Dimineata geroasa de ianuarie.Este prima zi din an.Soare,lumina puternica si cosuri fumegande.
N estrangem rucsacii,cortul si o intindem catre o creasta,in dreapta.Un taran ne propune sa puna pe cai bagajele.Contra cost.Nu mai avem schimbat decat 5 lari.Restul,sunt bani din zona euro.
Pacat,am fi scutit din povara junglei ce va urma.
Nenea ne arata drumul,doar de el schitat si stiut.Degetul sau se plimba pe un drum imaginar.
Noi incepem urcusul.Dam si de un izvor.Primul.
Zapada incepe sa creasca.E cam la 15 cm,pe la 1900-2000 de metri.
Zarim si o mica biserica,ascunsa la marginea padurii.
Valea aceasta este foarte larga ,cu versanti nu foarte abrupti,dar care se ridica pana la 3000 de metri.
Ghetarii sunt prin cotloanele unor afluenti ai vaii mari.
Urcam greu de tot.Incepe jungla.Astazi mergem doar 3 ore.Nu stiu ce am avut.Ne punem tabara pe la 2300 metri altitudine.Ger.
Pe 2 ianuarie 2013 urcam greu printr-o jungla enervanta,plina de liane,copaci cazuti,leandri cat cuprinzi cu privirea si zapada mare si moale.Mergem de 6 ore si golul alpin nu se mai intrezareste.
La orele 18:00 punem tabara.Urc singur,manat de curiozitate,sa vad ce-o fi mai sus.Zaresc ,in sfarsit,golul alpin,si varful de 3540 metri,pe care presupun ca trebuie sa il urcam.
Ii comunic lui Dan.In acest loc mi-a fost cel mai frig;suntem la 2700 metri altitudine si gerul se mentine.
Ma cam foiesc noaptea.Cu ce am fost imbracat noptile?Cu o bluza cu maneca scurta,camasa de lana,polar 1,polar 2,si pufoaica cu puf de gasca.Numai asa am supravietuit.Bineinteles,sacul de dormit,unul destul de indoielnic pentru altitudinile astea.
Plecam pe la ora zece,pe 3 ianuarie 2013.Gafaim zdravan pentru ca e zapada mare si moale.Aici nu suntem in Costila, sa aiba cine sa batatoreasca urmele,in zapada.
Suntem doar noi doi.
In sfarsit,cosmarul junglei se termina,pe la ora 14:00.Iesim in golul alpin.
E cald,filmam, facem fotografii,dar si o "zeama",cum ar zice Dan.
Acum totul prinde in sfarsit,contur.Se vad departe varfuri si creste.
Ushba se vede tot timpul.Pentru mine devine o obsesie.La cativa pasi ma uit indarat.E acolo,stai linistit,Ciprian.
Cativa copaci ne "sugereaza"sa punem borfele pe ramuri si sa o intindem in sus,fara rucsaci.
Apoi ne vine ideea mai sanatoasa sa montam cortul,apoi sa mancam,apoi sa plecam.
Operatiunile acestea iau o ora.
Plecam in sus,spre o creasta infinit de lunga,ce se indreapta spre Tetnuldi.
sâmbătă, 19 ianuarie 2013
EXPEDITIE IN NECUNOSCUT-GEORGIA,MUNTII CAUCAZ-DE LA MESTIA LA TCHVABIANI-CAPITOLUL 3
Politistul il intreba pe Dan Alexe unde mergem.I-a spus ca spre Tzaldashi."Si,cand va intoarceti,maine???"
Fie vorba intre noi,buna gluma asta.
Am constatat ca in orasele precum Samtredia,Mestia sau Zugdidi,sediul Politiei este de 5 ori mai mare decat sediul unei banci.Sunt oare,asa de mari problemele infractionale???
In centru ne oprim ca sa vorbim cu un tanar solid,David.Tocmai taiase porcul si era plin de sange pe maini.
Tipul ne spuse ca el lucreaza la Hostel Seti si ne arata directia spre Tzaldashi.
Trecuti de centru,am dat de un magazin.Am cumparat bere si ciocolata.
Am traversat un pod sub care se casca o ditamai prapastia,cu niste canioane,apoi am urcat spre stanga,pe langa zidul unei biserici si am trecut pe langa Hotel Tetnuldi,cu o cazare foarte scumpa:110 dolari/camera.
Am decis sa campam in spatele hotelului,la cort.
Noaptea se puse un pic pe ninsoare.Aici eram totusi in munte,la 1450 metri altitudine si era frig,dar deocamdata,suportabil.
Dimineata au sarit doi caini Husky,pe cort,dar noi,fiind inauntru,credeam ca e ceva mai fioros.
Se jucau doar.
Stapanul a venit la noi si ne-a spus ca a facut de doa ori Ushba,4600 metri altitudine.
A fost,as spune cu tarie,providential tipul,caci a venit la fix:noi ne pregateam sa o luam total aiurea,pe un drum paralel cu al nostru.
