,vagabonzi,din Parcul Bordei,de sunt asa de iubitori de animale?Intrebare si raspuns...
Am ajuns in partea mai umblata a parcului si am facut niste fotografii acolo.Ca sa mai imi vin in fire,i-am zis unui ceatean:La multi ani",si mi-a raspuns asemenea.
Treaba asta cu cainii strazii,care pot omori practic semeni de-ai nostri,,imi da senzatia unei parti din bobor foarte retarde,refractara la schimbari mai de 2015.
Am traversat strada si am intrat in Herastrau.Deja incepuse vanzolelala "termitelor"si o dadeam in extrema cealalta,cu cocalarisme,chiote etc.Mi-am luat o punga cu popcorn,ca-l vazusem pe Piscotzel ca mananca popcorn,si mi se facuse pofta.Oamenii stateau la coada ,la o posirca de vin.Herastraul are oricand farmec,fie ca-s -10 grade,fie ca sunt plus patruzeci.
Apropo,sa-i multumim lui Carol al doilea pentru parcul asta,el din banii lui ,l-a realizat.
M-am intors spre casa bucuros ca m-am bucurat de mici placeri ale vietii,cum ar fi mancatul de popcorn,facutul de fotografii si plimbatul prin zapada.Daca nici astea nu ne mai plac ,atunci ce ne mai place?
Cand am iesit ,pe la Piata Charles de Gaulle,m-am uitat la statuie si i-am zis:"Maestre de Gaulle,spuneti-i domnule lui Poanta de ce a pierdut votul cetatenilor,ca el nu poate pricepe!"
Hai sa traiti,La multi ani,si ridic un pahar de vin Pays D'oc in cinstea fanilor mei!!! Moaama cati sunt,au dat buzna!