joi, 28 mai 2015

PRIN MUNTII BUCEGI:DE LA BUSTENI,PE TAKE IONESCU,SI MAI DEPARTE,SPRE MALAIESTI SI CULMEA TIGANESTI

Dimineata de vineri,22 mai 2015 se anunta linistita.Sosit mai devreme pe peronul jegoasei Gari de Nord,stau si privesc cetatenii.O baba rontaie un covrig si imi priveste sonda spatiala ATTA 85.In scurt timp decolez cu ...mocanita de 6:20.Baba ma intreaba daca e la linia 6,mocanita.Eu ii spun ca asa am vazut.Dar pe linia 6 pleaca spre Galati si baba incepe sa sudalme.Ah,sa scap  de personajul asta.Fug mancand pamantul la tabela cu PLECARI.Trenul va fi tras pe o alta linie.Aud din spate:"ti-ai dreacu,cu cfr-ul vostru cu tot".Era baba care rontaia covrig.
Sunt fericit ca urc in tren si prind un loc intre vagoane,acolo unde imi place sa stau,in mocanita.Acolo e o "enclava"de 4 locuri,unde e liniste.Mocanita viziteaza toate haltele si pe usi se perinda navetistii.Mai discut si cu Dan Alexe,la telefon,camaradul meu montaniard.In tura aceasta sunt solitar,dar bucuros si optimist,nevoie mare!
Dupa o privire pe geam timp de 3 ceasuri,cobor in Busteni.Este cald si Marele Abrupt poarta deasupra crestetului o caciula albastra de cer.Este tot ce-i trebuie montaniardului.Mai iau ceva de ciuguleala,apoi ma indrept catre Caminul Alpin.Sonda spatiala este ingrozitor de grea.Am coarda,hamul,scule tehice,vreau sa urc vai,sa fac rapeluri.Mama,cata hotarare.
Pe Plaiul Munticelu ma intalnesc cu un devorator de lemne.Este bustenar si ma priveste cu un ranjet temator.Daca il dau in gat??Tocmai ce taie un copacel.Vrea sa il ajut,dar nu sunt faptas la crima.Urc.Este liniste,pasarile ciripesc,iar eu parca sunt in alt spatiu.Verdele deschis ma transpune intr-o alta dimensiune.In Poiana Costilei batatura mea devine ca o masea stricata.Trebuie sa opresc.Nu stiu ce sa fac,sa continui in halul asta,sau sa nu?Pun un bandaj,simt mai putin durerea.Scrasnesc.La Pichetul Rosu este liniste si numai un urs ar mai putea aparea.Setea ma apasa,dar mai ma abtin.Urc spre Poiana Bucsoiului si Valea Bucsoiului.
Masivul asta e fascinant chiar si de te plimbi prin paduri.Se spune ca ele,padurile,ar apartine aici Regelui Mihai.Dar nu stiu sigur.Vine vorba.
Urc cu adanci oftaturi.Cine m-a pus sa iau liberoul de 50 de metri??
In Poiana Bucsoiului ma opresc si mananc.Este asa de cald si asa un soare orbitor incat unele fotografii imi ies supraexpuse.Sunt atent la orice fosgaiala.
Continui pe Take Ionescu.Daca toti montaniarzii romani ar fi ca Take Ionescu,ce trasee si cabane ar mai avea Romania!
Pe aceasta poteca au cazut foarte multi brazi,este greu de trecut prin anumite locuri.Multe culoare de zapada sunt dificil de trecut.Mare noroc ca am piolet.Tocmai ce am citit de pe carpati.org ca o fata s-a accidentat grav la trecerea unei"limbi"de zapada,in Fagaras.Cine zice ca muntele e o joaca,mare inselatorie primeste.
Este ora 18 si ajung pe muchia ce desparte Valea Malaiesti de poteca Take Ionescu.Cobor anevoios pe limbile de zapada,dar pe ansamblu,rapid.Fara piolet nu cred ca m-as fi bagat.
La ora 19 ajung la cabana Malaiesti.Doamne,nu mai fusesem de vreo 10 ani!!
Nici intrarea in cabana nu o mai stiam.Cabanierul ma serveste cu un ceai bun.Aici costa 2 lei un ceai.Tot insista sa raman,dar eu vreau sa cercetez hornurile Tiganesti.
Cabanierul mai are o ultima incercare:imi spune ca e un urs,pe Padina Crucii,dar eu pornesc anevoios.Drumul pana in Saua sin Padina Crucii mi  se pare nasol,cu clisa,pietroaie instabile si jungla.E marcat ok,dar dificil.Cobor usurat pe partea cu Valea Tiganesti.Valea poarta vesminte albe,zdrentuite,semn al unei ierni ciudate.La lacul Tiganesti ajung la ora opt seara.Sunt varza,dar cotinui.Frigul brusc si stratul mai gros de omat ma fac sa-mi pun caciula si plasticii.
