luni, 22 februarie 2016

DRUMETIE MONTANA IN MASIVUL PENTELEU,19-21 FEBRUARIE 2016

In intervalul 19-21 februarie 2016 am organizat o drumetie montana usoara in Masivul Penteleu,masiv aflat in Carpatii Orientali,grupa de curbura.Masivul are altitudinea maxima de 1772 metri,fiind cel mai inalt punct din judetul Buzau.Este a cinsprezecea oara cand ajung pe aceste meleaguri buzoiene,cu foarte mult sub cota valorii lor.Dar as spune ca este mai sanatos asa,ca sa lasam Valea Prahovei,ciuca tuturor.
La poalele masivului,in Varlaam si Gura Teghii,si-au gasit locul,ca sa ma exprim asa,oameni celebrii ai unor epoci demult apuse,precum pictorul elvetian Lovendhal sau Cezar Bolliac,poet,scriitor dar si "constructor"al Revolutiei de la 1848.
Cel mai folosit traseu turistic,ce ne indruma spre cota maxima a Penteleului,este acela care porneste din satul Varlaam,comuna Gura Teghii,pe Valea Bascai Mari,traseu marcat cu banda rosie.Aproape de capatul satului este un pod mare de beton,deasupra Bascai Rosilei,pod imposibil de ratat.Sau un alt reper important,in peregrinarile noastre spre inaltimi,este Pensiunea "Varlaam",aflata pe dreapta.Traseul se parcurge in aproximativ cinci ore si jumatate,iar daca aveti masina,in patru ore si jumatate,scutind astfel drumul forestier de 5 km ,parcursi de la Varlaam la podul de la Gura Milei.
Cum ajungem in Penteleu?
De la Autogara Filaret sunt cursele Transcom,cu plecare de la ora opt dimineata.Biletul il cumparati de la sofer si un dus costa 30 de lei.Apoi aveti legatura rapida,din orasul Nehoiu,la ora 12,catre Varlaam.Cei 18 km se pot face si pe jos,insa daca scopurile sunt de a ajunge cat mai repede si fara eforturi mari,in Varlaam,atunci este bine sa luati microbuzul.Acesta costa 6 lei,pentru un dus,pana la Varlaam.
Am avut doi companioni,in aceasta excursie:pe Angela si pe "Domn Profesor".De fapt,am pus degeaba ghilimele,ca domn profesor e chiar profesor,insa prietenii asa au obisnuinta sa-i spuna.
La cursul de lider montan am invatat un lucru util:orientarea turistica,cu busola si harta.Deja a devenit o obsesie pozitiva pentru mine,caci mi-am facut temele de acasa,calculand azimutul,distantele de parcurs ,si timpii,pe etape.Nu a existat bajbaiaia si am stat tot timpul cu busola atarnata de gat,de parca as fi fost un elev din perioada comunista,cu cheia atarnata de gat.
Roadele micului invatacel in orientarea turistica le-am observat pe teren,cand azimuturile calculate imi dadeau directiile corecte de mers.
Ce poate fi mai sanatos cand omul isi pune capatana la contributie?
Vremea a fost acceptabila,prin asta intelegand ca nu ne-a plouat,nu ne-a nins,nu ne-a viscolit si nici temperaturi de Polul Nord nu am avut.O (s)negura a fost omniprezenta si o tentativa de primavara,de la inceputul excursiei,se pare ca a esuat,la final,cand iarna a demonstrat ,pentru a nu stiu cata oara,ca nu-i ca vara!!
Ne-am imprietenit cu patronul agropensiunii "Ferma de sub Penteleu,care ne-a transportat cu jeepul pana la ferma sa,scutind astfel 3 km.Basca ne-a mai dat si o ditamai bucata de branza de capra.
Bucurosi nevoie-mare,am continuat drumul.
Am mers incet ,sigur si cu pace in suflete,savurand orice clipa.
La stana Cernatu am facut bivuac.Nu ne-a fost frig,am avut saci de dormit buni.Dar am facut si-un foc,asa ca am dus-o bine in Penteleu.Ghioceii zgribuliti au aparut la 1350 metri,altitudinea stanei,insa deloc la Comana.
Am ajuns si pe varf,primiti in rafale puternice.Aici vantul ,vijelia,sunt abonate 300 de zile pe an,din 365.
Nu prea am zarit mare lucru,caci ceata nu ne-a lasat.Am coborat apoi pe Muchia Viforita,ocolind varful Penteleu pe la est.Din Viforita am propus sa traversam micile "caldari",acum pline cu o zapada beton,spre statia meteo.Din acest punct am coborat din nou la stana.Pe Viforata marcajele sunt un hocus-pocus,asa ca ar fi bine sa invatati niscaiva orientare turistica,cu harta si busola.
Iata si fotografiile:



































