Pe drumul "forestier" intalnim soc,dar nu are mirosul acela placut,si nici culoarea galben-deschis.Exista 2 ipoteze:ori nu s-a facut,ori e ..salbatec??
Salase din astea mai intalnesti doar in Alpii Albaniei si poate prin Muntii Ucrainei,si desigur,in Carpatii Romaniei.
Mentinem traseul marcat cu triunghi galben,spre Valea Gaura,si paralel cu acesta este apa nvolburata a Simonului,unde se formeaza cascade tocmai bune pentru poze.Darnica e natura asta,pentru toata lumea.Vii de la pensiune,faci poze,cu trepiedul,la cascade,apoi te poti intoarce.Nici nu dureaza mult,te incarci cu energii pozitive si ai pofta de mancare!!!
Daca una din conditiile din acest composesorat a fost sa nu se pasuneze,atunci totul e minunat!
Ce padure mare si misteroasa,unde ,pe alocuri,gasesti cate un mic panou cu "atentie ursi!".
Echipa liderului Marangoci functioneaza bine.Desi mi-a spus ca s-a suparat ,citind ca l-am facut lider,repet ca asa si este:un lider.Nu este nici despot,nici ingamfat "cu turele"lui si nci "aburitor".Mihai stie pe cine sa ia in ture,ca sa nu se tensioneze spiritele.Pana la urma,pe munte am nevoie de prieteni,nu de ingamfati,si nici de dusmani.
Iesim in prima poiana mare,in mijlocul careia se afla un ditamai cataroiul.Dinu il vede ca un "rahatel"(sorry),Miha ,ca pe o inima neagra,ntoarsa pe dos,eu il vad ca pe un bolovan de boulder,pentru incepatori.
In luna asta este o binefacere a florilor,binefacerea obtinand-o sufletul omului hoinar prin vagauni si coclauri.
Neastamparat,ia primul contact cu bolovanul tentant.
Apoi,Mihai si cu Dinu,urca si ei.
Dar ce,Miha e mai prejos?Nu,si are o siguranta ce ma uimeste.
Peretele asta se numeste Galbinarile Gaurei.
Pe la 1500 metri altitudine,la stanga urcusului nostru,se afla minunatele cascade aleDracului.Sunt 2 caderi de apa spectacuoase.
Gasim si un canion mic,unde vom urca o saritoare de vreo 4 metri,udandu-ne.La urma urmelor,am haine de schimb,si daca nu mai ma pot tine pe prize ,ma arunc direct in marmita.
Continuam pe Valea Gaura,avand acum marcajul cruce rosie.Vrem sa ajungem in Saua Hornurilor.
Urmeaza si o saritoare cu lanturi,dar prize sunt destule.Acolo unde pot sa ma catar,o fac cu placere si atentie.
Suntem in imensa si plata caldare Catunul de Sus.Mai avem de urcat o treapta,dar este ora sapte seara.Promitem toti trei revenirea.La coborare incepem sa cantam din hituri internationale si nationale.Ne doare stomacl de atata ras.Unele versuri ni se par desuete,acum,la douazeci de ani de la prima lor auditie!Asa coboram pana jos,intr-o veselie si cantece.
Seara se lasa greu,cu o zi in urma fiind solstitiul de vara,adica cea mai lunga zi.De-acum trebuie sa profitam de trasee,caci zilele se vor scurta!!Iar frontala va trebui sa fie la-ndemana!!
frumusica cascada si valea. vremea pe masura. eu am fost pe sub crapatura craiului in fin.
RăspundețiȘtergereCascada aia merge cu neoprenele tale,tocmai la asta m-am gandit acolo.sunt 2 *20 metri,in plus mai e un canion facubil chiar din poteca.Si nici nu cari bagaj,prea mult,de la Simon.deci ar fi o chestie,ce zici??/
RăspundețiȘtergere