luni, 30 iunie 2014

CORNETU-OPERATIUNEA ARACI PENTRU FASOLE,28 IUNIE 2014

 Ce bine e sa ai o casa la tara:scapi de stresul betoanelor,al vecinilor plictisiti de trai,dar si de aglomeratie.Un spatiu stramt e un spatiu claustrofob si cu energii negative.Multi tarani s-au mutat la oras,pe vremea "comunismului",dar ,trecand anii,nu le-a priit deloc aici.S-au intors sau se intorc la origini,din cand in cand.Orasul ar trebui sa fie doar pentru munca sau daca e prea inghesuit,macar edilii sa-l faca mai respirabil,mai uman.Insa,in cazul Bucurestiului,nu e valabila treaba asta,capitala fiind un perpetuum santier.E groaznic sau asa mi se pare mie,omului iubitor de natura.Am totusi noroc cu cativa prieteni care si-au facut case sau care isi vor face case prin imprejurimi.Ce placere sa stiu ca pot da o mana de ajutor si ce optimism am,traind cu speranta ca-mi voi face si eu,la randu-mi ,o casa,fie la sud de Dunare,fie la sud de Bucuresti,de ce nu,chiar in Apuseni! Bucurestenii sunt din ce in ce mai nervosi.Aglomeratia,dar si felul asta ,fara altenative,de a trai...mai natural si mai simplu,sunt motivele principale,pentru a fi un om stresant si stresat.
Radu are un teren,la Cornetu,la 15 km sud-vest de Bucuresti.Acolo l-am ajutat sa-si ridice un gard,apoi ai lui au ridicat o baraca.Au pus si ceva seminte de rosii,fasole,dovleac dar mai are si porumb,meri ,peri si busuioc,ardei capia.Cand omul lucreaza pamantul ,de placere,si nu de durere,atunci omul devine echiibrat,mai ales ca face munca asta in mijlocul naturii.Sa  vezi cum iti cresc copaceii sau semintele puse,e o mare realizare.Radu a pus niste seminte de rosii,dar si fasole,si acuma au inceput sa creasca.Era nevoie de araci si targetul a fost sa adunam o suta.Am intrat in Padurea Cornetu pe la zece ,cand era inca bine,si am iesit pe la doua dupa amiaza,cand iadul tantarilor ne-a facut sa iesim.Nu ne facusem "targetul",dar 40 de araci tot stransesem.Oamenii din Bucuresti,care si-au facut aici viloace,unii dintre ei,au comis crime ecologice si continua sa o faca:au lasat tot molozul,tot reziduul de la constructia unei case,la marginea acestei paduri.Arata ca naiba,dar suntem tare nepasatori.Ce paradox,suntem asa de iubitori de natura si padure,dar lasam mizeria la marginea padurii.Bravo,cata desteptaciune! Duduim ,da pe-afara inteligenta! Aici,la marginea padurii Cornetu,s-au inmultit si cainii vagabonzi,si e un real pericol daca vii fara o bicicleta macar,ca sa te aperi de cainii ce cauta in gunoaie.Doar Dumnezeu mai stie cand ne-om cizela noi vreodata.Pana atunci,bascalia e la moda,nu ne pasa de nimic.Da,am intrat in U.E.cu ...steagurile!!!
Gradina lui Radu e minunata,ti-e mai mare dragul sa o ingrijesti,stiind ca si ea iti va oferi roadele.Cand o sa mananc din rosiile de la Radu,o sa ma gandesc ca si eu am adunat aracii,m-au ciupit tantarii,paianjenii,dar a fost minunat!




















luni, 23 iunie 2014

DRUMETIE MONTANA PE VALEA GAURA,22 IUNIE 2014

 Dimineata de 22 iunie 2014 ma gaseste la Bucur Obor ,asteptandu-l pe Dinu.Acesta vine cu o noua coechipiera ,Mihaela.Pornim catre Marangoci,in Voluntari,apoi,intregita echipa,ne vom indrepta spre Bran.In aceasta comuna este super-aglomeratie;turisti din toata lumea se agita si se inghesuie pentru o minciuna gogonata:Dracula.Dar este bine ca localnicii sa o tina tot asa,ca turismul in zona  se dezvolta puternic.Pe langa "draculare",branenii sunt vestiti oricum si pentru produsele lor traditionale,cum ar fi branza,laptele,merele,si alte bunatati.Pe strazi sunt sute de oameni,de la japonezi pana la englezi.Trecuti de aceasta forfota,dincolo de Bran,spre sud,se afla Simon,comuna mult mai linistita.In ultimii 10 ani s-au construit aici enorm de multe viloace si pensiuni.Sa strabati comuna pe jos,ca turist pasionat de trekking,inseamna sa ai o mare rabdare sa mergi pe asfalt cei patru km,poate chiar mai mult.De aceea,pe aici ,pe traseul care porneste spre Valea Gaura,este putina,foarte putina lume.Pana la urma,poate ca-i mai bine asa;Bucegii sunt luati cu asalt pe partea "prahoveana" si in urma asaltului sunt lasate foarte multe gunoaie.Ei bine,pe partea cu Simonul nu am intalnit decat 2 peturi pe care le-am luat in rucsac ,penru a le arunca la gunoi,in oras.

