vineri, 18 februarie 2011
joi, 17 februarie 2011
Valea Malinului si Valea Alba
Sambata dimineata ,29 ianuarie 2011,m-am intalnit cu Cezar Jipa si Daniel Negoita,la Piata Victoriei.Am plecat cu masina lui Cezar,pe la sase dimineata si am ajuns la ora opt in Busteni.
Caracteristica vremii:geroasa,temperatura -16 grade in localitate.
Ne-am echipat in fata Caminului Alpin,apoi am pornit spre Munticel.
Caracteristica zapezii:moale,pe Munticel,pana in Poiana Vaii Cerbului,grosimea stratului 20 cm.
Cer:senin"sticla".
Urme de animale:zero.
Cand am ajuns in Poiana Costilei,sa tot fi fost 10:30.A intervenit o disputa referitoare la alegerea intrarii in traseu:pe Theodoru sau pe Poienitei.Cezar ma pisa cu cel din urma ,eu il pisam cu primul.Am convins ca mergem pe Theodoru.Cum intram pe Theodoru,ca sa ajungem in Malin?
Din Poiana Vaii Cerbului,mergem stanga,privind hat departe,in sus,niste coltani.Tinem curba de nivel,tot stanga,traversam un prim valcel,ce se termina cu un perete,apoi,al doilea valcel e al lui Theodoru.Nici super-arhi-mega pasionatii de istorie alpina romaneasca nu au habar cine si ce a fost domnu Theodoru.Ramane un mister,ma rog...
In gang mi se pare din ce in ce mai frig.Pe stanga sunt trasee de escalada,cu pitoane super vechi,premierele alpine fiind realizate in anii 1956 si 1957,de alpinistii Florin Stan,Pompiliu Pascu si Dumitru Porcescu.Cel mai usor se numeste Hornul Liliecilor si are gradul 3A,cu 2 l.c.
Peretele se cheama "Peretele Valcelului ascuns al lui Theodoru".
E a unspea oara pe aici;vara e banal,vagauna asta e plina de craci,pietroaie sfaramicioase si nu exista saritori.
Acuma iarna,deh,nefiind ca vara,panta creste,golurile sunt umplute cu omat,gheata e gheata,asta e..Amicu Daniel Ionita a clacat nasol la treimea superioara,unde panta ajunge pe la 60 de grade,facubila la un piolet.Eu si cu Cezar asa am trecut,ramanand Daniel in urma.Am sosit cu o cordelina la el,dar trecuse.Valcelul se termina intr-o sa foarte expusa haului;sub noi e Valea Malinului cu cele 2 saritori nasoale.Aci ne punem coltarii,caci urmeaza o brana cu gheata si zapada,care ne va scoate in Malin.Este ora 12:30,cand ajungem in fir.Colegii tot baga poze superbe,dar eu nu,pentru ca am imprumutat aparatul Viorelei.eee,pana la urma,viata mea nu sta intr-un aparat.Daniel imi spune ca imi da pozele,cu o conditie:sa nu le public,comercializez intr-un fel.Sa stiti ca din miile de poze pe care le am,am devenit miliardar,am fost in Himalaya,mi-am facut vila la Fundulea,din drepturi de autor,de poze.Aiurea -n tramvai!
Ii respect dorinta:nu pun nici o poza pe blog si pe nicaieri....
Ha,acuma sa vedeti ce urmeaza:saritoarea,prima,neacoperita.Are o cordelina,si baiatul care a facut noduri pe ea,pot sa spun ca ii merge mintea,s-a gandit chiar grozav ca nodurile sunt un sprijin,o priza.Cu 2 saptamani in urma vazusem un film cu K2,unde sarbii se trageau de o coarda cam uzata,la Bottleneck.Ei bine,asa am facut si eu,aducandu-mi aminte de ce faceau sarbii la pasajul ala.Am avut o problema:am urcat cu rucsacul,vorba lui Dan Alexe,cu "valiza",si m-am blocat la finalu saritorii.Am azvarlit rucsacul si i-a venit lui Cezar in cap.Apoi a trecut si Cezar si l-am rugat pe Daniel sa-mi faca un nod la coarda,sa lege rucsacu.
