marți, 26 aprilie 2016

URCAND VALEA ALBA DIN MUNTII BUCEGI-23 APRILIE 2016

Sambata,23 aprilie 2016,am urcat Valea Alba din Parcul Natural Bucegi,impreuna cu cinci colegi de munte.
Valea Alba este un culoar abrupt,priporos,aflat intre Masivul Caraiman si Masivul Costila.
Obarsia acestei vai se afla pe Platoul Bucegilor,in Saua Vaii Albe,la 2405 metri.
Expresia folosita de majoritatea ,ca fiind o vale "alpina",este total eronata.Noi avem in Romania,Carpatii,nu Alpii si nu exista nici un element "alpin"in ea.Cred ca cea mai buna denumire ar fi de vale de abrupt,cum de altfel sunt toate vaile din Bucegi,pe care se practica scramblingul,sau cum zice majoritatea,alpinismul.
Pentru a ajunge pe Valea Alba urmam drumul clasic care porneste de la Caminul Alpin din Busteni.Ultima straduta in panta ne conduce catre Plaiul Munticelu,apoi vom intra pe marcajul triunghi rosu.Nu peste mult timp,indicatorul ne va semnala ca la dreapta ne putem indrepta spre cabana Poiana Izvoarelor si Poiana Costilei,un traseu in sine,tematic,as zice,si foarte bun de mers cu copiii.
Noi ne indreptam spre stanga,pe o potecuta ce este marcata cu un triunghi galben,refacut recent.
Poteca ne urca rapid catre inaltimi,prin padurea de conifere si foioase,la umbra carora cresc acum ,in aprilie,florile Pastelui.Pe arbori intalnim adesea iasca,o ciuperca din care se fac palarii,in anumite zone din tara.
Reperul important care ne trimite catre Valea Alba este un copac inalt si uscat,plin de iasca,aflat pe stanga sensului de urcat.
In scurt timp vom ajunge la izvorul din Valea Alba.De aici poteca urca in spirale,catre un pinten de unde putem vedea foarte bine Peretele nordic al Caraimanului,cu prapastioasele culoare de stanca si zapada,denumite Albisoare.
Valea se vede de aici,dar printre niste zade mari,foarte frumoase.Poteca isi schimba directia spre vest,trecand pe la baza unui abrupt.Pe acest traverseu lung am observat ca sunt puse niste spituri.
Valea Alba are o expunere estica si acest culoar este plin de zapada,din ianuarie pana in iunie.Denumirea ii este justificata,insa nu este o exceptie,mai toate vaile de abrupt ale Bucegilor avand zapada foarte multa,pana in prima luna a verii.
Valea are o lungime de 2 kilometri,calculata insa de la pintenul de care vorbeam,pana in Saua Vaii Albe.Partea de jos,de la Verdeata pana la Busteni,nu am luat-o in considerare si nu am parcurs-o niciodata.
Dupa un lung traverseu,de la pinten,promontoriu,ajungem in locul deschis,denumit La Verdeata.Suntem la aproximativ 1670 metri si vom mai urca 735 de metri,diferenta de nivel.
Evit sa fiu subiectiv,sa spun ca aceasta vale este cea mai frumoasa din cele salbatice,ale Bucegilor.As putea sa spun ca este una din cele pentru care merita sa mai vii,si sa le arati si altora,aceste locuri.Deasupra vaii,in dreapta cum privim din La Verdeata,este un superlativ:cel mai mare perete de catarare din Romania,Peretele Vaii Albe,cu aproape 800 de metri diferenta de nivel,pornind de aici pana in Creasta Vaii Albe.
In stanga observam abruptul nordic, intunecat al Caraimanului.Aici sunt cateva culoare aproape verticale,care arata ca niste hornuri,abrupt care se numeste al Albisoarelor.
Valea are o inclinatie modesta in treimea inferioara ,dar cu cat ne apropiem de Saritoarea Carnului(pe cetatean il chema Ion Vasai)cu atat panta vaii se mareste.Inainte de aceasta mare saritoare(intrerupere de panta),pe dreapta,din perete,au cazut bolovani imensi.
Echipa noastra a luat aici o pauza,odihnindu-se pe micul platou de dupa saritoare.
Precizez ca inainte de a urca Valea Alba am facut un mic atelier de alpinism,la baza Vaii,pentru a vedea profilul zapezii.
Am constatat ca valea este tocmai buna de urcat,neexistand pericolul de avalanse.Vantul nu batea,vremea era calma,zapada era bine asezata.Cativa schiori coborau pe vale.
A mai urmat o alta saritoare mare,ocolita pe stanga.Saritoarea Carnului se urca pe stanga vaii,pe timp de iarna.Vara,aceasta se urca pe dreapta,pe un gang prevazut cu un lant foarte lung.
Spre finalul vaii,panta se mareste din ce in ce mai mult.Zapada devine mai moale.Observam in dreapta Releul Costila ,si Pintenul Vaii Albe,un ac piramidal imens,dar cu mult mai jos.
Iesim in Saua Vaii Albe si vremea se schimba radical.Aici este frig,fulguieste.
Am facut valea in 4 ore,pornind de la Verdeata.
Pana la cabana Babele mai facem o ora si jumatate.
Acolo ne vom da jos coltarii si vom continua prin petice de zapada,namol si iarba grasa,spre sud,pe Platou,spre cabana Piatra Arsa.
Acolo vom fi la ora 19:00.
Vom cobori poteca Urlatorilor sau Schiel,iar la ora 22:00 vom ajunge in Busteni.






