marți, 16 februarie 2016

PADINA TATARULUI,PUIENI SI NEA COSTEL,13 FEBRUARIE 2016

Initial am dorit sa exploram rezervatia Puieni,cea mai mica din Parcul Natural Comana.
Dar gasind in orice planta,frunza,ciuperca,o minunatie a naturii,am mers ca la o plimbarica.
Am pornit de la Eroii Revolutiei,cu acelasi maxi-taxi super aglomerat.Lumea,bastinasii comaneni isi cara paine de la Bucuresti,asta fiind una din metehnele ramase de pe vremea "impuscatului",in prezent "mult-doritului".
Noroc ca in 40 de minutele ajungem la Comana,iar de acolo,vaya con dios,dragi drumeti.
Drumetii,in numar de trei,Domn Profesor,Angela si calauza,adica eu,scriitorul de blog,ne-ndreptam spre Padina Tatarului,urcand strada in panta,pana la ultimele case,apoi traversand printre viile comanenilor.Drumul serpuitor coboara la liniile ferate,acum ruginite.Nu mai insist cu linia ferata ruginita si nefolosita,ca nu se va uita primarul comunei.Suntem oameni care batem la porti ce nu ni se deschid,astea sunt vremurile "democratiei"noastre.Unici in lume.
Drumeagul urca din nou,prin jungla inca adormita de iarna- imitatie.
Ochiul meu cauta avid ghiocei,dorind sa o impresioneze pe doamna Angela,care mi-a dat-o peste nas ca cei de la Promenade Ilfovene au gasit.Ei,si,vom gasi si noi,alta data.Ce,eu sunt la concurenta cu cineva??Doamne-fereste.
Strabatem campia pe care au ramas imprastiate,ca niste cartuse,cartoanele de la ierbicidul lui peste prajit,cu care se vor face mari plantele pe care noi,oamenii,le vom consuma.Ma uit pe cutia ierbicidelor:made in Denmark.Ce ironie a sortii!
Ceata parca ne face sa plutim,parca suntem in alt spatiu.Intram in padure si realitatea ne iese in cale:micii,dar foarte micii,hotii de lemne.Deja este usually sa ii vad mereu.Sunt ca un virus cu care te obisnuieste.Hotii de lemne sunt ca gripa.Apar si dispar,apar si dispar.Gripa,drujba,sau toporul,pot face ravagii.Aici,in Padina Tatarului,doar ciumpavisera salcam,puiet,un fleac,boschetareala.
Am traversat Padina Tatarului si ce credeti ca ne ies la iveala?Trei mistreti.Tacere.Se uita la noi,ne uitam la ei.Cine-i musafir?Tu stii cine e!
Doamne,mistretii s-au uitat lung la noi,m-a fascinat povestea asta.Angelei i-a placut,si eu care credeam ca-i i-e frica,ca o voi strange in brate,ca fat frumos din lacrima o va proteja.Turkish delight.
Mergem pe marcaj punct rosu.Vom iesi in imensa poiana din centrul Padinei Tatarului.Aici vom manca.
La punctul de observatie,loc asa de intim,in care mi-am spus de sute de ori ca raman peste noapte,ocrotit de mica hardughie din lemn,am luat pranzul.
Domn profesor este incantat.
Mergem mai departe,spre sud,spre Puieni.Vrem sa traversam si rezervatia Puieni.
La ora 14:30 dorim sa intram in padurea Puieni Deal,dar planurile sunt date peste cap de microbuzul ce tocmai venea de la Bucuresti.Urcam in el si soferul ne lasa in Puieni.
Aici venim la nea Costel,cunostinta noastra de acum 3 ani,de cand eu si domn profesor ne-am imprietenit cu acest gospodar.Puieni este un mic sat din sudul Romaniei,asezat pe o platforma inalta,de unde se vede Dunarea,in zilele insorite.
Pana la Dunare mai sunt de fapt 10 km.
Nea Costel ne serveste cu vinul sau tare,rosu.In vino veritas.Pe drumul de intoarcere gaina ametita(eu)are curajul sa o sarute pe Angela.Noroc cu a noastra colega de drumetie ca a spus sa punem punct la intalnirea cu Bachus.Ca altfel eram pe jos,lati,in bucataria lui nea Costel.Hai ca m-am facut si cu arpagic,sa-l puna marele agricultor de balcon,in peturi.La ora la care scriu,marele agricultor de balcon deja a insamantat arpagicul.Era bine si sanatos daca insamantam si altceva.
La nea Costel te simti ca-n Rai,pana...dai cu sapa,dai la zecile de gaini sau pana te musca Dichiseanu,marsav,pe la spate!!Mai,Dichiseanu e cainele lui nea Costel!Am nevoie de momente din astea.Sa uit de tot ce-i rau si sa iau viata la misto.