duminică, 11 iunie 2017

Drumetie montana pe Piciorul Pietrei Arse, Muntii Bucegi, 10 iunie 2017

Taximetristul ma intreaba daca sa ma lase la "casa de bilete", in timp ce urcam "marele pod "Grand. Ddedesubt se vede un tren pornind alene catre o directie necunoscuta.
Taximetristul exclama:" asta e trenul!"
Categoria asta de "meseriasi" ,de regula nu are "toate tiglele pe casa", dar se vaita, zbierand cat o tin puterile, ca ai ei clienti sunt un dezastru.
Ce-ar fi sa spun ca taximetristul roman,bucurestean,in cazul de fata,este cea mai mare javra,alaturi de r.a.tb.-isti?
Hai,curaj,ca asa este.
Taximetristul cu pricina incepe o conversatie cu mine, folosind pronumele de politete,insa sfarseste conversatia cu mine,vorbindu-mi cu "tu",de parca am fi prieteni de-o viata sau i-as fi eu dator cu ceva.
Vedeti,de aceea exista uber,mai civilizati ca voi,mai discreti,voi, astia cu loganuri galbene.
Ii explic cetateanului ca nu am pierdut trenul si ca voi pleca cu mocanita.
"Mocanita??" se holbeaza mirat taximetristul.
"Exista mocanita din Bucuresti catre Valea Prahovei?" continua tot el,bulversat.
"Noi spunem mocanita trenului care face 4 ore pana la Brasov", adaugai eu.
"Dar trebuie sa existe wi-fi pe tren", puncta taximetristul.
"Citim carti", adaugai eu, imaginandu-mi un meci de box in care fiecare isi cara pumni ,adica replici.
N-as apela la aceasta specie bizara numita taximetrist ,dar ,cateodata,nevoia ma obliga. Si-atunci mi se face scarba sa urc intr-un taxi,pentru ca stiu ca taximetristul roman te descoase:dar unde te duci,dar ce faci, dar cu ce te ocupi,si, ca treaba sa fie "perfecta", iti vorbeste cu "tu",ca asa l-a invatat mama lui ,acasa.
Coechipierul meu vechi,de munte, pe nume  Dragos, ma intreba daca mai scriu in stilu-mi caracteristic, lunadu-ma de diversi cetateni, din societate.Eu nu ma iau de nimeni,in societate,pentru ca sunt educat, eu scriu despre ceea ce unii cetateni fac in aceasta societate foarte ne-asezata.
La mocanita ,referindu-ma la cumpararea biletului de tren,s-au schimbat cateva lucruri: poti sa-ti cumper bilet cu loc, si daca spui ca te intorci cu o mocanita ,trebuie sa precizezi si numarul ei,si ora de intoarcere. Lucrurile se complica un pic daca nu te intorci cu mocanita precizata pe bilet,ca trebuie sa-ti scrie un pomelnic,pe bilet, cetateanca de la ghiseu.Ce de "modernizari" intr-un segment de transporturi care este aproape de faliment.
Mocanita 3001, de 6:23, costa 33 de lei, dus-intors, Bucuresti-Sinaia.
Este valabil doar pentru "oamenii muncii", ca pentru studenti este gratis)))
La ora 9:00 coboram in Sinaia.
Luam un taxi pana in apropierea Casei Iris si a Centrului de Perfectionare a Pregatirii Cadrelor Jandarmi Montani.
Vom scuti astfel aproape o ora ,pe strazile intortocheate ale Sinaiei.
Pe la 9:20 incepem urcusul abia perceptibil pe Piciorul Pietrei Arse, un traseu montan de vara foarte lejer,foarte usor,a carui poteca traverseaza niste pinteni montani impaduriti, cand pe o parte,cand pe alta.
In doua ore si jumatate suntem aproape de Saua Calugarului, pe la 1900 metri altitudine.
Inainte de a ajunge pe Platoul Bucegilor, ne vom opri intr-o zona bogata in smirdar.
Acest traseu,incepand de jos,de la soseaua asfaltata,si pana in Platou, este foarte bogat in flora montana.
Astfel, in primele curbe ale traseului,pe la 1000 de metri altitudine,am intalnit geranium robertianum,adica napraznic, o planta de leac descoperita de Sfantul Robert(Franta), in jurul anului 1000.
Planta aceasta vindeca multe "boale", asa ca am cules.
Ca si om de munte,ca si ghid, este obligatoriu sa stii flora montana sau/si de campie,si sa stii ce culegi pentru ceaiuri medicinale, si ce nu trebuie sa rupi.
Castigand altitudine,am intalnit si cateva specii de orhidee, si slava domnului, bine ca nu le stiu "floristii" sau cocalarii,ca astia rad tot ce prind.
In zona subalpina am intalnit un mare "covor" de rododendron si de-aici ne venea sa plecam cu mare greutate,fascinati de rozul contrastand cu verdele crud al zadelor.
Natura era pasnica in acea zi de 10 iunie 2017 si turisti foarte putini.
Niste nori cumulusi, "simpatici", stateau ca niste plapumi pufoase si albe pe un pat infinit numit cer.
Coboram alene,insotit de prietena mea buna,depresia,care a zis ca nu vrea sa ma parasesca tocmai ca unele femei din ziua de astazi sunt foarte rele si iti dau teapa.
Nu pot sa-l uit pe Dragos,vechiul prieten de pe panoramio,pentru care venisem special ,in acea drumetie montana.
Coboram pe banda rosie, spre Cota 1400,asaltati de injuraturile si urletele elevilor,(pierduti parca in spatiu), viitorul luminos al acestei tari.
De la Hotel Cota 1400 trebuie sa fim atenti la marcajul banda rosie,ca se cam pierde.Astfel,vom cobori pe sub telecabina, apoi vom merge pe sub linia telegondolei,nu catre Hotel Alpin 1400.
Marcajul banda rosie va aparea in padure,acompaniat de servetele pline ce cacat ,peturi obosite de vremuri si gunoaie diverse,semn de prosperitate,bani multi si civilizatie profunda.
Intr-o societate slaba si slabita,cum este cea romaneasca, cei cu bani multi urla cel mai tare,dar si arunca petul,mai vartos,pentru ca ,nu-i asa,"ei au dreptul".
Prin vestita padure, prin care venea ursul odinioara,la pomana, un urs pomanagiu si umanizat, batem din palme,ca nu se stie niciodata.
Pe la ora 16:00 suntem in Parcul Sinaiei,intesat de lume.Este o sambata linistita,plina de pace,de joaca copiilor ce se dau pe tiroliana din parc ,si de clocotul nostru interior,un  infern scaldat de imaginile trecatoare ale orhideelor,napraznicului, stejarelului,vineritei, iasomiei si a altor plante,paleative ce ne amana suferinta,temporar.
Plecam cu mocanita de 17:35 si ne intalnim iar cu "floarea de colt" cea ponosita,aici cu toate intelesurile.
Slava Tatalui ceresc,bine ca m-am dezis total de "clubul" asta.
Mocanita traverseaza Valea Prahovei si parca ar face o vesnicie.