Infine,l-am tarsait pe saritoare,a venit si Daniel,asigurat,si am purces mai departe.Mergeam greu,era zapada cam mare,vreo 20-30 cm.Abia pe la Coltu Malinului a devenit tare zapada.Aici,in dreptul Coltului,valea capata o deschidere,putand sa urci pe fete,pe stanga,spre Scorusi,sau prin Canion,dreapta.Noi am continuat pe Malin.Cand am ajuns in dreptul Branei Mari a Costilei era deja sase seara si frig ca naiba.Doamne iarta-ma ,ce urat vorbesc...
Am luat un ginseng,simteam ca ma lasa "bateriiile".De mancat,doar o muscatura de cascaval cu o felie de paine si un pahar de ceai cald,ca fierbinte nu mai era..
Am mers si la frontale(lanterne adica) dar ma simteam ca pe o alta planeta.Gangul ala ciudat ,bezna ,stelele stralucitoare,Predealul indepartat si zapada ireala,imi dadeau fiori si un sentiment straniu.Am urcat primul cornisa si ,mai bine nu ma contrazic cu Cezar care zice ca a fost usor de trecut cornisa,dar spun si pe aceasta cale:a parait nasol si din 2 motive cred ca nu s-a rupt:suntem toti trei usori si gerul naprasnic.Oricum,ultima portiune a fost super-riscanta,cu panta 65-70 grade si zapada moale.La ora 19:15 eram in Platou.
Au inceput cautarile potecii.GPS-ul lui Negoita ne-a ajutat enorm.Nu era ceata,era senin,dar e mai complicat iarna,noaptea,pe Platou.....
Am facut 2 ore pana la cabana Babele.In ultimele 15 minute mi-a venit sa vomit de epuizare.
M gandeam ca o sa ma uit la colegi cum mananca si beau dar nu a fost asa.
Mi-a trecut greata dupa ce am baut un ceai.
Cabana Babele,in viziunea mea,are 2 "bile":una neagra si una alba.
Bila neagra e frigul sinistru din camere(+10 grade Celsius pentru 30 de lei);
Bila alba e mancarea buna,facuta la cazane.
Off,am rasuflat usurati,nu erau cocalari si manelisti in sala de mese,nici in camere.
Noaptea am comis-o:mi-a sunat ceasul la ora trei(il pusesem cu o noapte in urma,ca sa ajung la intalnirea cu baietii)si am uitat sa-l resetez;cum stateam la etajul patului,si cum paturile de la Babele nu au scara,ametit si obosit,abia am ajuns sa-l opresc.In camera erau inca patru oameni care urcasera Alba.O tipa mi-a tras o injuratura.A doua zi tocmai ne impacam-desi nu facusem nimic rau(doar trezisem toti oamenii din camera)pentru ca eu cu tipaa ne cunosteam din Costila,de la refugiu.
A doua zi,pe 30 ianuarie 2011,era senin sticla.
Am facut 2 ore pana in Saua Vaii Albe.Eu am coborat foarte repede Valea Alba,bine,fiind obisnuit si cu configuratia terenului.
Baietii au ramas foarte mult in urma;La Verdeata i-am asteptat 40 de minute.
Pe la Caminul Alpin eram la ora doua.Venise si Dan Vasilescu.Am stat cu el la masa si cu alti membri sau ne-membri de la C.A.R.
Tura a fost extraordinar de frumoasa;nu mai fusesem pe Malin de patru ani.
Pozele le gasiti pe picasa ,la Cezar Jipa.
Aaa,am uitat:zapada pe Alba,moale si cam de vreo 20 de cm.Dar in zilele alea,fara pericol de avalanse.
Caracteristica vremii:geroasa,temperatura -16 grade in localitate.
Ne-am echipat in fata Caminului Alpin,apoi am pornit spre Munticel.
