duminică, 29 octombrie 2017

Iezerul Mostistei, 22 octombrie 2017

Planuiam de mult timp o excursie la Iezerul Mostistei, inca de prin 2012.
Adunasem ceva informatii si credeam ca e foarte frumos.
Dupa cinci ani de asteptari, am ajuns si in aceste locuri,in judetul Calarasi, insa am fost deceptionat.
Satele sunt de o saracie rar intalnita iar localnicii sunt foarte curiosi si te intreaba ce lucrezi,de unde esti si ce faci pe aici.
Intrebarea "ce lucrezi?" nu era in meniul intrebarilor celor de pe la sate. Poate la astia se poarta intrebarea asta.
Cand am ajuns in comuna Manastirea,aflata in partea sud-vestica a lacului, am intrat in biserica ,monument istoric,construita pe la 1600.L-am intrebat pe unul din preotii din biserica ce hram are aceasta si mi-a raspuns pe un ton arogant:"pai n-ai vazut la intrare?" Imi raspunsese un preot tanar, cu un chip de imbuibat.
Bineinteles,la noi,la romani, se poarta chestia asta,daca te vede careva cu rucsac in spate,plete,cu bocanci,gata ,te-au si luat de neica nimeni,fiul ploii, ce cauti tu pe-aicea.
Eu i-am vorbit cu dumneavoastra,el mi-a vorbit cu "tu",ceea ce este o diferenta care se numeste educatie elementara.
Preotul mai in etate mi-a vorbit cu "dumneavoastra".
Mi-a spus sa-l astept ,ca are sa-mi dea ceva de citit,vazandu-ma interesat de acest monument istoric.
In fine, dansul avea discutii aprinse cu 2 localnici, si l-am asteptat cat l-am asteptat,apoi am plecat.
Cand trec prin satele romanesti din sud, imi dau seama ca 27 de ani de "democratie" nu au insemnat nimic, politicienii fiind doar o clica de hoti sinistrii care au prostit populatia. Aceste sate puteau fi prospere,dar daca te duci in orice sat de campie,din sud, si intri intr-un magazin,vei observa ca lumea cumpara pe caiet.Vei mai observa ca lumea,localnicii,sunt foarte refractari cand vine vorba de vizita unor vilegiaturisti, cum eram noi, si imi pun intrebarea de unde aceasta incuiere si aceasta frica, in a aborda noul-venit.
Am avut o buna-dispozitie in ziua aceea, fiind cu prietenul Mihai, de le-am raspuns localnicilor, calm. Ei ne tot intrebau,si prin Manastirea,dar si prin Ulmi, ce lucram si ce-i cu noi pe-acolo. Le-am spus ca eu sunt ghid si ca Mihai este economist.
In Ulmi am oprit in fata curtii unui cetatean care isi aduna gutuile.
Am cazut de acord sa-i dam omului o suma de bani ca sa cumparam gutui.
Nu stiam cat este kilogramul de gutui,asa incat l-am intrebat pe cetatean cat ne costa. Noi i-am oferit 10 lei, el a spus ca ni le da cu cinci. Omul ne daduse foarte multe gutui.
Ceea ce imi este mie ciuda este faptul ca localnicii astia din sud au fost lasati rau de tot,de izbeliste. Cred ca de curand au fost asfaltate drumurile ce leaga micile sate ale Baraganului.
Ce sa mai zic de educatie.Gunoaile de pe malul Iezerului Mostistei troneaza cum au tronat si cele de la Magura Zboiu.
Cred ca noua ne lipseste civismul, si cand vine vorba de simplul cetatean,dar si cand vine vorba de politician.
Abia de la Manastirea,spre Coconi, Sultana,malul este mai curat.Adica pe partea cea mai abrupta a lacului, aflata in vest. In rest, nu se merita explorat.
Am stat ,undeva,pe iarba mare,intre Manastirea si Coconi, pe un promontoriu inalt, si abia acolo am mai scapat de gunoaie.
Ziua era calma,cu un soare bland de octombrie.
Am mers singur,vreo 500 de metri spre Coconi, sa explorez. Era asa de abupt malul incat n-am putut sa cobor.
Sunt cateva imagini spectaculoase,cu pereti de loess si ceva pasari care stau calme, plutind in imensitatea luciului apei.
Pe tarm exista lungi plantatii de vita-de-vie, insa strugurii sunt foarte mici.
Ma intreb daca exista curse locale, macar intre Lehliu-Gara si aceste amarate de sate.
Repet,localnicii par oropsiti de soarta,rau de tot.
Poate as mai vizita tinutul la primavara, acum mi s-a parut foarte deprimant.


