Pe la unsprezece ne-am intors tot pe la pod,apoi am intrat in drumul de Ushguli.Pana la Ushguli erau 44 de km.
Am mers 13 km pana in satul Tcvabiani.Drumul,in mare parte ,merge cand drept ,cand in serpentine,insa pe foarte putine segmente,panta se inclina sau mai si coboara.
Peisajul devine incantator,lasand privirii putine unghiuri de varfuri celebre precum Ushba sau Tetnuldi.
Am facut 7 ore,cu o pauza de o ora,la pranz,servit intr-o baraca muncitoreasca.
Am ajuns cam osteniti,la orele 18:00,in Tcvabiani,pe la 1800 metri altitudine.
Satul este mic,are vreo 30 de gospodarii,unele inzestrate cu vestitele turnuri de Svanetia,din piatra,altele mai sarace.
Oamenii sunt amabili,curiosi,prietenosi.
Te invita inauntru.Noi,nu si nu.
Se lasa gerul.
Punem cortul langa zidul de piatra al unei case mari,toata construita din piatra.
Pe la 23:00 ne infofolim,la ora zero e Anul Nou.Pffff.Dan sforaie .Ce sa-i mai zic La multi ani!........
Fie vorba intre noi,buna gluma asta.
Am constatat ca in orasele precum Samtredia,Mestia sau Zugdidi,sediul Politiei este de 5 ori mai mare decat sediul unei banci.Sunt oare,asa de mari problemele infractionale???
In centru ne oprim ca sa vorbim cu un tanar solid,David.Tocmai taiase porcul si era plin de sange pe maini.
Tipul ne spuse ca el lucreaza la Hostel Seti si ne arata directia spre Tzaldashi.
Trecuti de centru,am dat de un magazin.Am cumparat bere si ciocolata.
Am traversat un pod sub care se casca o ditamai prapastia,cu niste canioane,apoi am urcat spre stanga,pe langa zidul unei biserici si am trecut pe langa Hotel Tetnuldi,cu o cazare foarte scumpa:110 dolari/camera.
Am decis sa campam in spatele hotelului,la cort.
Noaptea se puse un pic pe ninsoare.Aici eram totusi in munte,la 1450 metri altitudine si era frig,dar deocamdata,suportabil.
Dimineata au sarit doi caini Husky,pe cort,dar noi,fiind inauntru,credeam ca e ceva mai fioros.
Se jucau doar.
Stapanul a venit la noi si ne-a spus ca a facut de doa ori Ushba,4600 metri altitudine.
A fost,as spune cu tarie,providential tipul,caci a venit la fix:noi ne pregateam sa o luam total aiurea,pe un drum paralel cu al nostru.
Pe la unsprezece ne-am intors tot pe la pod,apoi am intrat in drumul de Ushguli.Pana la Ushguli erau 44 de km.
Am mers 13 km pana in satul Tcvabiani.Drumul,in mare parte ,merge cand drept ,cand in serpentine,insa pe foarte putine segmente,panta se inclina sau mai si coboara.
Peisajul devine incantator,lasand privirii putine unghiuri de varfuri celebre precum Ushba sau Tetnuldi.
Am facut 7 ore,cu o pauza de o ora,la pranz,servit intr-o baraca muncitoreasca.
Am ajuns cam osteniti,la orele 18:00,in Tcvabiani,pe la 1800 metri altitudine.
Satul este mic,are vreo 30 de gospodarii,unele inzestrate cu vestitele turnuri de Svanetia,din piatra,altele mai sarace.
Oamenii sunt amabili,curiosi,prietenosi.
Te invita inauntru.Noi,nu si nu.
Se lasa gerul.
Punem cortul langa zidul de piatra al unei case mari,toata construita din piatra.
Pe la 23:00 ne infofolim,la ora zero e Anul Nou.Pffff.Dan sforaie .Ce sa-i mai zic La multi ani!........
EXPEDITIE IN NECUNOSCUT-CAPITOLUL 2-DE LA ISTANBUL LA MESTIA(GEORGIA),PRIN SAMTREDIA SI ZUGDIDI
La ora 18:00 porneste autocarul Ulusoy,spre Georgia.
Adorm instantaneu,insa ma trezeste un natarau de georgian,un tip "din topor",care sta in spatele meu si bate in spatarul scaunului.Ii spun direct,ii arat prin semne,de fapt,ca vreau sa dorm.El se enerveaza si le zice prietenilor ceva,singurul cuvant pe care-l inteleg fiind "scandal".Ei bine,de atunci si pana a coborat,acest dobitoc a tot batut in scaun si s-a luat de mine.Asa se intampla oriunde in lume cu oamenii ne-educati,neciopliti.Poti sa le zici fruos ca ai o problema,ca vii de la distante mari,ca abia te mai tii pe picioare,ei nu se pun in pielea ta si nu-ti vor intelege niciodata starea.
Autocarul firmei Ulusoy a mers insa exceptional si cele aproape 24 de ore nu mi s-au parut un chin.Repet,acel individ mi s-a parut un cosmar.Atat.
Autocarul oprea,cam din 4 in 4 ore,pentru servit masa sau pentru nevoi.Vremea in Turcia era inca foarte buna,fara zapada sau /si ger.Cel mai mult mi-a placut dupa Trabzon,pe la Rize,atunci cand,dupa 17 ani!!!!,am revazut Kackarul.Am vazut chiar varful.Un alt loc,unde mi-a placut mult,a fost imediat dupa Hopa,unde a facut Ulusoy o stationare.Am atins Marea Neagra cu mainile:era asa de calda,pe 29 decembrie 2012.Tot din acest loc mi-am cumparat vestita paine de Trabzon,pe vatra,mare cat o roata de masina.Am mancat din ea sapte zile.
La granita turco-georgiana,adica la Sarpi,am ajuns pe la ora 13:00.Am stat destul de mult pentru ca iti cari bagajul si sunt 2 filtre.Aici este ca la aeroport.
La pasaportul meu se uitau foarte mult,nefiind unul nou,biometric.Numele era greu de pronuntat.Dar ce sa mai zic eu de limba lor....
In fine,odata trecuta granita,am facut poze cu vanzatorii de mandarine si lamai,aici fiind patria lor.Mandarinii i-am vazut din autocar,urcand de la Batumi spre Samtredia.Drumul este un "rai",asa cum spuse Dan,la un moment dat.Soseaua urca si tu vezi marea ,plaja cu pietroaie,dar foarte atragatoare,pentru ca intr-o parte sunt munti,palmieri,mandarini,iar in alta parte,marea.
Primii bani,larii,i-am schimbat inainte de Batumi,si greseala mea a fost ca am schimbat prea putini.
Am avut ceva necazuri pentru greseala asta.
Batumi este un oras exotic,cochet,cu case vechi,un port imens,cel mai mare din Georgia.
Tot ciuguleam din painea aia mare si simteam cum,treptat-treptat ,ma lasa puterile.
Am decis sa coboram in Samtredia,si nu in Tbilisi,si ,cum deciziile in viata sunt luate,si tu nu stii la ce sa te astepti,am suportat si consecintele.Probabil ca in cazul in care coboram in Tbilisi,acuma eram cu un varf de 5000 de metri urcat,adica Varful Kazbez.Asa,luind o alta cale,am facut altceva.Acestea sunt deciziile momentului si sa mai filozofezi pe seama lui"ce-ar fi fost ,daca...",mi se pare o inutilitate.
La Samtredia sa tot fi fost ora 16:00 atunci cand am coborat bagajele.
Era un aer racoros,dar nu exista zapada.Sa fi fost plus 5 grade Celsius.
Am intrebat mai multi oameni unde e gara ,dar pana la urma,instinctual,ne-am dat noi doi seama.
O tanti facea gogosi intr-unul din chioscul garii.I-am spus pe romaneste,de amuzament:"Sarut mana,vreau sa cumpar 2 gogosi".Doamna ma intreba:"Americanski???" "No,no,romanski!!"
Dan se duse sa cumpere 2 bilete de tren Samtredia-Zugdidi,si afla cu stupoare ca nu mai sunt locuri,dar ca e posibil sa mai gasim ,daca mai intrebam,pe la 2 noaptea.
Pana atunci,ne-am gasit loc de culcus pe stadionul din oras.Sub un platan.Ne-am facut cate o "zeama",vorba lui Dan.
De bine ce m-am bagat in sacul de dormit,a inceput sa ploua.Deja adormisem,cand Dan spuse:"ploua,trebuie sa strangem".Off,ce urat...
Am strans rucsacii si am plecat iarasi spre gara.Sa tot fi fost 12 noaptea.Ploua cu galeata.Bine ca parasisem stadionul.
Aici a urmat o intamplare hazlie.Imi aruncasem lucrurile la gramada,in rucsac,si trebuia sa fac o ordine.
Am inceput sa scot toate conservele si sa le pun pe pervazul de la geam.Lumea trecea si la un moment dat a venit un nene si s-a uitat la borcanul cu miere.Apoi,a venit o buticara si se uita,mirata,tot la borcanul cu miere.Bodyguardul s-a uitat suspicios,la marfuri,prima oara,apoi,vazand ca le bag in ranitza,a dat nroc cu mine.Desi eram parca in stratosfera,reuseam sa ma amuz si sa rad ca tampitu.Dan se amuza si el.
Dan veni ,pe la ora 04:00,cu prada:2 bilete pentru Zugdidi,cost 10 lari de persoana,adica 20 de roni,de persoana.Un dus.
La patru si vreo zece am urcat in tren odata cu ploaia rece torentiala.
M-am amuzat din nou:prohodnicul(nasul,adica)era un tip a carui prezenta a fost facuta in slapi,maieu si pantaloni de pijama.
Cum sa aiba prestanta un om care iti cere asa ,biletul????
Nu are.
Si m-am avantat catre compartiment.Prohodnicul ramase fara glas,insa Dan scoase biletul sau.Apoi m-am intors si eu,sa prezint biletul.
