marți, 22 septembrie 2015

HORNUL COAMEI,18 SEPTEMBRIE 2015

Pe la 6:30 dimineata coboram din masina,la Caminul Alpin.Este un aer cald,de parca-ar mai fi vara,inca.
Suntem un pic ametiti de pornirea matinala,insa realizam ca avem mult de urcat.Suntem trei barbati din 3 generatii diferite,dar cu o pasiune comuna:alpinismul.
Pe Alexandru l-am cunoscut cu o seara in urma iar cu Mihai am facut deja cateva ture in abruptul Bucegilor.
Urcam Plaiul Munticelu,iar lumina se strecoara incet printre arborii falnici.Ce liniste e!
In Poiana Costilei ne mai trezesc agresivii ciobanesti dar cand ajungem la fata locului,aproape de stana,observam niste jerpelituri nehranite indeajuns.
Scapam si de data asta,cu o usoara sperietura.Continuam pe marcaj turistic si poposim in Poiana Vaii Cerbului.Usor-usor,eu,timidul,imi improvizez un dialog cu Alexandru.Imi spune ca m-a simtit un om bun si ca vrea sa ma ia maine intr-o tura,pe Anghelide,in Crai.Alexandru este un ghid diplomat.Scoala muntelui si a vietii l-a facut asa.Sa tot mergi cu oameni ca el.
Intram pe boschetareli,la stanga,parasind Poiana Vaii Cerbului.Ajungem in subtirelul fir al Valcelului Ascuns al lui Theodoru.Mi-am adus aminte,ca .in toamna lui 1993,cu "Kargelu in mana",descopeream impreuna cu Bogdan Pascal,intrarea in Malin,varianta valcelului sus-amintit.
Urcam rapid valcelul care este destul de inclinat,spre final.La obarsie este o brana abia vizibila care ne conduce in Malin.Din stanga coboara "hornul mare de la scara",o alta cale de ajuns pe Valea Malinului.
Saritorile mi se par usoare.Ce naiba,ar fi culmea sa mi se para grele,asta fiind a 15-a oara pe vale!
Treptat,luam altitudine.Padurile,cleanturile,grotele assunse,ni se par din ce in ce mai mici.
Maret mai esti,Bucegi.Ma impresionezi!
Pe prispa Malinului,un fel de amfiteatru larg,vom urca spre stanga,spre Valea Scorusilor.Aici,pe acest gang,vom intalni un mini-tunel care ne face sa chiuim de placere.Mihai e super-incantat.
Aproape de linia Strungii Galbinelelor intalnim un ciopor de capre.
Traversam stanga spre Galbinele.Coboram cu atentie;la obarsia vaii, grohotisul instabil poate crea neplaceri.
Ajungem in dreptul "Hotelului"Galbinele,o grota unde se poate bivuaca,la nevoie.De aici,ca reper,incepe Hornul Coamei,ce pare o fisura imensa verticala.Acest traseu are cel mai ciudat efect de perspectiva vazut vreodata .in muntii patriei.Desi pare vertical si foarte ingust,atunci cand intri in el,se mai domoleste efectul ala de "pica pe tine".Cand am facut prima oara Hornul Coamei,era vara lui 1995.Atunci am mers cu Silvia si Viorel Balba si toti trei eram o echipa si prieteni adevarati.Erau alte timpuri,oamenii s-au schimbat radical.
De patru ori am urcat H.C.,de trei ori vara si o data iarna,in 2013.Mi se pare interesant,dar nu din cale afara.
O serie de rupturi de panta sub forma unor hornuri sau fete,despartite de platforme mai largi sau mai mici,cam asa as defini eu Hornul Coamei.Este totusi o ascensiune solicitanta,pentru ca saritori sunt suficiente cat sa te faca sa simti ca ai urcat un grad 1B.
Mihai a spus la inceput ca nu se uita in jos,dar usor-usor,si-a revenit.Echipa este importanta.Oamenii mai nou veniti in abrupt trebuie incurajati,nu speriati.Diplomatia si rabdarea sunt caracteristici importante pentru un lider montan.Am poposit pe larga prispa a Crestei finale Costila-Galbinele,in Brana Mare a Costilei,dupa 4 ore de ascensiune.Apoi am traversat spre stanga,iesind prin Hornul lui Gelipeanu.Un efort suplimentar l-am facut mergand pana la cabana Babele.La ora 18 am avut mare noroc cu cetatenii care fac curse Busteni-Babele.Desi n-au nici o autorizatie,ei sunt foarte bineveniti,atunci cand iesi din ture solicitante.Intreaga ascensiune ne-a luat 12 ore.













































Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu