CATARARE IN MUNTII BUCEGI,GANGUL BATRANA,11 IULIE 2015

Dimineata de sambata,11 iulie 2015 sunt la Metrou Grigorescu,acolo unde imi dau intalnire cu mai vechiul camarad de munte,Mihai Cernat.Astazi am, desigur,un coechipier de seama,Mihai fiind un alpinist cu o vasta experienta nationala si internationala.De-asemenea ,el este si organizatorul serilor de prezentare montana,de la Casa de Cultura"Friedrich Schiller" din Capitala.
Plecam destul de devreme dar se aglomereaza pe parcurs.La ora zece dimineata ne aflam aproape de cabana Padina,dupa un ocol al superbului lac Bolboci,el insusi putand fi o tema de cercetare.
Pornim voios spre poiana de sub Abruptul Batrana,traversand paraul Horoaba,aici fiind foarte "pacifist".
Avem de unde ne aproviziona cu apa,caci sunt cateva izvoare.
Se anunta o zi calduroasa in muntii patriei,asa incat vom avea de ce sa exploram.
Ne apropiem de pereti,o luam in dreapta si cercetam fiecare intrare de la baza fiecarui traseu.Sunt locuri dinamice,salbatice si uitate.Tot raul spre bine,as zice.Ce tot atata inghesuiala la cocotz.
Traseele astea au avut candva o glorie,banuiesc ca pana spre anii 2000.
Cel mai "batran"traseu are varsta lui taica-miu,adica 83 de ani!!,si a fost pitonat de Comanescu,calaraseanul si Ion Sincan,pare-se bustenar,de loc.
Doar trei trasee sunt aici in regula,in sensul ca se gasesc suficiente pitoane.Zona fiind ferita de galagiosi si veleitari ce vor sa "impuste"cateva trasee,ma bate gandul sa repitonez macar un traseu,alaturi de Mihai Cernat si o mica echipa.Invitat a fost si Emil Lenghel,"Bunicu",dar nu a venit iar pe parcurs ne-a venit ideea de a-l chema si pe Ordean.Unde mai pui ca stie si istoria locurilor alpine,asa ca avem ce sa mai invatam.
Intram in Gangul Batrana,acum napadit de urzici de un metru si balarii.Ii zic lui Mihai sa fie atent pe ce pune mana,ca vipera nu prea stie de halpinism.Trebuie doar atentie.
I se spune Gang pentru ca e un culoar natural inconjurat de Peretele Turnului Seciului in stanga si de Peretele Batrana,in dreapta.Mai in fundal,spre Horoaba,se afla Peretele Turnuletul,la fel de fioros.
Mihai intra cap de coarda in Comanescu sau Muchia Vestica,grad de dificultate alpina 2A,dar cu ceva pasaje de gradul 3.Prima lungime are 4 pitoane si regruparea este prevazuta cu un lant ce este trecut prin 2 spituri.Prima regrupare este comoda,pe o brana de piatra.
In a doua lungime se face un pas deasupra haului,ajungand pe celalalt perete.Creasta asta(Comanescu) este formata din 3 coltani din calcar.
Lungimea este prevazuta cu 12 pitoane solide.La capatul celui de-al doilea coltan mergem dreapta,gasind un lant,in perete.Urcam pe ultimul coltan,cativa metri,pana pe varful Turnu Seciului.Sunt curios ce altitudine are...
Creasta Turnului Seciului este lata de vreo jumate de metru si lunga de vreo 10 metri.
Facem rapel pe un horn care are aspectul unui diedru.Mihai gaseste o regrupare tare incomoda,prevazuta cu 2 pitoane si un spit.Vin si eu,apoi,cand sa tragem coarda,nu vine.Mihai ia decizia categorica:urca inapoi toata portiunea rapelata.Pasajul are un grad 4.Vin si eu.Apoi facem rapelurile exact pe Muchia Vestica(Comanescu).Mi-e frica de pendul,brr.
Ajungem jos,fara probleme.Zic ca ne-am miscat bine.
Mancam ceva si ne bagam intr-o mansa,pe K2!!,cam un grad 7.Ce sansa pe capul meu,sunt la baza k2-ului!!!
Mihai incearca primul ,nu merge cu fineturi.Incerc si eu ,nu merge,nu mai imi simt antebratul.
Fiecare ma incearca o data si decidem ca acest "traseu"nu e ce trebuie.
