miercuri, 16 ianuarie 2019

Varful Clabucetul Azugii, 10 ianuarie 2019

Joi, 10 ianuarie 2019 am plecat spre Valea Prahovei impreuna cu prietenul Ioan.
Am decis sa coboram in Azuga si sa urcam pe varful Clabucetul Azugii, 1586 metri.
Vremea a fost acceptabila,cu temperatura maxima pe varf, de -5 grade, si un strat adanc de omat variind intre 60-80 centimetri.
Am luat mocanita din Gara de Nord, Bucuresti, cea de 06:22, si am ajuns in Azuga la ora 09:10.
Pentru a mai scuti aproximativ 6 kilometri pana la Pastravarie, locul de unde incepem urcusul spre Clabucetul Azugii, am luat un taxi si pentru 20 lei, amandoi, am fost transportati rapid de catre un soferde taxi politicos, care pe langa faptul ca ne vorbea cu dumneavoastra(ce uimire), ne povestea de transformarile foarte urate pe care le-a suportat acest mic oras de munte, incepand cu anii 90.
Cu tot cu schimbarea echipamentului , adica pus parazapezi, pus koflacii in picioare si o mica gustare de dimineata, am obtinut un start la ora 10:00.
Prima coama a traseului este inclinata la 30 de grade, si merge printr-o padure superba de molid si brad.
Traseul acesta este marcat cu banda albastra si in apropierea cabanei Susai intalneste un marcaj triunghi albastru.
Noi am parcurs un traseu  montan Azuga-Predeal, pe crestele aproape impadurite ale Muntilor Garbovei.
Muntii Garbovei au aceasta denumire pentru ca ,in lunga lor creasta, mai au si portiuni unde varfurile sunt tesite, garbovite, mici.
Dar muntii Garbovei sunt foarte salbateci, aici salasluind tot felul de animale salbatice.
Pe varful Clabucetul Azugii, 1586 metri, am ajuns la ora 14:00, dupa patru ceasuri de la plecarea din Valea Limbaselului.
Un alt Clabucet, cel al Taurului, este despartit de aceasta vale a Limbaselului, si are 1520 metri.Pe muchia lui se afla cabana Garbova.
Ceva mai jos de Varful Clabucetul Azugii, la 10 minute de coborat, exista stana din Clabucetul Azugii, un adapost nedemn de luat in seama decat in extremis.
Am ales acest varf, acum, la inceput de an, din mai multe considerente, si anume:
este risc mare de avalanse, anul acesta, in ianuarie 2019, cazand ceva mai multa zapada decat in anii anteriori(ma refer la luna ianuarie);
am pus un eveniment pe facebook, privind Clabucetul Azugii, in speranta participarii, la acest eveniment, a oamenilor dornici de invatare, de plimbare pe munti mai usori, eveniment postat pentru turistii incepatori indeosebi;
varful are o priveliste la 360 de grade numai cu munti;oriunde ai privi, apar munti precum Neamtului, Piatra Mare, Bucegi, Piatra Craiului,Baiului.
De la stana din Clabucetul Azugii am luat azimutul ,cu harta si busola, pentru ca poteca era acoperita de omatul gros si nu stiam incotro este marcajul.
Metoda aceasta, contestata de tanara generatie de turisti(mi-e greu sa le zic oameni de munte) este cea mai sigura cale de a-ti continua un traseu, fie si intr-unul foarte incalcit.
Am reusit inca o data sa ma descurc, si Ioan, prietenul , a fost tare incantat. De altfel, l-am invatat si pe el metoda asta, si a prins-o repede, mai ales ca e profesor de matematica.
In orice caz, din azimut in azimut am reusit sa gasim continuarea asa zisei poteci(ce poteca sa mai fie ,cu un metru adancime de zapada?) si am fost foarte incantati.
Fericirea, ca sa-i zic asa ,vine din lucrurile pe care tu le-ai invatat si aplicat in viata ta.Daca veti ca lucrurile pentru care te-ai chinuit, dau roade, poti fi fericit.
Drumul este lung , si din nou ,printr-o padure lunga de molid si brad.
Acest drum se numeste Drumul lui Ceausescu.
Este chiar asa ,denumit oficial, pe hartile clujenilor de la Shubert&Franzke.
Am maers greoi prin padure, si am ajuns la ora 17:00 la cabana Susai.
De aici apar alte marcaje, pana la Predeal, acestea fiind banda rosie si cruce rosie.
De la cabana Susai si pana la Predeal, in Gara, am mai facut fix o ora si zece minute.
Ne-au afumat niste asa zisi sportivi, care au coborat in tromba cu boburile, lasand un fum innecacios, cu un miros groaznic de urat.
Din Gara Predeal, o gara din ce in ce mai jegoasa si ponosita, am luat luat mocanita de 19:20, catre Bucuresti.
Mai jos sunt fotografiile excursiei, selectionate.
Am fost solicitat, de catre unii cetateni, prieteni virtuali sau prieteni naturali, ca sa ma exprim asa, sa ma reapuc de scris.
Iata ca am facut-o.