marți, 24 octombrie 2017

Strangerea gunoaielor din Magura Zboiu, 15 octombrie 2017

Imi voi exprima si eu parerea despre unii cetateni romani care arunca gunoaiele, unde vor ei si pe unde ii apuca viata.
Precizez ,pentru cei care vor citi aceste randuri, ca nu am nimic rau cu cetatenii romani, doar ca unii dintre "compatrioti" sunt badarani, agresivi,necivilizati si ne-educati.
Educatia acestor cetateni se face de catre ei insisi.
Nici o amenda din lume,nici o masura punitiva,nici un sfat civilizat, nu-l va putea educa pe cetateanul roman care arunca gunoaie.Orgoliul unei parti din acest neam este urias.
Educatia proprie inseamna evolutie.
Vrei sa evoluezi,vrei sa cresti. Dar cum? Nu cumva te strica si mediul in care te invarti?
"Sudistii",ca la ei ma refer, sunt cei mai aprigi si agresivi aruncatori de gunoaie.
La Magura Zboiu vin "pescari" din 2-3 judete din sud,cum ar fi Teleorman ,Giurgiu si Calarasi.
Daca in aceasta rezervatie vin 20 de "pescari" intr-un weekend iar din cei 20, 5 arunca fiecare cate 5 sticle goale de bere, rezulta 25 de sticle,in 2 zile.
Am dat un exemplu cu sticlele ,ei mai arunca tot felul de porcarii.
Nu am sa pricep niciodata de ce aceasta natie sau o parte din aceasta natie este asa de agresiva,orgolioasa, si  nu intelege ca natura pe care ei o "adora" nu le-a facut nimic rau.
Fac pariu ca "pescarii" care au venit in wk si vor mai veni ,vor spune ca primaria Hotarele a strans gunoaiele din rezervatia aceasta.
Gresit, nu primaria, ci o mana de 6 oameni.
Fac pariu ca acesti indivizi, "cetateni", au o casa sau un apartament foarte ordonate ,si o gradina la fel de ingrijita.
Si atunci,intrebarea mea pentru ei este:" de ce aruncati gunoaiele in natura?"
Aveti curaj sa-mi raspundeti sincer?
Actiunile voastre arata ca nu sunteti buni romani.
Voi credeti ca bun roman inseamna sa te duci dimineata la servici,sa iti platesti impozite si taxe si stop joc,gata, altceva nu mai inseamna,pentru voi,astia care aruncati gunoaie.
Dar daca data viitoare veniti in acelasi loc, si gasiti mizeria aruncata tot de voi,cum ati reactiona?
Duminica, 15 octombrie 2017, am luat hotararea de a strange gunoaiele din rezervatia Magura Zboiu.
Organizatorii actiunii au fost: Ciprian Teodorescu(eu) si Razvan Podeanu.
Eu am vorbit cu managerul Parcului Natural Comana in urma cu 2 saptamani si acesta  mi l-a pus la dispozitie pe rangerul parcului.
Stiam foarte bine zona plina de gunoaie.
Un alt aport la actiune a fost acela al aducerii a inca unui om, pentru strangerea gunoaielor.
Razvan Podeanu a contribuit cu urmatoarele: a venit cu o duba,imprumutata de la serviciu, si a mai venit cu un cetatean.
La igienizarea locului au participat urmatorii: Eugen Pana, Ciprian Teodorescu,Razvan Podeanu, Mihai Bobocea ,Mihai Gheorghe si Gheorghe Geambasu, care este rangerul Parcului Natural Comana.
Am strans 53 de saci cu gunoaie,intr-un timp de 7 ore.
Evolutie nu inseamna doar sa ai un loc de munca bun,o masina buna,o nevasta frumoasa,un copil sau cinci, ci sa te intrebi singur daca actiunile tale,zilnice,le faci bine,daca ai facut astazi un rau ,cuiva, daca ai facut bine ca ti-ai lasat gunoaiele in padurea care te-a primit,daca ai facut bine ca ti-ai azvarlit sticla de bere in lacul din care sperai sa iei un amarat de peste.


