In compartiment era cald,dar si full.Studentele,in majoritate,plecau acasa ,la Zugdidi.La ei venea Craciunul peste 2 zile.Eram deja in 30 decembrie 2012!!!
La ora sapte dimineata am ajuns in Zugdidi.Era bezna,ca la astia se lumineaza la opt treizeci.Ceasul e dat cu doua ore inainte.
Era luminat palid orasul,cand,brusc ,cazu curentul.Am mers prin bezna si balti,intreband unde e marshrutka de Mestia.
Am gasit-o in cele din urma.Am batut in geam soferului,care dormea lemn.Era un batranel pe la 60 de ani,grizonat,ochelarist.Parea ca toate grijile din viata lui disparusera definitiv.
Am pus "mamutzii" in spate.Zicea batranelul ca o sa plece la zece,dar pana la urma a plecat la 11:30.
Pana atunci,ne-a invitat la o bodega,sa mancam ceva.Eu vroiam ceai.Patronul,atunci cand am intrat,ma intreba:"germanski????""No,no,romanski!!!"
I-am zis ca vreau un ceai si el imi spuse ca n-are ceai,dar ma invita in bucatarie,ca sa vad ca fierbea,intr-un cazan,o ditamai ciorba.Imi oferi un castron cu ciorba de vita.Probabil ca fusese cea mai buna ciorba din lume,pana atunci,pentru mine.
Lumea imi numara lingurile pe care le duceam la gura,asa era de curioasa.Patronul,mustacios,se apropie de mana mea stanga si imi spuse ca am un ceas foarte frumos.M-am simtit aiurea.
Ciorba costa 5 lari,adica 10 roni,dar merita.
Am iesit afara pe la opt treizeci.Nu mai puteam de stomac si,zarind in departare o padure de brad,am zis ca acolo e de mine.Am traversat podul ,am urcat niste trepte,ajungand la o platforma ,si la brazii "mei".Cand,ce sa vezi??? Un ditamai palatul,de toata frumusetea.Nu intotdeauna cand cauti veceul dai de veceu,poti da si de palat!!!
M-am intors la Dan,cu teama de a nu fi scapat Marshrutka.
Ce e Marshrutka?? pe sleau,maxi-taxi.
Drumul de la Zugdidi la Mestia trece pe marginea unei prapastii infioratoare.Chiar nu glumesc.Am vazut ceva munti la viata mea,dar ca aici ,nu.Distanta este de 150 km,facuti in 4 ore.Batranelul a facut aproape sase ore pentru ca a luat o pauza,evident,pentru toata lumea,de o ora.Drumul a fost riscant la un moment dat pentru ca din munte cadeau bolovani iar spre Mestia era gheata si zapada.O marshrutka cu rusi a facut pana.
La Mestia,vorba lui Alexe,"acea Lukla din Caucaz",e pusa la mama masii.
Este un oras izolat,in sensul ca accesul spre civilizatie este foarte greu abordabil,terestru.Desi drumul este asfaltat,nu uitati ca serpuieste pe la baza unor varfuri de 3000 ,respectiv 4000 de metri.In plus,pe unul din sensuri,se casca,repet,o imensa prapastie.Nu exista parapet.
Soferul ne-a lasat langa sediul politiei.Sa tot fi fost orele 17:00.Eram varza-praf.
Adorm instantaneu,insa ma trezeste un natarau de georgian,un tip "din topor",care sta in spatele meu si bate in spatarul scaunului.Ii spun direct,ii arat prin semne,de fapt,ca vreau sa dorm.El se enerveaza si le zice prietenilor ceva,singurul cuvant pe care-l inteleg fiind "scandal".Ei bine,de atunci si pana a coborat,acest dobitoc a tot batut in scaun si s-a luat de mine.Asa se intampla oriunde in lume cu oamenii ne-educati,neciopliti.Poti sa le zici fruos ca ai o problema,ca vii de la distante mari,ca abia te mai tii pe picioare,ei nu se pun in pielea ta si nu-ti vor intelege niciodata starea.
Autocarul firmei Ulusoy a mers insa exceptional si cele aproape 24 de ore nu mi s-au parut un chin.Repet,acel individ mi s-a parut un cosmar.Atat.
Autocarul oprea,cam din 4 in 4 ore,pentru servit masa sau pentru nevoi.Vremea in Turcia era inca foarte buna,fara zapada sau /si ger.Cel mai mult mi-a placut dupa Trabzon,pe la Rize,atunci cand,dupa 17 ani!!!!,am revazut Kackarul.Am vazut chiar varful.Un alt loc,unde mi-a placut mult,a fost imediat dupa Hopa,unde a facut Ulusoy o stationare.Am atins Marea Neagra cu mainile:era asa de calda,pe 29 decembrie 2012.Tot din acest loc mi-am cumparat vestita paine de Trabzon,pe vatra,mare cat o roata de masina.Am mancat din ea sapte zile.
La granita turco-georgiana,adica la Sarpi,am ajuns pe la ora 13:00.Am stat destul de mult pentru ca iti cari bagajul si sunt 2 filtre.Aici este ca la aeroport.