Mai cercetam zona,cu calm si rabdare.Sunt foarte multe trasee aici,cred ca vreo 20.
Ne oprim la Traseul Central,o fisura verticala,foarte bine pitonata,grad 4A,2 lungimi de coarda.
Intru cap,crezand ca e usor.Abandonez rapid,e si surplombant pe deasupra.
Incearca si Mihai,dar este tarziu,sase seara,iar eu nici scaritele nu le luasem.
Sunt foarte incantat si multumit.Cu ceva mai mult antrenament,dar nu de panou,ci de catarare outdoor,pe stanci,as progresa zdravan.
Pe la sapte seara plecam,nu inainte de a culege cimbrisor.Este bun pentru tuse,raceli.
La Padina este arhi-plin,zici ca esti la Mamaia,pe litoral.Noua nu ne place asta.
Multumesc lui Mihai,a fost o oportunitate sa ajung aici,mai ales ca daca nu vii cu o masina,te mananca Sfintii Multilor,pana ajungi in zona.E,pentru puturosi mai e cablul,dar eu nu rulez in flmul ala cu telecabina.Aia grasii,da.

MAGURA CODLEI,4 IULIE 2015

Dimineata de 4 iulie 2015 ma gaseste in mocanita "Regio".De data asta nu voi fi singur pe munte,ci insotit de vechiul meu camarad,Dragos,cunoscut in urma cu 7 ani,pe site-ul Panoramio.Ce am constatat la prieteniile care au rezistat in timp este acea incredere  dar si dorinta reciproca de a cauta persoana indragita.
Cand nu exista o afinitate electiva ,prietenia e un fel de targ sau ea dispare ca si cum ai sters ceva cu buretele.Trebuie sa te atraga un ceva la un om,ca sa-l mai cauti,sau sa-l tot cauti.Iar cautarea reciproca se numeste prietenie.
Mocanita are partile ei bune dar si partile ei proaste:iti cultiva rabdarea,pana cand rabdarea devine ura fata de "politicienii"romani,iti dezleaga limba,ca sa mai treaca timpul,iti poate construi noi prietenii etc dar iti micsoreaza timpul de mers pe munte.Ca s-o spun direct,sambata am mers opt ore cu trenul!!,si patru ore jumate, pe munte,ceea ce mi se pare groaznic.
La ora zece coboram in Brasov si ma asteptam ca dupa vreun bloc sa-mi tasneasca micuta si simpatica Claudia Gican,cu rucsacul in spate,gata de "atac",pentru munte.Gandul meu zboara prea departe insa si,in loc de Claudia,am intalnit oameni apatici care habar n-aveau cum sa ajungem in Bartolomeu.Biletul costa 2 lei si poti folosi orice mijloc de transport,timp de ora.Noi am mers cu autobuzul 23 barat pana in Autogara Bartolomeu.De acolo am luat un maxi-taxi pana in municipiul Codlea sau Schwarzberg sau Zeiden.
Scopul calatoriei noastre era de a urca Magura Codlei,munte ce este celebru in toata Burzan Land sau Tara Barsei,prin forma sa de galma,izolata.Ani de zile m-am uitat cu jind la aceasta atragatoare si misterioasa mogaldeata,insa abia pe 4 iulie 2015 am urcat-o.
Dragos ma intreba in maxi taxi:"ei,iti mai ragaie aici cineva,mai sta cineva pe locul tau?"Raspunsul meu era un categoric "Nu".Dragilor,aici ne aflam in Transilvania unde ordinea si curatenia sunt gazde,nu oaspeti.
Sincer,atunci cand am coborat in Codlea,am avut senzatia ca ma aflu intr-un orasel din Ungaria,Austria sau Germania.
Cu exceptia unor strazi aflate in reabilitare,acest orasel,facut mai degraba pentru bunici care plimba copiii veniti in vacanta mare,este curat,asezat si cu o arhitectura saseasca.Casele au geamuri prevazute cu obloane iar in prelungirea acoperisului Dragos a observat bine o parte triunghiulara,care habar n-avem ce simbolizeaza.Portile sunt solide,mari si dupa ele nu se mai vede nimic.Intimitatea este bine protejata la localnici.
Am intrat pe strada Magurii,aflata in imediata vecinatate a Bisericii evanghelice.
Dupa vreo 200 metri apare  marcajul turistic triunghi rosu,triunghi albastru.Strada in panta ne scoate repede in afara oraselului cu rang de municipiu,poate o grea povara,in aceste tulburi vremuri.
