joi, 21 ianuarie 2016

PRIN MASIVUL BUILA-VANTURARITA,16-17 IANUARIE 2016

Vineri,15 ianuarie 2016,am plecat spre Oltenia de sub munte.Oricand imi place sa admir Dealul Negru,cu ale lui serpentine dar si paduri misterioase.La un moment dat ne-a tras pe dreapta si tovarasul Johannis,in marea lui graba catre marea lui dragoste,Carmen.Inca un semn ca n-a inteles nimic din tot ce inseamna sa fi un veritabil,pur si simplu,ci doar un fake sinistru al unei nereusite democratii.Mihai B.,cu care eram in masina,l-a pi_duit zdravan,dar,vai,ce folos?Lupu-si schimba parul,dar naravul,ba.Ma intreb ca prostul,daca mai traia saracul Havel,si ne era presedinte,oare isi permitea sa faca aroganta asta cu depasitul de masini,in curbe periculoase?
Mihai B.a rezervat pe booking.com o camera la o pensiune care se numeste "La Trovanti";aceasta este in imediata vecinatate a celebrilor trovanti de la Costesti.Seara vine odata cu o zapada marunta si deasa.Facem cunostinta cu gazda pensiunii "La Trovanti",o doamna durdulie,intre 2 varste,mereu zambitoare.Doamna tocmai ne pregatea niste clatite.Apoi mi-a venit ideea de a cumpara o sticla cu vin.Mihai B.il alese pe cel alb,pe care scria ca este de origine constanteana,deci de pe meleagurile natale ale prietenului.Haplea am fost amandoi,amestecand paharelele de vin cu clatitele cu gem.Insa eu stiindu-ma cu o enterocolita perversa,am spus in gand:stop.Mihai continua cu mancatul,in timp ce citea fascinat dintr-o carte fabuloasa despre ciuperci,pe care ne-o inmanase gazda.
Obositi,plecaram in camera.Mihai B.avu probleme cu o indigestie,noaptea.Obligat-fortat,ma trezii si eu.La sapte dimineata,Mihai imi dadu verdidctul:merg cu doctoru Dumitru Ilie,care venea val-vartej tocmai de la Ploiesti.Doctoru,om de actiune ,intra pe usa dis-de-dimineata.Uite,cu oameni din astia hotarati imi place sa construiesc ture,fie ca-s la Comana,fie ca-s pe munte.Doctorul ma lua cu Avram,dar ii spusei ca ma cheama Ciprian.
La ora noua eram la capatul satului Barbatesti,judetul Valcea,pornind alene catre creasta Builei.Drumul drept,cu ghetus,ne dezmortea.Pana la capatul lui de sus sunt vreo 5 km.Acolo intalnim pe dreapta o casuta alba,unde stau niste calugari.Marcajul este in spatele casutei,cruce rosie.Urcusul nu e foarte abrupt.Intalnim in drumul nostru doua troite frumoase,una cu sfinti parinti,alta cu Fecioara Maria.
Doctorul,noul meu camarad,pare sa fie ok pentru sufletul meu.Nu vorbeste nici prea mult,dar nici prea putin.
La ora 11:30 suntem la noua manastire Patrunsa si la schitul vechi Patrunsa.
Atmosfera calugareasca.Tacere,zapezi cazute,iarna adevarata.Unii calugari fac plimbari scurte,intr-o tacere foarte grea.Se spune ca nu e bine sa te retragi daca ai probleme personale,ci doar daca il simti cu adevarat pe Dumnezeu.Asa,toti avem probleme,mai mari sau mai mici.Ce-am face daca ne-am da asa de usor,demisia din viata?Sunt sute de oameni in Bucuresti care ar dori,intr-o zi,in fiecare zi,sa-mi dau demisia din viata.Izolarea la o chilie,in varf de munte,nu este compromisul meu cel mai bun.Compromisul meu cel mai bun este sa fac slalom printre Vax Populi si actuala,sinistra,si mega-comerciala societate romaneasca.
Am un soc:la bucatarie intalnesc un vechi coleg de munte,Vlad Seabru,care s-a calugarit.Nu ma asteptam,dar el oricum se certa cu toata lumea.Poate n-a mai rezistat societatii asteia mizerabile.O vreme,Vlad asta se retrasese in Delta Dunarii,vanzandu-si o ditamai casa din Campina.Viata bate telenovela cu Sumbul si printese sexoase.