Caracteristica zapezii:moale,pe Munticel,pana in Poiana Vaii Cerbului,grosimea stratului 20 cm.
Cer:senin"sticla".
Urme de animale:zero.
Cand am ajuns in Poiana Costilei,sa tot fi fost 10:30.A intervenit o disputa referitoare la alegerea intrarii in traseu:pe Theodoru sau pe Poienitei.Cezar ma pisa cu cel din urma ,eu il pisam cu primul.Am convins ca mergem pe Theodoru.Cum intram pe Theodoru,ca sa ajungem in Malin?
Din Poiana Vaii Cerbului,mergem stanga,privind hat departe,in sus,niste coltani.Tinem curba de nivel,tot stanga,traversam un prim valcel,ce se termina cu un perete,apoi,al doilea valcel e al lui Theodoru.Nici super-arhi-mega pasionatii de istorie alpina romaneasca nu au habar cine si ce a fost domnu Theodoru.Ramane un mister,ma rog...
In gang mi se pare din ce in ce mai frig.Pe stanga sunt trasee de escalada,cu pitoane super vechi,premierele alpine fiind realizate in anii 1956 si 1957,de alpinistii Florin Stan,Pompiliu Pascu si Dumitru Porcescu.Cel mai usor se numeste Hornul Liliecilor si are gradul 3A,cu 2 l.c.
Peretele se cheama "Peretele Valcelului ascuns al lui Theodoru".
E a unspea oara pe aici;vara e banal,vagauna asta e plina de craci,pietroaie sfaramicioase si nu exista saritori.
Acuma iarna,deh,nefiind ca vara,panta creste,golurile sunt umplute cu omat,gheata e gheata,asta e..Amicu Daniel Ionita a clacat nasol la treimea superioara,unde panta ajunge pe la 60 de grade,facubila la un piolet.Eu si cu Cezar asa am trecut,ramanand Daniel in urma.Am sosit cu o cordelina la el,dar trecuse.Valcelul se termina intr-o sa foarte expusa haului;sub noi e Valea Malinului cu cele 2 saritori nasoale.Aci ne punem coltarii,caci urmeaza o brana cu gheata si zapada,care ne va scoate in Malin.Este ora 12:30,cand ajungem in fir.Colegii tot baga poze superbe,dar eu nu,pentru ca am imprumutat aparatul Viorelei.eee,pana la urma,viata mea nu sta intr-un aparat.Daniel imi spune ca imi da pozele,cu o conditie:sa nu le public,comercializez intr-un fel.Sa stiti ca din miile de poze pe care le am,am devenit miliardar,am fost in Himalaya,mi-am facut vila la Fundulea,din drepturi de autor,de poze.Aiurea -n tramvai!
Ii respect dorinta:nu pun nici o poza pe blog si pe nicaieri....
Ha,acuma sa vedeti ce urmeaza:saritoarea,prima,neacoperita.Are o cordelina,si baiatul care a facut noduri pe ea,pot sa spun ca ii merge mintea,s-a gandit chiar grozav ca nodurile sunt un sprijin,o priza.Cu 2 saptamani in urma vazusem un film cu K2,unde sarbii se trageau de o coarda cam uzata,la Bottleneck.Ei bine,asa am facut si eu,aducandu-mi aminte de ce faceau sarbii la pasajul ala.Am avut o problema:am urcat cu rucsacul,vorba lui Dan Alexe,cu "valiza",si m-am blocat la finalu saritorii.Am azvarlit rucsacul si i-a venit lui Cezar in cap.Apoi a trecut si Cezar si l-am rugat pe Daniel sa-mi faca un nod la coarda,sa lege rucsacu.
Infine,l-am tarsait pe saritoare,a venit si Daniel,asigurat,si am purces mai departe.Mergeam greu,era zapada cam mare,vreo 20-30 cm.Abia pe la Coltu Malinului a devenit tare zapada.Aici,in dreptul Coltului,valea capata o deschidere,putand sa urci pe fete,pe stanga,spre Scorusi,sau prin Canion,dreapta.Noi am continuat pe Malin.Cand am ajuns in dreptul Branei Mari a Costilei era deja sase seara si frig ca naiba.Doamne iarta-ma ,ce urat vorbesc...