joi, 19 octombrie 2017

Traversarea Muntilor Baiului, de la Azuga la Traisteni, 14 octombrie 2017

Traseul descris si propus se refera la traversarea unei parti din creasta Muntilor Baiului ,incepand din Azuga si terminand in Traisteni.
Traseul este marcat cu cruce rosie si se poate face,la o zi, in aproximativ cinci ore si jumatate, de la capatul de sus al partiei Sorica, si in 7 ore,de la baza partiei.
In ziua de 14 octombrie 2017 a batut vantul cu putere si telegondola nu a functionat.
Exista un tren foarte bun,cel de ora 06:00, cu plecare din Gara de Nord ,care va sosi in Azuga la ora 08:00.
In Gara de Nord m-am intalnit cu cei trei participanti la excursie; singurul excursionist cunoscut era Dragos, amic vechi de drumetii montane dar si prin padurile din sud ale patriei.
Am avut placerea sa mergem si cu un american din Missouri ,insotit de prietena lui, romanca.
Pana la telegondola am facut vreo 40 de minute.
Am urcat partia Sorica.
Batea vantul,sus,foarte tare,si am fost nevoiti sa punem manusile si gluga.
Strat de zapada,destul de mare pentru aceasta perioada a anului,dar si pentru aceasta altitudine,era de la Varful Sorica, 1566 metri ,pana in Saua Cazacului, 1690 metri.
De-asemenea ,pe fata ce coboara spre Valea Prisloapelor,mai era strat de omat.
Pe sub piciorul de munte al Cazacului sunt 2 izvoare,la indemana.
Sagetile de marcaj ne mai atentioneaza cat timp mai facem pana in Traisteni, in momentul in care incepem traversarea Culmii Orjogoaia. Vestea buna este ca a fost renovata stana din Petru.
Aici am stat de foarte multe ori,de vreo 5 ori singur si de trei ori impreuna cu prietenii muntilor.
Celor 2 noi veniti le-am prezentat o scurta lectie de navigatie montana, cu busola si harta, insa inainte de a pleca,jos,la baza telegondolei.
Vantul sufla tare si putea rupe harta. Nici sa stam undeva,pe jos,nu se putea,ca sa gustam cate ceva.
Am decis sa facem o oprire importanta la stana Orjogoaia.
Tura aceasta n-a avut cusur,in sfarsit, si ,in momentul in care am terminat-o,m -am simtit fericit si sigur pe mine.
Oricum ar fi fost, eram sigur pe ceea ce fac,pentru ca turele propuse pe facebook,la care invit cetateni necunoscuti, sunt ture verificate si rasverificate de mine.
Ar fi rusinos sa nu stiu traseul propus.Tocmai de aceea imi fac temele,constiincios.
Am observat ca singurele mele fericiri au devenit excursiile montane sau plimbarile in aer liber,prin paduri.
In rest,viata mi-a devenit un calvar,datorita unor cetateni pe care nu ii pot numi aici,dar si datorita mizerabilului Bucuresti. Aici,in acest oras, nu mai ma regasesc.
Celor 2 indragostiti le dadeam discret explicatii, nu puteam sa-i deranjez sau sa stau asa de aproape de ei.
Le-am lasat un spatiu de desfasurare doar cat sa nu-i pierd din priviri.
N-am uitat totusi,cum e sa fi indragostit de cineva si nu e frumos ca altcineva sa se bage in tine.
Am mancat la stana din Orjogoaia,si vestea buna este ca si ea a fost renovata, adica i s-a pus un nou acoperis.
Aici ,Dragos a scos o fasole cu carnati si l-am servit si pe american.
Era haios pentru ca repeta niste feluri de mancare traditionala,cum ar fi mamaliga sau sarmale.
Drumul de coborare catre Traisteni,de la Orjogoaia, este de vis: treci printre zade mari, acum ingalbenite.
Pe creasta Neamtului am zarit foarte putina zapada.
De-asemenea, putem merge foarte bine intre Saua Cazacului si Traisteni, nefiind decat petice de zapada.
In sfarsit ,am intalnit 2 turisti multumiti.
Din Traisteni am cumparat cascavea.Aici este si un targ al cascavelei,toamna,in septembrie sau octombrie.
Comuna este foarte lunga,si pitoreasca,cu gospodarii frumoase.
La ora 17:00 am luat rata locala ,spre Campina. Costa 9 lei si atentie, ca este ultima.
La Campina am ajuns la ora 18:00 iar la ora 19:00 este maxi-taxi catre Bucuresti.





