Nedorind sa deranjam cu ceva,am vrut sa ne asezam pe scarile zveltei manastiri,insa un calugar ne-a poftit la masa.Am mancat o ciorba de legume foarte buna,orez si coliva.Calugarii au o livada din care am mancat niste mere grozave,mici si rosii.Am stat la masa cu niste amarate de govorence,care n-aveau adapost si mancau aici.
Am multumit calugarilor si am mai cumparat niste cruciulite,pentru cei mai dragi pamanteni.
Doctorul era in forma,si zicea ca sunt ok ca si coechipier.Nu a luat-o prea mult inainte,doar cat sa putem sa ne vedem si sa ne auzim.Traseul urca pana in Curmatura Builei pe stanga unui valcel destul de inclinat.Marcajul este cruce albastra si se desfasoara mai mult prin padure.La trei sferturi din drum dam de o poiana imensa,in mujlocul careia se afla o bancuta si un izvor.
Peretii imensi ,din stanga si dreapta noastra,ne arata ca ne apropiem de creasta zimtata a Builei.
Dupa trei ore si jumatate de la plecarea de la manastire,ajungem la 1560 metri,in Curmatura Builei.Exact dupa un an,am ajuns din nou aici.Nostalgic,caci George Dumitrescu,camaradul de anul trecut,se afla pe alte meleaguri....
Am lasat bagajele grele la refugiu si am urcat in creasta.Am mai facut o ora pana in varful Buila,1849 metri.Spectaculos si cu hau mare,pe stanga crestei.Cornisele erau o veritabila capcana,numai ca le-am ocolit.
Cata diferenta intre sinistrul Bucuresti si frumusetea socanta dar si periculoasa,a muntilor.
Doctorul o lua inainte,incercand sa urce mai mult,din creasta.Eu am coborat pentru ca deja era 16:30 si cortina grea a unei nopti de iarna se pregatea sa cada.
Cand coboram din creasta,ce sa vezi:patru indivizi ,doua tipe si doi tipi,urcam agale,spre refugiu.
Eu si doctorul facuram un foc si staturam cu tinerele dudui,la taclale.Prietenii lor urcara pe hududaurile(asa le zic localnicii,la hornuri)crestei.Din vorba in vorba trecu seara si ne bagaram in saci.Deja pentru mine era parfum de fericire,la "doar"-10 grade,caci eu cu Mihai B.trasesem in Neamtului niste friguri sinistre.
Doctorul era ca un titirez,in dimineata de 17 ianuarie.Trebaluia prin refugiu,topind zapada la primus.Al doilea am iesit eu,mi-am facut bagajul,apoi cafeaua.Cel mai sinistru era sa-mi pun plasticii reci,in picioarele reci.
Scrasnind,am purces si la astfel de operatiuni.N-aveam incotro.Ii lasarem pe mai tinerii turisti ,cu ale lor domnite,apoi noi doi coboraram tot pe cruce albastra,pana la o jonctiune de drumuri,in care aveai alternativa sa continui tot pe cruce albastra ,la stanga,sau sa cobori pe bulina galbena,spre dreapta,tot spre Barbatesti.
Anul trecut fusesem in urcare pe bulina galbena,din Barbatesti,insa anul asta am ales un traseu nou si nasol,pe valea unui parau vijelios,traseu(impropiu spus)marcat cu cruce albastra.Paraul n-avea podete,am luat apa in nenumarate randuri,si merge foarte aproape de malul destul de abrupt.Iar paraul nu era deloc cuminte,ci al naibii de vijelios.In fine,am ajuns din nou la casuta alba de care pomeneam la-nceputul povestirii,apoi am continuat cu drumul forestier de Valea Otasaului.Mihai B.a fost foarte prompt,caci era deja la capatul acestui drum.Am mers pana la Bucuresti cu plugurile in fata.Ce sa mai,am fost mai smecheri ca acel "cod galben".


















duminică, 10 ianuarie 2016

MUNTII BAIULUI-MUNTII NEAMTULUI-O TRAVERSARE IN SLIDE-SHOW,CA DE-NCEPUT DE AN 2016

Textul il voi scrie zilele astea.Acuma,un slide-show cu amintiri din ture..
Tura a durat 4 zile.
Temperatura maxima a fost de +1 grad Celsius.
Temperatura minima a fost de -22 grade Celsius.
Am strabatut aproximativ 35 km,cu tot cu creste si drumuri forestiere.
Am plecat din Azuga si am ajuns la Vadu lui Zeghe.
Spor la excursii,si pe 2016!!!