 Pe drumul "forestier" intalnim soc,dar nu are mirosul acela placut,si nici culoarea galben-deschis.Exista 2 ipoteze:ori nu s-a facut,ori e ..salbatec??
 Salase din astea mai intalnesti doar in Alpii Albaniei si poate prin Muntii Ucrainei,si desigur,in Carpatii Romaniei.
 Mentinem traseul marcat cu triunghi galben,spre Valea Gaura,si paralel cu acesta este apa nvolburata a Simonului,unde se formeaza cascade tocmai bune pentru poze.Darnica e natura asta,pentru toata lumea.Vii de la pensiune,faci poze,cu trepiedul,la cascade,apoi te poti intoarce.Nici nu dureaza mult,te incarci cu energii pozitive si ai pofta de mancare!!!
 Daca una din conditiile din acest composesorat a fost sa nu se pasuneze,atunci totul e minunat!
 Ce padure mare si misteroasa,unde ,pe alocuri,gasesti cate un mic panou cu "atentie ursi!".
 Echipa liderului Marangoci functioneaza bine.Desi mi-a spus ca s-a suparat ,citind ca l-am facut lider,repet ca asa si este:un lider.Nu este nici despot,nici ingamfat "cu turele"lui si nci "aburitor".Mihai stie pe cine sa ia in ture,ca sa nu se tensioneze spiritele.Pana la urma,pe munte am nevoie de prieteni,nu de ingamfati,si nici de dusmani.

 Iesim in prima poiana mare,in mijlocul careia se afla un ditamai cataroiul.Dinu il vede ca un "rahatel"(sorry),Miha ,ca pe o inima neagra,ntoarsa pe dos,eu il vad ca pe un bolovan de boulder,pentru incepatori.
 In luna asta este o binefacere a florilor,binefacerea obtinand-o sufletul omului hoinar prin vagauni si coclauri.




 Neastamparat,ia primul contact cu bolovanul tentant.
 Apoi,Mihai si cu Dinu,urca si ei.

 Dar ce,Miha e mai prejos?Nu,si are o siguranta ce ma uimeste.





 Peretele asta se numeste Galbinarile Gaurei.


 Pe la 1500 metri altitudine,la stanga urcusului nostru,se afla minunatele cascade aleDracului.Sunt 2 caderi de apa spectacuoase.











 Gasim si un canion mic,unde vom urca o saritoare de vreo 4 metri,udandu-ne.La urma urmelor,am haine de schimb,si daca nu mai ma pot tine pe prize ,ma arunc direct in marmita.


 Continuam pe Valea Gaura,avand acum marcajul cruce rosie.Vrem sa ajungem in Saua Hornurilor.

 Urmeaza si o saritoare cu lanturi,dar prize sunt destule.Acolo unde pot sa ma catar,o fac cu placere si atentie.
Suntem in imensa si plata caldare Catunul de Sus.Mai avem de urcat o treapta,dar este ora sapte seara.Promitem toti trei revenirea.La coborare incepem sa cantam din hituri internationale si nationale.Ne doare stomacl de atata ras.Unele versuri ni se par desuete,acum,la douazeci de ani de la prima lor auditie!Asa coboram pana jos,intr-o veselie si cantece.




 Seara se lasa greu,cu o zi in urma fiind solstitiul de vara,adica cea mai lunga zi.De-acum trebuie sa profitam de trasee,caci zilele se vor scurta!!Iar frontala va trebui sa fie la-ndemana!!





Pe la ora zece suntem pe forestier.Am mers zece ore,bine,cu pauza de solo climbing,canioning si poze peste poze.Mie mi s-a parut ca Valea Gaura este una dintre cele mai frumoase vai turistice marcate,din Masivul Bucegi.Se pot face explorari,catarari,chiar si coborari in rapel,pe cascade(asta ne-am promis pentru data viitoare).