marți, 19 aprilie 2016

EXPLORARI PRIN REZERVATIILE PUIENI,PADINA TATARULUI SI OLOAGA GRADINARI,16 APRILIE 2016

Sambata,16 aprilie 2016 ,am organizat o tura de silvotrekking in trei rezervatii din Parcul Natural Comana.
Au participat 8 oameni.Comunicarea este una anevoioasa si depinde si cine vine,pana la urma.Schimbul de energii ,pozitive si/sau negative se face inca din primele minute.Unii te plac,altii nu,dar nu exista o reteta a placutului.Eu am explicat despre zonele strabatute,atat cat am stiut.De exemplu,am aratat plante de leac,si chiar denumirea lor stiintifica,am spus inca o data cati kilometri mergem pe jos,am spus prin ce rezervatii si ce se gaseste in fiecare rezervatie.Oamenii sunt foarte diferiti,insa ar trebui ca atunci cand vin la acest tip de excursii,sa stie despre ce este vorba,citind pe facebook,de exemplu.Comana nu este Everest,este o plimbare usoara prin paduri lungi ,misterioase si frumoase.Este o zona de silvostepa,campia alternand cu dealuri line.
Daca stiu asta de la inceput,si iubesc natura,prin orice forma de relief lasata pe acest pamant,atunci pot intelege tipul de excursie.
Nu imi pot abtine gandurile,ar insemna sa mi se faca frica de ceea ce mi-a spus cineva ca nu ar merge cu mine pentru ca setul meu de ganduri este asta.Da,daca setul meu de ganduri n-ar fi "asta",ar insemna sa ma transform intr-un fake fricos,fara personalitate,ascultand obedient de o voce care oricum ma ignora,ma dispretuieste si ma uraste.Sunt oameni in viata asta de care nici mie poate nu imi convine,dar stiu ca am de invatat ceva de la acei oameni.Eu nu incurc bagajul lor de cunostinte cu personalitatea si gandurile lor.Insa am nevoie de informatia lor,pe care o platesc cu bani grei.
Se pare ca treaba asta nu este inteleasa la turele organizate de mine,in Parcul Natural Comana.
Manipularea se face in spirit de turma.De exemplu,daca eu am scris ceva pe blog,sau facebook,ce nu convine,imediat se gaseste un cineva care sa spuna :"nu mai mergeti cu Ciprian pentru ca".
Aici ,aceste persoane triste,ma lovesc sufleteste din plin.Dar daca lor li s-ar raspunde,cu aceiasi moneda?
Nu de catre mine,ci de catre destin,pur si simplu.
Am inceput plimbarea noastra din centrul comunei Comana,indreptandu-ne spre sud,urcand strada in panta ,Putul Sobarului,apoi iesind in zona de dezvoltare durabila,adica printre viile comanenilor.Aici este un platou de pe care putem observa curbura liniei ferate Giurgiu-Bucuresti,cea mai veche linie ferata din tara noastra.
Drumul serpuieste printre vii si terenuri agricole si lasa sa se intrevada putin din lacul din revervatia Valea Gurbanului.Atingem liniile ferate,apoi urcam un delusor,printr-o vegetatie pitica si deasa.Suntem in plin camp,dar padurea cea mare ne face cu ochiul.
