joi, 7 octombrie 2010

`LET'S DO IT,C.A.R.!

Vineri,24 septembrie 2010,mi-am dat intalnire cu Mihai Cernat in Parcul Titan iar de acolo am plecat spre casa lui Dan Vasilescu.Acesta ne-a luat cu masina personala;in masina am mai facut cunostinta cu un tip ,micutz de statura,bandajat la un ochi.Pe tip il chema Mihai,porecla Karici fiindu-i data de clubul de turism montan la care era membru.Dan l-a strigat tot timpul"karici",lucru care m-a amuzat.
Drumul prin Bucuresti a continuat spre Baba Novac,de unde am luat-o pe Elena,o femeie intre doua varste,alpinista din generatia mai veche.La un moment dat,Elena imi spuse ca mai trebuie sa luam pe cineva care e "de doua ori cat mine".Ma intrebam,oare pe cati mai trebuie sa luam in Skoda Yeti a lui Dan Vasilescu???
La Casa Presei Libere urca bistriteanul Nelu,care nu imi paru atat de gras,ci mai degraba volubil.
La Metro Ploiesti am oprit sa luam "de-ale gurii".
Dan nu s-a zgarcit la mancare,si a luat o gama larga de alimente.
Dar ce se intampla la Caminul Alpin pe 25 si 26 septembrie 2010?
Se intampla o actiune de voluntariat pentru a se sapa un santz,in spatele Caminului ,in scopul impamantarii unui fir din otel.
Odata ajunsi la Camin,ne-am gasit si cu alti colegi si colege precum Irina din Buftea sau Gabriela Postole din Bucuresti,care sosise cu inca 2 colege.
Seara am facut prima proiectie de poze,de pe unde fusesem,eu,Mihai Cernat dar si Dan Vasilescu.
Vorba lui Dan,un mic festival alpin ad-hoc.Care anul asta nu s-a mai tinut...
Dimineata de 25 septembrie 2010 ne intampina cu o vreme burzuluita.Dupa ce mancam,la ora noua dimineata ,pornim in spatele Caminului Alpin,urmatorii:Ciprian Teodorescu(eu),Mihai Cernat,Nelu din Bistrita,Dan Vasilescu,Karici.Avem in maini lopeti,cazmale,un tarnacop.
Ce avem de facut?
Mai intai,trebuie sa decopertam niste dale foarte grele ,pe care s-a pus o iarba groasa.
Ne dam seama(mai putin Nelu,care isi da seama mai incolo)ca un singur tarnacop nu-i de ajuns...
Dan se duce in oras(Busteni) si vine cu scule noi,care musca mult mai bine din pamant si care scot mai rapid dalele.
Incet-incet,sapam un santz de vreo 12 metri lungime si cam de un metru adancime.
Pe parcursul zilei a plouat incet,non-stop,a fost frig,iar Marele Abrupt era invaluit in (s)negura.
Pe la doua sosesc doi alpinisti din generatiile mai vechi,de la refugiul Costila,murati de ploaie.
Dupa doua -trei lopeti date ,la doua jumate ,se indreapta spre case.Am vazut apoi pe internet cum unul din ei sustinea ca a ajutat la saparea santului.Ce mincinos!
Despre celalalt,ce sa mai zic,nici nu-i mai pronunt numele,nu din teama,ci pentru ca mi-e sila...
Povestea asta cu cei doi am spus-o celor apropiati mie iar V.mi-a precizat:"draga Ciprian,lumea ta nu e lumea internetului,asa ca nu da nume si vezi-ti de-ale tale".Ca mare dreptate are.
Cel mai frumos lucru este sa te feresti pe cat poti de astfel de "filozofi ai muntilor",care te tot ataca subtil pe "internete",in sperantza ca te vor distruge.Tocmai cand nu-i bagi in seama ,atunci se oftica cel mai tare.
Dupa pranzul foarte bun(o ciorba de legume,cu carne plus tocanitza)am purces catre baterea tzarusilor in pamant.Acestia au fost in numar de sase si au avut ca utilitate sustinerea cablului.
Nelu a fost maestru in sudura.
Cu scuzele de rigoare,il trec la final si pe Cezar Parteniu,membru la C.A.R.CLUJ,care a sosit pe la 10,impreuna cu tatal sau.Apropo de modestia cu care noi am facut treaba:tatal lui Cezar,care are artrita,o boala foarte nasoala a picioarelor,a muncit cot la cot cu noi,fara a mai posta poze pe internete si fara a se vaicari ca "e batran si nu mai poate"...
Tin sa le multumesc "bucatareselor" Elena si Irina din Buftea pentru mancarea delicioasa precum si pentru placinta cu branza.
Tin sa-i multumesc si lui Mihai Cernat,care s-a comportat fair-play ,muncind ca intr-o echipa.
Duminica a plouat cu galeata si am facut un pic de curatenie prin Camin.
Consemnez si singura tura notabila ,din ziua de sambata,25 septembrie 2010:Gabi Postole pe Valea Alba.Zic notabila pentru ca a urcat pe vant si ploaie,impreuna cu inca o amica.
E mai important sa te intorci din ture si cele doua fete s-au intors nevatamate.
Multumim pe final,si lui Dan Vasilescu,acest om modest care face ca lucrurile sa mearga in Clubul Alpin Roman.
Sorry,la final,nu am poze.Dupa cum am mai precizat,aparatul mi s-a stricat in Fagaras.
Dar martorii sunt suficienti.
Let's do it ,C.A.R.!!!

2 comentarii:

  1. "Pe la doua sosesc doi alpinisti din generatiile mai vechi,de la refugiul Costila, murati de ploaie.
    Dupa doua -trei lopeti date,la doua jumate, se indreapta spre case.Am vazut apoi pe internet cum unul din ei sustinea ca a ajutat la saparea santului. Ce mincinos!"
    Parcă aş fi şi eu unul dintre respectivii (chit că nu am scris ce pomeneşti acolo...). Totuşi, nu au fost două lopeţi, ci ore.
    În fine...

    Altminteri e plină de viaţă cît şi de informaţii interesante, descrierea ta!

    RăspundețiȘtergere
  2. nu vreau sa fac pe iteresantul si nici pe filozoful muntilor,asa cum faci tu,dar am de spus doar atat:nu se compara 2 ore de munca cu 2 zile de munca.in fine,n-are rost sa ma enervez,asa cum am facut-o cu niste prosti si proaste la niste articole din latrina denumita "cotidianul".sunt aici ca sa merg pe munte si sa fac lucruri utile...aici,pe pamant,ma refer...totusi,te apreciez ,ca ,de data asta,te-ai semnat.altfel,nu iti publicam articolul!!aici nu e cotidianul,e blogul personal,asa ca...

    RăspundețiȘtergere