Dupa ce am mancat langos,un fel de gogoasa imensa cu cascaval ras si usturoi,am urcat treptele cetatii Visegrad,insa nu inainte de a-mi cumpara ,in sfarsit,o harta cu Parcul National Donau-Ipoly,pe care am dat 1900 HUF.
Am mai luat si 4 vederi si cu asta basta.
Intrarea in cetate costa 1700 HUF,dar am renuntat.Mi se parea mult.Am regretat apoi.
Avand acum harta,imi era usor incotro sa imi decid directia.Am ales ca merg tot prin paduri si dealuri,pe la cetatea Nagy-Villam,apoi sa imi pun cortul pe platoul dealului Fekete-hegy,la 345 metri altitudine.
Panoramele sunt interesante,spre Dunare.
marți, 4 septembrie 2012
Ungaria 2012-Visegrad,cetatea si Marele Fluviu
Dupa ce m-a fotografiat japoneza,m-am idreptat catre port.Aici era un vapor care pleca pe malul celalalt al Dunarii.Intreband cat costa o traversare care dura maxim 20 de minute,mi se raspunse:4000 Huf.Dvs.stiti cat inseamna ?60 de lei,poate chiar mai mult,sa zic 65.Cu ocazia asta am aflat ca e mai ieftin si cel mai ieftin de ajuns la Budapesta cu autobuzul,apoi cu HEV,trenul acela verde de care am mai vorbit.
Pentru ca era asa de cald,am stat la plaja,pe malul Dunarii,vreo ora.Apoi am decis sa merg ,sa urc de fapt,la cetatea Visegrad.
Am intrebat un om,un tanar imbracat la costum si cravata(era o nunta in Visegrad)pe unde sa o iau.S-a uitat cu un aer superior la mine,din cap pana-n picioare;vedeti,asa e omul,in general croit,totdeauna sa se creada mai puteric decat "aproapele"sau mai bine zis"departele".Era o antinomie a momentului:eu,neras,nemancat,obosit,cu bocanci in picioare,el ,cu costum,cravata,odihnit.Am mai observat ca omul in general,care nu se uita in ochii altui om,te dezumanizeaza imediat,pentru ca a "observat"la tine ca esti timid,ori trist,ori nebarbierit,ori cu rucsac greu in spate,ori prost imbracat.
Daca as fi lucrat in Visegrad pe post de consultant bancar sau asigurari,cu siguranta i-as fi pus tanarului in costum si cravata,mari semne de intrebare.Dar asa,eu eram in ochii lui doar un calator obosit ,imbacsit....
Oricum,a trebuit sa mai intreb si pe un alt om unde este marcajul spre cetate.
Dupa ce am intrat pe marcaj,mi-am scos pantalonii lungi si mi i-am pus pe cei scurti;era groaznic de cald.Drumul spre cetatea Visegrad este in mare parte pietruit si marcat;nu te poti pierde si incepe chiar din centrul oraselului,dupa ce treci de biserica,la vreo suta de metri .
Pana la cetate am facut 40 de minute.Coborau multi straini.Atunci cand am ajuns,am ramas uimit de cata lume putea fi acolo.Multi unguri mancau un fel de pizze pe care isi puneau multa branza(eu credeam ca e branza,dar era cascaval).Curios si mult prea infometat,am decis sa imi cumpar si eu asa ceva.
"Pizza"de care vorbeam era de fapt langos,o alta bunatate culinara ,traditionala.
Pentru ca era asa de cald,am stat la plaja,pe malul Dunarii,vreo ora.Apoi am decis sa merg ,sa urc de fapt,la cetatea Visegrad.
Am intrebat un om,un tanar imbracat la costum si cravata(era o nunta in Visegrad)pe unde sa o iau.S-a uitat cu un aer superior la mine,din cap pana-n picioare;vedeti,asa e omul,in general croit,totdeauna sa se creada mai puteric decat "aproapele"sau mai bine zis"departele".Era o antinomie a momentului:eu,neras,nemancat,obosit,cu bocanci in picioare,el ,cu costum,cravata,odihnit.Am mai observat ca omul in general,care nu se uita in ochii altui om,te dezumanizeaza imediat,pentru ca a "observat"la tine ca esti timid,ori trist,ori nebarbierit,ori cu rucsac greu in spate,ori prost imbracat.