Am luat un ginseng,simteam ca ma lasa "bateriiile".De mancat,doar o muscatura de cascaval cu o felie de paine si un pahar de ceai cald,ca fierbinte nu mai era..
Am mers si la frontale(lanterne adica) dar ma simteam ca pe o alta planeta.Gangul ala ciudat ,bezna ,stelele stralucitoare,Predealul indepartat si zapada ireala,imi dadeau fiori si un sentiment straniu.Am urcat primul cornisa si ,mai bine nu ma contrazic cu Cezar care zice ca a fost usor de trecut cornisa,dar spun si pe aceasta cale:a parait nasol si din 2 motive cred ca nu s-a rupt:suntem toti trei usori si gerul naprasnic.Oricum,ultima portiune a fost super-riscanta,cu panta 65-70 grade si zapada moale.La ora 19:15 eram in Platou.
Au inceput cautarile potecii.GPS-ul lui Negoita ne-a ajutat enorm.Nu era ceata,era senin,dar e mai complicat iarna,noaptea,pe Platou.....
Am facut 2 ore pana la cabana Babele.In ultimele 15 minute mi-a venit sa vomit de epuizare.
M gandeam ca o sa ma uit la colegi cum mananca si beau dar nu a fost asa.
Mi-a trecut greata dupa ce am baut un ceai.
Cabana Babele,in viziunea mea,are 2 "bile":una neagra si una alba.
Bila neagra e frigul sinistru din camere(+10 grade Celsius pentru 30 de lei);
Bila alba e mancarea buna,facuta la cazane.
Off,am rasuflat usurati,nu erau cocalari si manelisti in sala de mese,nici in camere.
Noaptea am comis-o:mi-a sunat ceasul la ora trei(il pusesem cu o noapte in urma,ca sa ajung la intalnirea cu baietii)si am uitat sa-l resetez;cum stateam la etajul patului,si cum paturile de la Babele nu au scara,ametit si obosit,abia am ajuns sa-l opresc.In camera erau inca patru oameni care urcasera Alba.O tipa mi-a tras o injuratura.A doua zi tocmai ne impacam-desi nu facusem nimic rau(doar trezisem toti oamenii din camera)pentru ca eu cu tipaa ne cunosteam din Costila,de la refugiu.
A doua zi,pe 30 ianuarie 2011,era senin sticla.
Am facut 2 ore pana in Saua Vaii Albe.Eu am coborat foarte repede Valea Alba,bine,fiind obisnuit si cu configuratia terenului.
Baietii au ramas foarte mult in urma;La Verdeata i-am asteptat 40 de minute.
Pe la Caminul Alpin eram la ora doua.Venise si Dan Vasilescu.Am stat cu el la masa si cu alti membri sau ne-membri de la C.A.R.
Tura a fost extraordinar de frumoasa;nu mai fusesem pe Malin de patru ani.
Pozele le gasiti pe picasa ,la Cezar Jipa.
Aaa,am uitat:zapada pe Alba,moale si cam de vreo 20 de cm.Dar in zilele alea,fara pericol de avalanse.
marți, 25 ianuarie 2011
duminică, 23 ianuarie 2011
PRIMA INCERCARE DE ASCENSIUNE PE VALEA MALINULUI DIN 2011
Valea Malinului este o vale alpina situata in Abruptul nordic Costila,Masivul Bucegi.
Are gradul tehnic de dificultate 1B.
Posibiltatile de acces sunt urmatoarele:fie dinspre est,prin Valcelul Poienitei,apoi coborare in talveg,printr-un horn denumit Hornul mare de la Scara,fie pe la nord,printr-un valcel a carei denumire e justificata pe deplin,pentru ca e tare ascuns(Valcelul Ascuns al lui Theodoru),fie direct,tot pe la nord,si paralel cu Valcelul Ascuns,direct pe firul Vaii Malin,varianta greoaie datorita a doua intreruperi de panta care sunt ceva mai "tehnice".
Echipa din 22 ianuarie 2011 a fost alcatuita din Daniel Negoita si Ciprian Teodorescu.
Amandoi am convenit sa mergem la Busteni cu acceleratul de sase si zece care costa 30 de lei pana in localitatea amintita.
La Busteni era cald ,abruptul Bucegilor era in ceata si ningea foarte slab,zapada fiind foarte mica.Am urcat pe traseu clasic,pe la Troita,Plaiu Munticelu,pe triunghi rosu,spre Poiana Costilei.Am pornit pe la noua si douazeci.Bancuta de la Troita nu mai exista,inca un semn ca mare parte din romani nu vor sa se insanatoseasca ,ci sa ramana bolnavi...............
Are gradul tehnic de dificultate 1B.
Posibiltatile de acces sunt urmatoarele:fie dinspre est,prin Valcelul Poienitei,apoi coborare in talveg,printr-un horn denumit Hornul mare de la Scara,fie pe la nord,printr-un valcel a carei denumire e justificata pe deplin,pentru ca e tare ascuns(Valcelul Ascuns al lui Theodoru),fie direct,tot pe la nord,si paralel cu Valcelul Ascuns,direct pe firul Vaii Malin,varianta greoaie datorita a doua intreruperi de panta care sunt ceva mai "tehnice".
Echipa din 22 ianuarie 2011 a fost alcatuita din Daniel Negoita si Ciprian Teodorescu.
Amandoi am convenit sa mergem la Busteni cu acceleratul de sase si zece care costa 30 de lei pana in localitatea amintita.
La Busteni era cald ,abruptul Bucegilor era in ceata si ningea foarte slab,zapada fiind foarte mica.Am urcat pe traseu clasic,pe la Troita,Plaiu Munticelu,pe triunghi rosu,spre Poiana Costilei.Am pornit pe la noua si douazeci.Bancuta de la Troita nu mai exista,inca un semn ca mare parte din romani nu vor sa se insanatoseasca ,ci sa ramana bolnavi...............
Pana la Poiana Costilei am facut 2 ore,ajungand aici la unsprezece.Zapada era cam de 30 de centimetri.
A survenit o neintelegere.Cum abia ne cunoscuseram prin intermediul lui Cezar Jipa,caruia ii multumesc,partenerul meu de tura nu a avut incredere in mine si "s-a luat dupa" un vechi prieten,care i-a comunicat lui Daniel ca sa nu urce prin Valcelul Ascuns al lui Theodoru,ca e oribil,ci sa urce prin Valcelul Poienitei,apoi coborare prin Hornul mare de la scara.
Aici fac o paranteza care nu se refera nici la frustrari personale,nici la filozofari de 2 bani,nici la mandrie prosteasca sau lauda.
Este vorba doar de stricta mea experienta montana,stransa ca o "avutie" intangibila,pe parcursul a doua decenii jumate de mers pe munte.
Stiam foarte clar si bine cele 2 variante de intrat in Valea Malinului. Pe cea cu saritorile mari ,de jos,nu o incercasem.Ca o parere strict personala,intrarea in Valcelul Ascuns al lui Theodoru,mi se pare mie cea mai rezonabila.De ce? Simplu:urci putin prin valcel,apoi traversezi stanga o brana.Valcelul nu are panta mare,nu are saritori,dar are balarii.Aaa,nu va plac balariile,atunci,ce sa zic,nu prea agreati muntele decat la modul "gently".
Daniel a tinut-o pe a lui cu intrarea pe la Hornul mare de la scara iar eu am tinut-o pe-a mea(de idee e vorba)cu Valcelul lui Theodoru.
Am cedat eu,dar nu nervos,ci spunandu-i ca nu vreau sa par un dictator de buzunar,impunand eu ceva.Am incercat sa fiu chipurile diplomat,dar cu consecinte proaste pentru amandoi.Adica am pierdut ceva ore pentru o incapatanare si o ne-incredere....