La pasaportul meu se uitau foarte mult,nefiind unul nou,biometric.Numele era greu de pronuntat.Dar ce sa mai zic eu de limba lor....
In fine,odata trecuta granita,am facut poze cu vanzatorii de mandarine si lamai,aici fiind patria lor.Mandarinii i-am vazut din autocar,urcand de la Batumi spre Samtredia.Drumul este un "rai",asa cum spuse Dan,la un moment dat.Soseaua urca si tu vezi marea ,plaja cu pietroaie,dar foarte atragatoare,pentru ca intr-o parte sunt munti,palmieri,mandarini,iar in alta parte,marea.
Primii bani,larii,i-am schimbat inainte de Batumi,si greseala mea a fost ca am schimbat prea putini.
Am avut ceva necazuri pentru greseala asta.
Batumi este un oras exotic,cochet,cu case vechi,un port imens,cel mai mare din Georgia.
Tot ciuguleam din painea aia mare si simteam cum,treptat-treptat ,ma lasa puterile.
Am decis sa coboram in Samtredia,si nu in Tbilisi,si ,cum deciziile in viata sunt luate,si tu nu stii la ce sa te astepti,am suportat si consecintele.Probabil ca in cazul in care coboram in Tbilisi,acuma eram cu un varf de 5000 de metri urcat,adica Varful Kazbez.Asa,luind o alta cale,am facut altceva.Acestea sunt deciziile momentului si sa mai filozofezi pe seama lui"ce-ar fi fost ,daca...",mi se pare o inutilitate.
La Samtredia sa tot fi fost ora 16:00 atunci cand am coborat bagajele.
Era un aer racoros,dar nu exista zapada.Sa fi fost plus 5 grade Celsius.
Am intrebat mai multi oameni unde e gara ,dar pana la urma,instinctual,ne-am dat noi doi seama.
O tanti facea gogosi intr-unul din chioscul garii.I-am spus pe romaneste,de amuzament:"Sarut mana,vreau sa cumpar 2 gogosi".Doamna ma intreba:"Americanski???" "No,no,romanski!!"
Dan se duse sa cumpere 2 bilete de tren Samtredia-Zugdidi,si afla cu stupoare ca nu mai sunt locuri,dar ca e posibil sa mai gasim ,daca mai intrebam,pe la 2 noaptea.
Pana atunci,ne-am gasit loc de culcus pe stadionul din oras.Sub un platan.Ne-am facut cate o "zeama",vorba lui Dan.
De bine ce m-am bagat in sacul de dormit,a inceput sa ploua.Deja adormisem,cand Dan spuse:"ploua,trebuie sa strangem".Off,ce urat...
Am strans rucsacii si am plecat iarasi spre gara.Sa tot fi fost 12 noaptea.Ploua cu galeata.Bine ca parasisem stadionul.
Aici a urmat o intamplare hazlie.Imi aruncasem lucrurile la gramada,in rucsac,si trebuia sa fac o ordine.
Am inceput sa scot toate conservele si sa le pun pe pervazul de la geam.Lumea trecea si la un moment dat a venit un nene si s-a uitat la borcanul cu miere.Apoi,a venit o buticara si se uita,mirata,tot la borcanul cu miere.Bodyguardul s-a uitat suspicios,la marfuri,prima oara,apoi,vazand ca le bag in ranitza,a dat nroc cu mine.Desi eram parca in stratosfera,reuseam sa ma amuz si sa rad ca tampitu.Dan se amuza si el.
Dan veni ,pe la ora 04:00,cu prada:2 bilete pentru Zugdidi,cost 10 lari de persoana,adica 20 de roni,de persoana.Un dus.
La patru si vreo zece am urcat in tren odata cu ploaia rece torentiala.
M-am amuzat din nou:prohodnicul(nasul,adica)era un tip a carui prezenta a fost facuta in slapi,maieu si pantaloni de pijama.
Cum sa aiba prestanta un om care iti cere asa ,biletul????
Nu are.
Si m-am avantat catre compartiment.Prohodnicul ramase fara glas,insa Dan scoase biletul sau.Apoi m-am intors si eu,sa prezint biletul.
In compartiment era cald,dar si full.Studentele,in majoritate,plecau acasa ,la Zugdidi.La ei venea Craciunul peste 2 zile.Eram deja in 30 decembrie 2012!!!
La ora sapte dimineata am ajuns in Zugdidi.Era bezna,ca la astia se lumineaza la opt treizeci.Ceasul e dat cu doua ore inainte.
Era luminat palid orasul,cand,brusc ,cazu curentul.Am mers prin bezna si balti,intreband unde e marshrutka de Mestia.
Am gasit-o in cele din urma.Am batut in geam soferului,care dormea lemn.Era un batranel pe la 60 de ani,grizonat,ochelarist.Parea ca toate grijile din viata lui disparusera definitiv.
Am pus "mamutzii" in spate.Zicea batranelul ca o sa plece la zece,dar pana la urma a plecat la 11:30.