Daca as fi lucrat in Visegrad pe post de consultant bancar sau asigurari,cu siguranta i-as fi pus tanarului in costum si cravata,mari semne de intrebare.Dar asa,eu eram in ochii lui doar un calator obosit ,imbacsit....
Oricum,a trebuit sa mai intreb si pe un alt om unde este marcajul spre cetate.
Dupa ce am intrat pe marcaj,mi-am scos pantalonii lungi si mi i-am pus pe cei scurti;era groaznic de cald.Drumul spre cetatea Visegrad este in mare parte pietruit si marcat;nu te poti pierde si incepe chiar din centrul oraselului,dupa ce treci de biserica,la vreo suta de metri .
Pana la cetate am facut 40 de minute.Coborau multi straini.Atunci cand am ajuns,am ramas uimit de cata lume putea fi acolo.Multi unguri mancau un fel de pizze pe care isi puneau multa branza(eu credeam ca e branza,dar era cascaval).Curios si mult prea infometat,am decis sa imi cumpar si eu asa ceva.
"Pizza"de care vorbeam era de fapt langos,o alta bunatate culinara ,traditionala.
luni, 3 septembrie 2012
Ungaria 2012-De la baza muntelui Szent Laslo la Visegrad
Dimineata de 18 august 2012 este racoroasa.Stejarii care contureaza imensa poiana dreptunghiulara,unde mi-am pus cortul,ma adapostesc de soare.Si nu numai.Sa tot stai aici si sa te uiti la cerul albastru.Pe la zece plec si tin drumul de mountain bike.Crap de sete,iar nu gasesc nici un izvor.Merg vreo 2 ceasuri si versantii sunt apropiati,padurea deasa iar apa nu.Aud la un moment dat vuietul apei,dar in vale.Decid sa cobor o ravena prapastioasa,caci nu mai pot.
Cand cobor,ce sa vezi?Dau de un drum plat,api e paraul de unde vroiam sa iau apa.
Dar surpriza:2 oameni sunt cu cainele,la promenada.Animalul se sperie.Barbatul imi spune ceva,dar bineinteles ca nu inteleg nimic.Ii arat sticla,cum ca vreau sa iau apa,dar imi spune sa nu iau...Ma uit mai cu atentie la parau si parca ar avea o culoare sticloasa,cleioasa.Hm,daca omul zice sa nu iau ,nu iau.Ma informeaza ca la 500 metri mai incolo dau de un izvor.Urc ravena,ma inscriu iar pe drumul de mountain bike si mai merg vreo jumatate de ceas.In sfarsit,pe stanga,coborand niste trepte mici de lemn,dau de izvorul Kaan Forras.
Un indicator arata ca mai e nu stiu cat pana la Visegrad.Presupun ca dupa desisul padurii sa apara o data Visegradul asta.Presupun prost.
Am mai mers inca vreo 2 ore jumate pe forestier si pe masura ce inaintam,lumea devenea din ce in ce mai multa iar masinile apareau,multe.Agitatie,oameni cu beri in mana,cu aparate foto,cu copii multi,dornici sa vada Natura.Este clar,ma apropii de civilizatie.
Ajung in Visegrad pe la doua dupa-amiaza si e groaznic de cald.Incep toate cele:foame,sete si ..altele,care va sunt bine-cunoscute.
Iar ma gandesc la expresia lui Cezar Jipa:"am luat o bere,ca sa ma hidratez".
Intru intr-o bodega unde patroana este o grasanopata hidoasa.Are niste pantaloni albi,de vara,care ii scoate in evidenta un fund mare si urat.Are niste cercei foarte mari iar in picioare slapi.Mananca de zor covrigei.O rog sa ma lase sa imi incarc bateria de la aparatul Sony,vesnica sau obsedanta poveste.Iau o bere,dar am stomacul tipacios.