vineri, 6 octombrie 2017

Drumetie montana in Masivul Retezat si in Masivul Parang, 4-6 august 2017

Am scris  intr-o postare recenta ca am inceput relativ prost meseria de ghid.
De 8 luni,de cand organizez ture montane sau mai pe la poalele muntilor, au participat si turisti normali, dar si turisti sariti un pic de pe fix, pe care nu-i pot intelege deloc, oricata bunavointa si rabdare am.
Evit sa fiu rigid, am vazut multe la viata mea,insa asa zisele pretentii sau atitudini bizare ale unor turisti chiar nu le pot intelege.Evident ca suntem instruiti ,noi,ghizii, sa ne purtam frumos,sa ajutam, iar cei 14 ani de vanzari, ma ajuta foarte mult sa vorbesc frumos si sa servesc noii veniti. Sa nu uitam insa ca un ghid nu este o persoana cu care se sterge pe jos,nu este un pres, si nu este cu nimic mai prejos decat turistul ,platitor.
O relatie turist-ghid ,de echilibru, ar fi una mereu de dorit.
Voi incepe excursia din Masivul Retezat cu partea proasta a lucrurilor, spunand de ce s-a suparat respectivul turist. Evident, nu dau nume,nu are rost,nu-i frumos, dar cred ca merita stiut pe ce se mai supara unii participanti la ture.
1. Turistul a dorit sa doarma in hamac ,la Carnic,la camping,o noapte.
Vorbind personal cu patronul de acolo,care mi-este si amic ,si pe care il cheama tot Ciprian, si e si ghid,pe deasupra, acesta mi-a comunicat scurt si la  obiect ca pe propietatea lui nu este voie cu hamac,pentru ca sforile de la hamac pot roade copacii.Am inteles aspectul,insa turistul s-a suparat rau.
2.Turistul s-a suparat si mai tare auzind ca vom folosi duminica un ".Plan B",adica, in loc sa mergem pe Valea Galesului, am optat pentru Cheile Polatistei.
De ce am facut acest lucru? Simplu: Ciprian,patronul de la Carnic, ne avertiza ca se strica rau vremea, pe data de 6 august, asa incat eu l-am ascultat. Cred ca nu i-ar fi convenit turistului sa fie traznit sau luat de suvoaie,la vale.
In fine, partea buna a povestii ,care poate nu este vazuta de acel turist, este ca toti am ajuns pe varful Peleaga, 2509 metri,fiind cel mai inalt din masivul Retezat.In plus,Valea Rea are niste lacuri superbe, plus 2 cascade.
Eu am mers la sigur,cu traseele,pentru ca exact ce am facut la Societatea Ghizilor, aplic si aici.
Vineri, 4 august 2017,l-am luat pe turist din apropierea locuintei acestuia, aflata la vreo 15 minute mers pe  jos.
Acolo a venit si Mario, si nu s-a mai vaicarit atata,desi vine de unde vine si este un pusti de 16 ani.
Robert,prietenul nostru comun, a avut amabilitatea sa ne ia din Militari, de la statia de metrou Lujerului.
Plecam cu 42 de grade la umbra. Drumul pana la Carnic parca a durat o vesnicie si de data asta Retezatul mi s-a parut ca ar fi in Thailanda ,la mama naibii, fata de Bucuresti.
Robert a condus foarte bine si prudent si am ajuns abia la 11 noaptea ,aproape de Carnic.
Am montat corturile in afara Parcului National, pe un platou cu un pamant prafos si plini de balegile de la vacile ce pasc in zona.
Voiosia era la ea acasa, am ajuns apoi la Carnic,pe 5 august 2017. I-am dat lui Ciprian,patronului de acolo, o parte din bagaje,si le-a depozitat intr-o magazie.
Anul trecut,in iulie ,la Scoala Ghizilor,la unul din module,am stat aici 4 zile,si mi-a placut foarte mult.
Cabana Codrin,ca asa se numeste pensiunea, pregateste o mancare foarte buna,familia este foarte tanara,iar patronii sunt oameni de munte, amandoi ,ghizi.
De-asemenea,camerele sunt foarte curate,apa calda exista,asa ca recomand.
Am inceput urcusul inspre Cascada Lolaia.
Apoi am urcat spre Valea Rea.
Drumul este bolovanos si abia simti ca urci.Pe deasupra, este si lung. Cu toate acestea,suntem rasplatiti vizual cu ceea ce a mai ramas din speciile de orhidee(nu multe specii,doar doua,la inceput de august,in zona)si cu pietroaiele rotunde si de culoare rosie, dispuse ca niste bomboane gigantice,pe cursul Paraului Lolaia.
Drumul se hotaraste sa se bifurce,la dreapta avand posibilitatea de a ajunge la cabana Pietrele,urmand marcajele triunghi albastru si cruce albastra.