Pana atunci,ne-a invitat la o bodega,sa mancam ceva.Eu vroiam ceai.Patronul,atunci cand am intrat,ma intreba:"germanski????""No,no,romanski!!!"
I-am zis ca vreau un ceai si el imi spuse ca n-are ceai,dar ma invita in bucatarie,ca sa vad ca fierbea,intr-un cazan,o ditamai ciorba.Imi oferi un castron cu ciorba de vita.Probabil ca fusese cea mai buna ciorba din lume,pana atunci,pentru mine.
Lumea imi numara lingurile pe care le duceam la gura,asa era de curioasa.Patronul,mustacios,se apropie de mana mea stanga si imi spuse ca am un ceas foarte frumos.M-am simtit aiurea.
Ciorba costa 5 lari,adica 10 roni,dar merita.
Am iesit afara pe la opt treizeci.Nu mai puteam de stomac si,zarind in departare o padure de brad,am zis ca acolo e de mine.Am traversat podul ,am urcat niste trepte,ajungand la o platforma ,si la brazii "mei".Cand,ce sa vezi??? Un ditamai palatul,de toata frumusetea.Nu intotdeauna cand cauti veceul dai de veceu,poti da si de palat!!!
M-am intors la Dan,cu teama de a nu fi scapat Marshrutka.
Ce e Marshrutka?? pe sleau,maxi-taxi.
Drumul de la Zugdidi la Mestia trece pe marginea unei prapastii infioratoare.Chiar nu glumesc.Am vazut ceva munti la viata mea,dar ca aici ,nu.Distanta este de 150 km,facuti in 4 ore.Batranelul a facut aproape sase ore pentru ca a luat o pauza,evident,pentru toata lumea,de o ora.Drumul a fost riscant la un moment dat pentru ca din munte cadeau bolovani iar spre Mestia era gheata si zapada.O marshrutka cu rusi a facut pana.
La Mestia,vorba lui Alexe,"acea Lukla din Caucaz",e pusa la mama masii.
Este un oras izolat,in sensul ca accesul spre civilizatie este foarte greu abordabil,terestru.Desi drumul este asfaltat,nu uitati ca serpuieste pe la baza unor varfuri de 3000 ,respectiv 4000 de metri.In plus,pe unul din sensuri,se casca,repet,o imensa prapastie.Nu exista parapet.
Soferul ne-a lasat langa sediul politiei.Sa tot fi fost orele 17:00.Eram varza-praf.
EXPEDITIE IN NECUNOSCUT-GEORGIA-MUNTII CAUCAZ-27 DECEMBRIE 2012-12 IANUARIE 2013-CAPITOLUL 1-DE LA BUCURESTI LA ISTANBUL
In perioada 27 decembrie 2012-12 ianuarie 2013 alpinistii romani Dan Alexe(33 ani,Ploiesti)si Ciprian Teodorescu(41 ani,Bucuresti)au organizat o expeditie alpina in Muntii Caucaz,Georgia,avand ca obiectiv principal escalada,in premiera hivernala romaneasca,a Varfului Tetnuldi,4865 metri.
Varful Tetnuldi se afla la granita Georgiei cu Rusia si nu a fost niciodata urcat de alpinistii romani.
Suntem,deocamdata, primii romani care au ajuns iarna pe acolo.
Am pus titlul "expeditie in necunoscut "pentru ca oricat m-am chinuit sa gasesc mai multe informatii despre Tetnuldi si zona mai sus-mentionata,tot nu am reusit.
Rusii sunt foarte zgarciti in a da informatii despre trasee alpine ,pe internet,precum si in a publica poze.
Nu stiu daca e bine sau nu,insa fiecare are partea sa de gandire:eu,unul,zic ca nu e bine.La urma urmei,sa zicem,daca ai descoperit poze cu varful si o eventuala descriere,tot muntele te "triaza",daca vrea el sa-l calci,sau nu.Si acolo nu prea ajunge orisicine,ca sa lase gunoaie sau sa distruga.Concluzia mea este ca rusii,alpinistii,nu fac bine ca tin informatiile pentru ei.
Eu,unul,voi furniza pe acest spatiu virtual,informatii despre Georgia anului 2013,asa cum am vazut-o eu,dar si despre Tetnuldi.
Voi incepe cu primul capitol intitulat "De la Bucuresti la Istanbul.Asa imi va fi si mie,dar si Dumneavoastra,mai usor.
La multi ani!
Capitolul 1-De la Bucuresti la Istanbul.
27 decembrie 2012,ora 14:00.
Ma aflu la baza de transport a firmei Murat,situata pe Sos Viilor nr.33,in Bucuresti
Am ajuns cu doua ceasuri ,inainte de plecarea autocarului,spre Istanbul.
Soferul de taxi se uita chioras ca ii las,drept bacsis,o bancnota de 5 roni.Gandirea unora este ca daca pleci in strainatate esti plin de bani...
Dan soseste de la Ploiesti,la ora 15:45,cu un microbuz negru,urat.