M-au exasperat astia cu Dreherul lor.In privinta asta,a berilor,Romania sta bine la calitatea ei.
Ma uit la un mos so baba cum joaca sah.Sunt amandoi calmi;femeia tot isi sufla nasul intr-o batista jegoasa,de parca ar fi sters pe jos cu ea,si trage pe gat un pahar cu vin.Barbatul are un tricou cu Visegrad si bea bere.La un moment dat vine un batranel foarte slab si amarat,cu parul lins,de parca si-ar fi dat cu gel.Batranelul nu are toti banii de bere si incearca o negociere.
Pana la urma,grasanopatei ii gasesc ca are suflet,dar nu prea mare:il lasa pe batranel sa bea berea de cati bani are.Berea a facut 220 de forinti iar eu ii las 300.Imi multumeste.
Plec spre port si Marele Fluviu.Intre timp,gasesc un Visegrad cochet,cu vilute si case vechi,aranjate.Biserica e faina,modesta,alba,simpla.Are o singura nava,cum au majoritatea bisericilor evanghelice.Dau de o japoneza care ma trage de maneca(ma tulbura treaba asta,eu mergeam "cu capul in nori",ca sa admir casele)si o pune pe doamna de la aprozar sa ne faca o poza.O intreb:"de ce ai facut poza cu mine?"
Raspuns:"ca sa vada lumea de pe facebook cat de mult poate sa care un turist".Offf.....
Cand cobor,ce sa vezi?Dau de un drum plat,api e paraul de unde vroiam sa iau apa.
Dar surpriza:2 oameni sunt cu cainele,la promenada.Animalul se sperie.Barbatul imi spune ceva,dar bineinteles ca nu inteleg nimic.Ii arat sticla,cum ca vreau sa iau apa,dar imi spune sa nu iau...Ma uit mai cu atentie la parau si parca ar avea o culoare sticloasa,cleioasa.Hm,daca omul zice sa nu iau ,nu iau.Ma informeaza ca la 500 metri mai incolo dau de un izvor.Urc ravena,ma inscriu iar pe drumul de mountain bike si mai merg vreo jumatate de ceas.In sfarsit,pe stanga,coborand niste trepte mici de lemn,dau de izvorul Kaan Forras.
Un indicator arata ca mai e nu stiu cat pana la Visegrad.Presupun ca dupa desisul padurii sa apara o data Visegradul asta.Presupun prost.
Am mai mers inca vreo 2 ore jumate pe forestier si pe masura ce inaintam,lumea devenea din ce in ce mai multa iar masinile apareau,multe.Agitatie,oameni cu beri in mana,cu aparate foto,cu copii multi,dornici sa vada Natura.Este clar,ma apropii de civilizatie.
Ajung in Visegrad pe la doua dupa-amiaza si e groaznic de cald.Incep toate cele:foame,sete si ..altele,care va sunt bine-cunoscute.
Iar ma gandesc la expresia lui Cezar Jipa:"am luat o bere,ca sa ma hidratez".
Intru intr-o bodega unde patroana este o grasanopata hidoasa.Are niste pantaloni albi,de vara,care ii scoate in evidenta un fund mare si urat.Are niste cercei foarte mari iar in picioare slapi.Mananca de zor covrigei.O rog sa ma lase sa imi incarc bateria de la aparatul Sony,vesnica sau obsedanta poveste.Iau o bere,dar am stomacul tipacios.
M-au exasperat astia cu Dreherul lor.In privinta asta,a berilor,Romania sta bine la calitatea ei.
Ma uit la un mos so baba cum joaca sah.Sunt amandoi calmi;femeia tot isi sufla nasul intr-o batista jegoasa,de parca ar fi sters pe jos cu ea,si trage pe gat un pahar cu vin.Barbatul are un tricou cu Visegrad si bea bere.La un moment dat vine un batranel foarte slab si amarat,cu parul lins,de parca si-ar fi dat cu gel.Batranelul nu are toti banii de bere si incearca o negociere.
Pana la urma,grasanopatei ii gasesc ca are suflet,dar nu prea mare:il lasa pe batranel sa bea berea de cati bani are.Berea a facut 220 de forinti iar eu ii las 300.Imi multumeste.