Numar pasii pe Muchia Tiganesti dar nu zaresc refugiul.Speriat,sun un prieten.Ma linisteste,zice ca este refugiul.
La ora noua si-un sfer seara,cortina cade iar soarele se duce la culcus.Raman eu ,zapada si plasticii care urca o cornisa.Este ultima incercare.Revelatie,visare:gasesc adapostul si multumesc lui Arsenie Boca.Stiam eu ca nu ma lasa asa,de izbeliste.
Dupa 12 ore de mers,ajung in refugiu.V-ati imaginat vreodata ce bine este sa gasesti un adapost,pe munte,dupa o zi foarte grea,de mers?
Imi desfac tacticos boarfele si ma bag in sac,nu inainte de a trage zavorul,cel mai safetly moment.
Pe 23 mai 2015,ceasul bazaie o melodie,la 5 dimineata.Sunt lemn,doar urechile sunt iritate.In rest,totul nu misca.Stau cu ochii deschisi si gandesc ca voi adormi la loc.
Pe la opt ma trezesc.Organismul isi revine treptat,dupa cafeluta si ciugulelala de dimineata.Este o zi superba dar eu nu mai pot face nimic.Ma voi odihni toata ziulica,stand la soare sau mergand pe Varful Velicanu,1920 metri precum si pe Varful Tiganesti,2200 metri.
Au trecut cativa turisti dar si 2 alpinisti ce au urcat Muchia Tiganesti.Eu nu urcasem niciodata aceasta muchie,habar n-aveam cum este,nici macar configuratia traseului.
Cei 2 alpinisti,cand s-au intors,au pus paie pe foc spunand ca muchia "are 2 puncte neprietenoase",chestie ce m-a pus pe ganduri.
Cand tot stateam eu asa pe ganduri,apare o fata:Laura.O cunosteam pe Laura din anul anterior,intalnindu-ma cu ea in mocanita de Valea Prahovei.Atunci imi povestise ca traversase singura Carpatii Meridionali,fiind o performanta pentru o femeie.Laura este profa de mate si are 38 de ani.Este o tipa hotaratadintr-o bucata.Merge foarte repede pe munte.Am intrebat-o daca o stie pe Claudia Gican si a spus ca o stie.
Laura m-a ajutat cu niste mancare,pentru ca eu planuisem sa stau la 2 zile,nu la 3 zile.
Ne-am inteles foarte bine,ea a vorbit foarte mult ar eu am ascultat- cu mare atentie.Vorbeam si ne amuzam de tura ei din Orientali.
Uie asa a trecut seara,ne-am culcat,apoi,pe 24 mai 2015,eu am inceput fosgaielile tocmai de la ora cinci dimineata.Vroiam sa ajung la Busteni in timp util,nu de altceva.
Laura s-a trezit si ea,apoi am plecat impreuna pe Muchia Tiganesti.La nceput are o "spinare"domoala,apoi marcajul face slalom printre tancuri cu forme ciclopice.Este ca in Dolomiti,aici,o minunatie a naturii.Sunt si cateva cabluri,dar din punctul meu de vedere,nu am vazut pasajele neprietenoase.
Laura a facut si ea urme,apoi am iesit in creasta.Am mai mers ceva impreuna,aproape de Varful Scara,2422 metri,apoi ne-am despartit.
La Omu am ajuns la ora 11 dimineata.Cabana era aproape goala.Mi-am cumparat un ceai fierbinte,apoi am ciugulit ceva pe banca.Pentru fiecare din noi,Cabana Omu are o semnificatie aparte.Ce ne-am face noi fara acest adapost?
Aminceput coborarea pe Valea Cerbului.Eram doar eu,care coboram,la un piolet,pe o panta de 50 de grade,cu zapada foarte tare.La un moment dat a trebuit sa imi pun coltarii.
Am tot coborat pe pante din astea foarte inclinate.Abia in Poiana La Piatra Parlita,1800 metri,am scapat de omat.
Eram foarte ostenit,dar coboram constant si destul de rapid.
La ora 16 am ajuns in Busteni.Am luat mocanita de 17:46,destul de libera.














































Un comentariu:

  1. faina zona. nu am ajuns pe tiganesti. asa pe la +65 ani
    Spor la noi trasee

    RăspundețiȘtergere