Amicul e palid si pare ostenit.Il intreb de ce.Imi raspunde:"au fumat aia.in microbuz".
Vanzoleala incepe.Vin oameni din toate colturile patriei noastre.Unii pentru turism(10%)si altii,pentru bisnita(90%).
De-altfel,voi scrie cateva randuri,si despre aceasta categorie sociala a "muncii":bisnitarul roman de Istanbul".
Asta,in ultimul capitol dedicat expeditiei noastre.
Calatoria in marea noastra aventura incepe la 16:30.
Muratul traverseaza fara probleme Bulgaria.Vad luminile din Veliko-Tarnovo si imi trece un fior.Aici s-au nascut bunicii mei....
Sunt probleme enervante cu vamesii turci:acelasi mod tampit si imbecil de a scotoci prin bagaje.Sincer,aceasta situatie perpetua are adanci radacini in trecut.dupa Revolutie,vazandu-ne cu atata libertate,in haotismul nostru,nici noi n-am mai stiut ce sa facem cu ea,si am dat buzna,pe unde s-a putut.
Mai intai,la turci,cu super-mega bisnita.Nici ei nu mai stiu ce sa creada despre noi.Si-atunci,prostia asta cu scotocitul prin bagaje.Am calatorit pana acum doar in cinci state ale lumii,dar va spun pe aia dreapta,numai turcii au umblat in bagaje.
Lui Dan i-au "admirat"primusul.Mie ,niste boarfe,precum si cartile de citit.Cuvinte magice precum "Georgia","Caucaz Mountains",au adus o oarecare admiratie fata de noi.Ma uitam la toata lumea,inclusiv la noi:parca eram ultimii oameni,cu papornitele alea insirate,asteptand sa ni se dea pasapoartele.Jalnic.
In Istanbul,ca sa intri,iti trebuiesc 2 ceasuri.Metropola e atat de mare incat te intrebi:"oare eu mai ajung in centru sau voi ajunge in centru???"
La ora patru dimineata suntem in orasul celor 2 continente,Asia si Europa.
Recunosc,Istanbul este unul din orasele preferate ale "sufletului" meu.
Autocarul ne lasa in Aksaray.La ora aceea,sunt plus treisprezece grade.Da-i cu dezbracatul de polare si geci!!Traversam orasul,pe jos,si in lumina palida a becurilor,facem poze.Planul de "atac" incepe:mergem spre Podul Bosfor",ca sa facem cu mana la ocazie.Am constatat dupa aceea ca actiunea noastra era pur nebuneasca sau prost gandita.Un tanar ne vede si ne intreaba ce vrem sa facem.Ne spune ca n-avem nici o sansa sa stam la autostop pentru ca nu e voie sa opresti,traficul e super-mega aglomerat si ca autoturismele circula in mare viteza.
Ma lasa nervii,pe moment.Tanarul a spus ca ne duce totusi pana dupa pod,dar,uitandu-se in portbagaj,avea si el multe papornite(eram la un kilometru de Podul Bosfor,facusem 10 km cu rucsaci de 30,respectiv 35 kg ,in carca).Ii multumim ,apoi fiecare cu destinatia proprie.
Sedinta de 10 minute.Ne intoarcem in centru,(tot pe jos),unde incercam sa schimbam banii.
Merg la o banca,sa schimb bani,si bodyguadul imi spune:"la aceasta banca se schimba numai de la 100 de euro in sus".Dar,amabil ,imi arata o alta banca unde pot schimba mai putin.
Este de-abia ora 11:00 si stam intr-un parc,la soare,pe iarba.Admiram Marea Neagra ,vapoarele ,pescarusii si ne uitam la trecatori.Acestia se uita si ei,curiosi,la noi.
La 12:00 pornim spre Emniet Garaj,o mare autobaza,de unde vin si pleaca autocarele spre Georgia,Azerbaijan,Armenia,Romania,Bulgaria,Republica Moldova.
Biletul de Tbilisi costa 50 de dolari si gasim locuri numai la Ulusoy.Buna alegere am facut.La ducere doar...
Varful Tetnuldi se afla la granita Georgiei cu Rusia si nu a fost niciodata urcat de alpinistii romani.
Suntem,deocamdata, primii romani care au ajuns iarna pe acolo.
Am pus titlul "expeditie in necunoscut "pentru ca oricat m-am chinuit sa gasesc mai multe informatii despre Tetnuldi si zona mai sus-mentionata,tot nu am reusit.
Rusii sunt foarte zgarciti in a da informatii despre trasee alpine ,pe internet,precum si in a publica poze.
Nu stiu daca e bine sau nu,insa fiecare are partea sa de gandire:eu,unul,zic ca nu e bine.La urma urmei,sa zicem,daca ai descoperit poze cu varful si o eventuala descriere,tot muntele te "triaza",daca vrea el sa-l calci,sau nu.Si acolo nu prea ajunge orisicine,ca sa lase gunoaie sau sa distruga.Concluzia mea este ca rusii,alpinistii,nu fac bine ca tin informatiile pentru ei.