Plec spre port si Marele Fluviu.Intre timp,gasesc un Visegrad cochet,cu vilute si case vechi,aranjate.Biserica e faina,modesta,alba,simpla.Are o singura nava,cum au majoritatea bisericilor evanghelice.Dau de o japoneza care ma trage de maneca(ma tulbura treaba asta,eu mergeam "cu capul in nori",ca sa admir casele)si o pune pe doamna de la aprozar sa ne faca o poza.O intreb:"de ce ai facut poza cu mine?"
Raspuns:"ca sa vada lumea de pe facebook cat de mult poate sa care un turist".Offf.....
Ungaria 2012-de la baza muntelui Solymos(501 m)la baza muntelui Szent Laslo(590 m)
Pe 17 august 2012 ma aflam in cea de-a treia zi a traseului pe care mi-l propusese.
Desi lucrurile mergeau bine,sperietura groaznica cu mistretii care venisera noaptea la cort avea sa-mi demostreze ca nu te poti pune cu Natura.
Obosit ,mai mult psihic,dupa o noapte cu stres,am plecat totusi ,pe la douasprezece.
Nu era nici decum putin de mers pana la camping,asa cum imi spusesera turistii.
Am observat o bifurcatie in stanga,spre Dobokogo si,mai departe,catre satucul Domos.
Regret ca nu am continuat pe acest traseu pentru ca am vazut ulterior harta precum si pozele din google earth si peisajul era mai dinamic,cu multe stanci si panorame spectaculoase asupra marelui fluviu.
Acuma,ramane pe alta data.....
Am mers pe marcaj banda albastra si banda rosie.Pana la camping am facut vreo ora treizeci si poteca a intersectat de 2 ori o pista de biciclete,apoi a intrat din nou in padure ,si,dupa traversarea unei ravene,pe un pod frumos de lemn,a urcat ,iesind la campingul Kisligo Vendiglo.
Eu credeam ca e ceva de genul :loc de cort si o chiuveta sau un izvor dar era un motel rustic ,ca in povesti,si un gard mare de lemn inconjura o poiana ,inclusiv campingul.Parcarea era mare.
Am intrat inauntrul motelului si am intrebat-o pe doamna de la bar daca pot sa imi incarc bateria de la aparatul foto.A spus sigur ca da,poti ,apoi,vazand-o asa de amabila,am stat la o masa si am comandat un gulas si o bere.
Aici,personalul mi s-a parut discret,amabil si prompt.
Nu m-a costat foarte mult pranzul,vreo 800 de forinti.
De la fereastra motelului se vedea Pillisszentlaslo,satucul izolat din munti.Ma aflam parca intr-o alta lume.
De fapt,cand am sosit acasa,in Drumul Taberii,am avut un soc,al intoarcerii,si nici ca am vrut sa ies din casa 4 zile!!!
Pe la orele trei ale amiezii de 17 august mi-am continuat calatoria catre Pillisszentlaslo.
Am ajuns rapid,in coborare.Satul este cochet,are strazi curate,ferestrele sunt ornate cu flori,lumea e linistita si cu treburi.Strabatand localitatea,mi-am dat seama ca o iau spre Visegrad,dar pe un drum care merge drept,pe asfalt.Cum nu vroiam asta,ci sa merg numai prin munti,m-am intors in sat.Am intrebat un barbat si mi-a spus ca daca stiu germana,putem vorbi.Cum nu stiu germana,mi-am incercat norocul ,intreband alti oameni cum sa ajung in Visegrad,dar prin padure.In viata e neoie si de multa intuitie,atunci cand nu stii limba materna a turistului ratacit.Un nene mai in etate,probabil muncitor forestier,m-a simitit imediat ca doresc sa o tai in munti.Mi-a vorbit in maghiara,eu vorbeam in romana,dar principalul este ca a venit cu mine la locul de marcaj turistic,ca sa pot continua.Apa am luat de la pompa din sat,dar stiindu-ma patit cu apa din halta Porumbacu ,nu am mai baut-o pana nu am fiert-o!!