Peste 2 km vom intra in Padina Tatarului,rezervatie facand parte din zona de protectie integrala.Aici se afla paeonia peregrina var.romanica,adica bujorul romanesc de campie,specie declarata monument al naturii,prin hotararea de guvern din 2004.
O alta specie de planta ,declarata monument al naturii,este si iris graminea si centaurea rutifolia.
In Padina Tatarului am mai intalnit,la ora actuala,adica in aprilie,si plamanarica,o planta de leac,a carei denumire stiintifica este Pulmonaria Officinalis,cu un spectru larg de intrebuintari farmaceutice.
De-asemenea,in Padina Tatarului mai exista Dictamnus sau Frasinel,o floare care creste sub forma unei tulpini lungi,roz.I se mai spune "gas plant".Frasinelul este,de-semenea,o planta medicinala.
Am trecut mai departe,in rezervatia Puieni,cea mai mica din tot Parcul,cu o suprafata de 15,3 hectare.Puieni se afla la nord de satul Puieni,asezat pe o frumoasa ,pitoreasca si manoasa platforma de silvo-stepa.
Cand am intrat in aceasta rezervatie,era prea jungla,si am dat de serpi mici si de Lacerda Viridis,adica de guster,o specie ocrotita.
Pe la orele 17:00 am ajuns in sat,unde localnicii erau foarte mirati de unde venim.Neobisnuinta cu astfel de turism ii face asa de mirati.Au zone de vis,ecologice,dar ei sunt inregimentati doar catre agricultura.Sa faci un pas si catre altceva,inseamna sa obtii fie oprobiul public,fie sa creada consatenii ca esti nebun.Cam asa se pune problema in mai toate satele romanesti.Cel putin in cele de campie.Dar apropo,zona aceasta,nu numai Puieni,ci si Comana,Mihai Bravu etc,sunt declarate prin lege,zone ecoturistice,pentru ca relieful permite un anume gen de turism.
Ne retragem cu masina li Bogdan Didenco spre Comana.Suntem opt iar Andrei Teodorescu va sta in port-bagaj,amuzandu-se si amuzandu-ne copios.
In Comana grupul se desparte,urmand ca trei dintre noi sa continue cu explorarea rezervatiei Oloaga-Gradinari,dar si a lacului Valea Zanelor.
Astfel,eu,Adina si cu Lucian vom continua,restul intorcandu-se spre capitala.
Oloaga-Gradinari este rezervatia de Ruscus Aculeatus,sau de ghimpe,din nou,declarat si el monument al naturii.In aceasta rezervatie se mai afla,sporadic,Convallaria Majallis,sau lacramioara,precum si bujorul romanesc de campie.Am vazut,de-asemenea,si stejarel,o planta mica,firava,cu o foricica albastra,confundata cu nu-ma-uita.
Pana la lacul Valea Zanelor am mai mers vreo 6 km,trecand la ceas de seara prin satul pitoresc Mihai Bravu.
Anul trecut am facut o excursie frumoasa pe aici,insotindu-ma Simon Parker,un irlandez,Johann Cantheleou,un francez,si Mona Mihaela.
Am ajuns la lac pe la opt seara,apoi drumul de intoarcere catre Comana a fost acelasi.In total am strabatut pe jos cale de 30 de kilometri.
Iata si fotografiile.