Eu,unul,voi furniza pe acest spatiu virtual,informatii despre Georgia anului 2013,asa cum am vazut-o eu,dar si despre Tetnuldi.
Voi incepe cu primul capitol intitulat "De la Bucuresti la Istanbul.Asa imi va fi si mie,dar si Dumneavoastra,mai usor.
La multi ani!
Capitolul 1-De la Bucuresti la Istanbul.
27 decembrie 2012,ora 14:00.
Ma aflu la baza de transport a firmei Murat,situata pe Sos Viilor nr.33,in Bucuresti
Am ajuns cu doua ceasuri ,inainte de plecarea autocarului,spre Istanbul.
Soferul de taxi se uita chioras ca ii las,drept bacsis,o bancnota de 5 roni.Gandirea unora este ca daca pleci in strainatate esti plin de bani...
Dan soseste de la Ploiesti,la ora 15:45,cu un microbuz negru,urat.
Amicul e palid si pare ostenit.Il intreb de ce.Imi raspunde:"au fumat aia.in microbuz".
Vanzoleala incepe.Vin oameni din toate colturile patriei noastre.Unii pentru turism(10%)si altii,pentru bisnita(90%).
De-altfel,voi scrie cateva randuri,si despre aceasta categorie sociala a "muncii":bisnitarul roman de Istanbul".
Asta,in ultimul capitol dedicat expeditiei noastre.
Calatoria in marea noastra aventura incepe la 16:30.
Muratul traverseaza fara probleme Bulgaria.Vad luminile din Veliko-Tarnovo si imi trece un fior.Aici s-au nascut bunicii mei....
Sunt probleme enervante cu vamesii turci:acelasi mod tampit si imbecil de a scotoci prin bagaje.Sincer,aceasta situatie perpetua are adanci radacini in trecut.dupa Revolutie,vazandu-ne cu atata libertate,in haotismul nostru,nici noi n-am mai stiut ce sa facem cu ea,si am dat buzna,pe unde s-a putut.
Mai intai,la turci,cu super-mega bisnita.Nici ei nu mai stiu ce sa creada despre noi.Si-atunci,prostia asta cu scotocitul prin bagaje.Am calatorit pana acum doar in cinci state ale lumii,dar va spun pe aia dreapta,numai turcii au umblat in bagaje.
Lui Dan i-au "admirat"primusul.Mie ,niste boarfe,precum si cartile de citit.Cuvinte magice precum "Georgia","Caucaz Mountains",au adus o oarecare admiratie fata de noi.Ma uitam la toata lumea,inclusiv la noi:parca eram ultimii oameni,cu papornitele alea insirate,asteptand sa ni se dea pasapoartele.Jalnic.
In Istanbul,ca sa intri,iti trebuiesc 2 ceasuri.Metropola e atat de mare incat te intrebi:"oare eu mai ajung in centru sau voi ajunge in centru???"
La ora patru dimineata suntem in orasul celor 2 continente,Asia si Europa.
Recunosc,Istanbul este unul din orasele preferate ale "sufletului" meu.
Autocarul ne lasa in Aksaray.La ora aceea,sunt plus treisprezece grade.Da-i cu dezbracatul de polare si geci!!Traversam orasul,pe jos,si in lumina palida a becurilor,facem poze.Planul de "atac" incepe:mergem spre Podul Bosfor",ca sa facem cu mana la ocazie.Am constatat dupa aceea ca actiunea noastra era pur nebuneasca sau prost gandita.Un tanar ne vede si ne intreaba ce vrem sa facem.Ne spune ca n-avem nici o sansa sa stam la autostop pentru ca nu e voie sa opresti,traficul e super-mega aglomerat si ca autoturismele circula in mare viteza.
Ma lasa nervii,pe moment.Tanarul a spus ca ne duce totusi pana dupa pod,dar,uitandu-se in portbagaj,avea si el multe papornite(eram la un kilometru de Podul Bosfor,facusem 10 km cu rucsaci de 30,respectiv 35 kg ,in carca).Ii multumim ,apoi fiecare cu destinatia proprie.
Sedinta de 10 minute.Ne intoarcem in centru,(tot pe jos),unde incercam sa schimbam banii.
Merg la o banca,sa schimb bani,si bodyguadul imi spune:"la aceasta banca se schimba numai de la 100 de euro in sus".Dar,amabil ,imi arata o alta banca unde pot schimba mai putin.
Este de-abia ora 11:00 si stam intr-un parc,la soare,pe iarba.Admiram Marea Neagra ,vapoarele ,pescarusii si ne uitam la trecatori.Acestia se uita si ei,curiosi,la noi.
La 12:00 pornim spre Emniet Garaj,o mare autobaza,de unde vin si pleaca autocarele spre Georgia,Azerbaijan,Armenia,Romania,Bulgaria,Republica Moldova.
Biletul de Tbilisi costa 50 de dolari si gasim locuri numai la Ulusoy.Buna alegere am facut.La ducere doar...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