A inceput un urcus abrupt ,printr-o padure superba,linistita,imensa,de stejar.
Nu am vazut nici un pet,nici o hartie.
Si nici vreo conserva aruncata.
Am mers vreo 2 ore prin padure,pana cand drumeagul a intersectat o pista de mountain bike.
Nu va vine sa credeti,dar sunt trasee de mountainbike,pe care este interzis sa mergi cu masina.
Desi lucrurile mergeau bine,sperietura groaznica cu mistretii care venisera noaptea la cort avea sa-mi demostreze ca nu te poti pune cu Natura.
Obosit ,mai mult psihic,dupa o noapte cu stres,am plecat totusi ,pe la douasprezece.
Nu era nici decum putin de mers pana la camping,asa cum imi spusesera turistii.
Am observat o bifurcatie in stanga,spre Dobokogo si,mai departe,catre satucul Domos.
Regret ca nu am continuat pe acest traseu pentru ca am vazut ulterior harta precum si pozele din google earth si peisajul era mai dinamic,cu multe stanci si panorame spectaculoase asupra marelui fluviu.
Acuma,ramane pe alta data.....
Am mers pe marcaj banda albastra si banda rosie.Pana la camping am facut vreo ora treizeci si poteca a intersectat de 2 ori o pista de biciclete,apoi a intrat din nou in padure ,si,dupa traversarea unei ravene,pe un pod frumos de lemn,a urcat ,iesind la campingul Kisligo Vendiglo.
Eu credeam ca e ceva de genul :loc de cort si o chiuveta sau un izvor dar era un motel rustic ,ca in povesti,si un gard mare de lemn inconjura o poiana ,inclusiv campingul.Parcarea era mare.
Am intrat inauntrul motelului si am intrebat-o pe doamna de la bar daca pot sa imi incarc bateria de la aparatul foto.A spus sigur ca da,poti ,apoi,vazand-o asa de amabila,am stat la o masa si am comandat un gulas si o bere.
Aici,personalul mi s-a parut discret,amabil si prompt.
Nu m-a costat foarte mult pranzul,vreo 800 de forinti.
De la fereastra motelului se vedea Pillisszentlaslo,satucul izolat din munti.Ma aflam parca intr-o alta lume.
De fapt,cand am sosit acasa,in Drumul Taberii,am avut un soc,al intoarcerii,si nici ca am vrut sa ies din casa 4 zile!!!
Pe la orele trei ale amiezii de 17 august mi-am continuat calatoria catre Pillisszentlaslo.
Am ajuns rapid,in coborare.Satul este cochet,are strazi curate,ferestrele sunt ornate cu flori,lumea e linistita si cu treburi.Strabatand localitatea,mi-am dat seama ca o iau spre Visegrad,dar pe un drum care merge drept,pe asfalt.Cum nu vroiam asta,ci sa merg numai prin munti,m-am intors in sat.Am intrebat un barbat si mi-a spus ca daca stiu germana,putem vorbi.Cum nu stiu germana,mi-am incercat norocul ,intreband alti oameni cum sa ajung in Visegrad,dar prin padure.In viata e neoie si de multa intuitie,atunci cand nu stii limba materna a turistului ratacit.Un nene mai in etate,probabil muncitor forestier,m-a simitit imediat ca doresc sa o tai in munti.Mi-a vorbit in maghiara,eu vorbeam in romana,dar principalul este ca a venit cu mine la locul de marcaj turistic,ca sa pot continua.Apa am luat de la pompa din sat,dar stiindu-ma patit cu apa din halta Porumbacu ,nu am mai baut-o pana nu am fiert-o!!
A inceput un urcus abrupt ,printr-o padure superba,linistita,imensa,de stejar.
Nu am vazut nici un pet,nici o hartie.
Si nici vreo conserva aruncata.
Am mers vreo 2 ore prin padure,pana cand drumeagul a intersectat o pista de mountain bike.
Nu va vine sa credeti,dar sunt trasee de mountainbike,pe care este interzis sa mergi cu masina.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