Mai dau un exemplu din viata personala,si cu asta gata,termin cu discutiile in afara articolului.
Am un prieten,George Florescu,cu care ma catar de 16 ani.El e mai mare ca mine cu zece ani si a mers mult,dar are si mai multa experienta de viata decat mine.Tot imi spune ca sa nu fac aia,sau ailalta,ca unele lucruri pe care le fac nu sunt bune.Din pacate,ceea ce mi-a spus George Florescu s-a adeverit ,dezastruos pentru mine,dar eu nu l-am ascultat.....
Ceea ce am vrut sa zic aici,se refera la lipsa increderii si cam atat.
Continuind cu tura ,"am ales"varianta lui Daniel.Iata-ne,astfel,in "drumul"paralel cu Valcelul Poienitei.Orice om care merge mai serios pe munte,stie sau a auzit de Poiana Costilei.
Ei bine,de la un stalp de marcaj,vechi si ruginit,care se afla in apropierea stanei,pornim spre vest,prin padure.Panta e la inceput domoala,apoi zarim in stanga,din ce in ce mai bine conturat ,Valcelul Poienitei,cea mai tampita varianta de urcat spre Hornul mare de la scara.De ce zic asta?Daca in timpul verii e cat de cat mai fain,iarna e si periculos pentru ca e o panta foarte inclinata,uneori ajungand si la 65-70 de grade.Acuma era gheata foarte multa si pamant inghetat.Efortul e mare si energiile se risipesc.In loc sa ti le pastrezi pentru o vale tentanta si frumoasa cum e Malin,ti le dai pentru un valcel underground in care exista niste brazi falnici si cam atat.
Va las de-acuma in compania pozelor de pe marele valcel al Poienitei.
Pe la jumatatea valcelului ne-am pus coltarii,ca nu se mai putea altfel.
Astfel,am urcat in siguranta pana la obarsia valcelului Poienitei,de unde ,repet ,putem cobori in Malin printr-un rapel facut de la un brad imens.Hornul pe care trebuia sa coboram era plin de gheata.Daca l-am fi coborat,si nu era greu,aveam o cordelina de 40 de metri,nu l-am mai fi putut urca,doar cu pioletii,iar ca sa lasam acolo cordelina si sa ne tragem apoi de ea,mi s-ar fi parut cam riscant.Explic toate astea pentru ca noi venisem "la o zi" si nu mai aveam timp sa urcam valea Malinului,pana sus.Coborarea ,tot pe valcel,am facut-o in vreo 30 de minute,iar urcarea ,in 90 de minute.Sunt aproximativ 400 de metri diferenta de nivel.
Am ajuns apoi la stana din Poiana Costilei,unde am mancat.
Ca o concluzie,pot spune ca nu mi-am dorit ,nu imi voi dori niciodata sa-l denigrez sau sa-l atac pe Daniel Negoita pentru ca a luat o astfel de decizie,pripita in viziunea mea.Vreau doar sa spun ca atunci cand pornesti la drum cu cineva,indiferent ca e in perete ,pe poteci sau intr-o casnicie,trebuie sa existe un gram de incredere.Fara el,drumul devine incert,poate o povara.
In anii 90 ,pe tren sau pe munte se faceau relatii de prietenie foarte usor,bazate pe incredere si entuziasm.Daca intrebi in ziua de azi pe cineva,pe tren sau pe munte:"ce faci,cum te simti,unde mergi?" se uita ciudat la tine si se intreaba "ce-o mai vrea si asta?".
Daniel este un tip deschis,jovial si prietenos,care chiar isi doreste sa cunoasca vai alpine,fara a face din asta o lauda tampita.Merge pe munte,simplu si modest,ceea ce reprezinta pentru el un mare avantaj.Sper sa mai iesim si sa facem vai alpine sau mai stiu eu ce trasee.
In Busteni am ajuns la cinci si am mai stat la o bere.Acuma mai avem de asteptat cu vaile,iar s-a pus zapada....
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
duminică, 12 decembrie 2010
luni, 22 noiembrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