Ajungem pe un platou cu pini,de pe care observam strada Magurii si Biserica Evanghelica.De aici vom intra in padure.Vremea este calduroasa ,e soare si aflam ca in Bucuresti ploua cu galeata.
Traversam o zona cu o alta poiana in mijlocul caieia se afla o jungla plina de plante,dintre care distingem sunatoare dar si portiuni cu rugi  de zmeura.
Poposim la o bancuta.Mancam aici.Un muncitor forestier ne spune ca "unicul"urs al Magurii Codlei a fost impuscat pentru ca era....prea batran.Noi si bulgarii am luat cu succes locul barbarilor,desi ne batem cu caramida in piept ca suntem credinciosi.Daca esti credincios,nu omori.
Cartofii copti ai lui Dragos imi fac cu ochiul.In apropierea noastra se afla o mare jungla ,plina cu zmeura.La intoarcere voi culege cateva,intr-o cutie.Continuam drumul pana la o bifurcatie:in,dreapta,merge spre varf,direct,triunghiul rosu,iar in stanga,trecand prin Poiana lui Sulica,continua marcajul triunghi albastru ,apoi apare o banda albastra.
Alegem drumul din stanga,crezand ca poteca foarte inclinata din dreapta "nu e ce trebuie".
Mergem lejer,pe curba de nivel,aproape plat.In Poiana lui Sulica culeg flori pentru maica-mea.
Ma amuza denumirea astea si imi tot spun ca Sulica asta avea ..o sulica mica.
Fac haz de necaz,sunt catranit rau,dar mirifica poiana cu flori multicolore imi da o stare de bine.
La un moment dat apar "prieteni"noi precum banda albastra,apoi punct rosu.
Suntem tare nedumeriti.Fie vorba intre noi,in ziua aceia trebuia sa fim pe Horvatca insa lui Dragos nu i-a placut pentru ca in zona se face recensamantul ursilor,si e mai bine sa nu fi recenzor la ursi.
Asadar,fara nici o citire despre Magura Codlei,urcam la traiasca nimereala.Nimereala a fost buna,pentru ca punctul rosu pe care l-am urmat,ne-a dus exact pe varful dorit,la 1292 metri altitudine.
La rascrucea altor drumuri(banda albastra cu punct rosu)se afla,pe stanga,un grup de stanci pe care te poti urca cu atentie,pentru ca sunt alunecoase.De sus,din varful lor,se observa foarte bine Holbavul ,Piatra Craiului dar si zona varfului nostru.
Urcusul pe punctul rosu ne-a demonstrat ca si un pisc de 1300 metri te poate face sa gafai.Aceasta varianta confera o insiruire de pietre calcaroase pe care urci.Castigi foarte repede altitudine.Apoi urmeaza traversarea destul de lunga a crestei Magurii Codlei.La un moment dat ai putea crede ca nu mai ajungi pe nici un varf,pentru ca totul este impadurit.Finally,iesi intr-o poiana mica in care exista o borna,colorata in rosu,galben si albastru iar in varful ei este un contur al Romaniei,pe care scrie altitudinea varfului si numele lui.
Un moment caraghios,si-n acelasi timp,enervant,a fost atunci cand Nero,un caine lup,cu o limba scoasa pana-n pamant de efort,a venit langa mine si a trecut peste tricoul pe care il pusesem la uscat.
La ora 15 am inceput sa coboram pe triunghiul rosu.Facusem 3 ore pana-n varf.Aici am stat foarte putin,un sfert de ora.
Coborarea este sinuoasa,destul de alunecoasa.Vegetatia este mare,pe alocuri.Totusi,Magura Codlei  este un munte solicitant.
Am stat la bancuta vreo 10 minute,pentru a culege zmeura.Daca ar fi fost dupa mine,am fi pierdut toate trenurile..
La ora 17 eram in Codlea,de unde luam microbuzul spre Brasov.Pretul unui bilet pe aceasta ruta este de 4 lei.
Am observat ca microbuzele si autobuzele isi respecta cu strictete orarul.Iata un motiv in plus pentru Claudia,de a iubi noul ei oras!
Am prins si trenul mocanita de 18 20,care ne-a terminat pana la Bucuresti.
Zona a trezit dorinte noi in mine,de a explora satele sasesti si Muntii Persani,aflati relativ aproape.
Fotografia alb-negru este realizata in 1928 de Christel Verlag.