Noi vom continua "pe o mie de marcaje"(asa imi place sa zic, ca uneori sunt atatea, incat incurca,mai ales daca nu ti-ai cumparat o harta,si nu stii incotro s-o mai apuci).Deci ne mentinem pe marcajele banda albastra, triunghi galben,triunghi rosu si triunghi albastru.
Ajungem si la Cascada Maria Magdalena, pe care o recomand celor ce n-au fost niciodata in acest masiv.
Aici este si o banca,unde poti sta pironit asupra hipnoticelor caderi de apa ale frumoasei cascade.
In final ,triunghiul galben va iesi victorios din toata povestea asta cu atatea marcaje, incat ne va conduce negresit pe Valea Rea.
Covorul padurii de conifere ne ofera un muchi gros, cu nuante de un verde odihnitor,de la verde deschis la verde inchis.
Barba mosului ,un lichen cu multiple intrebuintari(se aprinde focul cu el sau se face un ceai, foarte amar)este preferat de mine pentru ca are un miros  puternic de padure. Am si acasa acest muschi, si de fiecare data cand il miros,ma transpune in lumea muntilor.
Simt in aer o nostalgie a modulului din Retezat,de anul trecut,de cand campasem 2 nopti, pe Valea Rea.
Vegetatia subalpina isi face simtita prezenta pe la 1750- 1800 metri,prin palcuri imense de jnepenis,printre care ne vom face loc.
Peisajul se deschide,valea devine imensa, marcajul se strecoara abia perceptibil.
Pe la 2000 de metri incep lacurile.Cel mai frumos mi se pare lacul Mutatorii,pe fundul caruia se observa pietrele ,plate ,in majoritate,de un brun-galbui.
Continuam spre Coltii Pelegii si urcam pe un valcel ,care ne scoate in Saua Pelegii,aflata la altitudinea de 2285 metri.
Mai e putin pana pe Varful Peleaga,2509 metri ,cel mai inalt din Masivul Retezat.
Pe varf este multa lume,din colturi diverse ale tarii si ale lumii.
O pustoaica din Slovacia imi trimite un zambet atat de suav incat ma inseninez brusc.
Sunt doua, plus prietenii lor.Sa aiba pana in 20 de ani, si uite ca au ajuns pana aici.
Bravo lor.
Coborarea este lunga,anevoioasa,cu pietre instabile.
In dreapta distingem Lacul Peleaga sau Ghimpele.
La Bucura sunt vreo 15 corturi, pe numarate.
Eu sunt totusi fericit ca am reusit sa duc un turist,pe varf. Adica sa-l ghidez pana aici,ca de mers,a mers singur,pe picioarele lui.
Vom cobori pe aceiasi vale, in vreo 3 ore si jumatate.
Seara este multa lume la pensiunea Codrin  si uimirea mea este ca aud vorbindu-se chiar de Ocolisan,fostul meu coleg de scoala,care a locuit in Timisoara. Este firesc, erau multi timisoreni cazati in serile acelea.
De dimineata ,turistul este artagos si nu mai ma baga in seama decat arareori.
Eu imi pastrez calmul,il intreb diverse.Nu e de acord sa vizitam cetati,muzee sau manastiri.Aici sunt o gramada,chiar celebre,cum ar fi Manastirea Densus,Santamaria Orlea sau celebra Ulpia Traiana Srmisegetuza,aproape de noi.Foarte aproape este si Cetatea Malaiesti, insa turistul nu este dispus.
Vom face aproape 60 de kilometri ,pe asfalt, pana la Cheile Polatistei, traseu turistic pe care-l strabatusem in iarna lui 2011. Aici ne aflam deja in Masivul Parang.Aceste chei ofera o varianta spectaculoasa de ajuns la varful cel mare, Parangul Mare,2519 metri.
Cumpar un pepene din Petroseni,vreau sa fac ceva sa-si iasa turistul din ale lui.Ma refuza,si arunca cu pietre, in raul Polatistea.Atitudinea aceasta belicoasa ma pune pe ganduri.
Il las in pace ,nu-i mai zic nimic.
Mario imi comunica ca acest turist este ciudat.Noroc ca mai ma confesez cu cei 2 baieti,altfel ce s-ar fi putut intampla?
Mancam pepene,il lasam sa pluteasca pe raul Polatistea.
Strabatem cheile,turistul se sperie de cele cateva picaturi de ploaie.
Ajungem tarziu la Bucuresti si il lasam si pe turist,aproape de locuinta acestuia.
Multumesc lui Robert,amicul meu,pentru logistica.
Retezatul nu se face in nici un caz la 2 zile,,mai ales daca vii din Bucuresti.Stiam treaba asta si amicul cu masina isi dadu seama ca ar fi putut sa-si ia mai multe zile libere.La anul vom petrece mai mult timp in Retezat.