CORNETU-OPERATIUNEA ARACI PENTRU FASOLE,28 IUNIE 2014

 Ce bine e sa ai o casa la tara:scapi de stresul betoanelor,al vecinilor plictisiti de trai,dar si de aglomeratie.Un spatiu stramt e un spatiu claustrofob si cu energii negative.Multi tarani s-au mutat la oras,pe vremea "comunismului",dar ,trecand anii,nu le-a priit deloc aici.S-au intors sau se intorc la origini,din cand in cand.Orasul ar trebui sa fie doar pentru munca sau daca e prea inghesuit,macar edilii sa-l faca mai respirabil,mai uman.Insa,in cazul Bucurestiului,nu e valabila treaba asta,capitala fiind un perpetuum santier.E groaznic sau asa mi se pare mie,omului iubitor de natura.Am totusi noroc cu cativa prieteni care si-au facut case sau care isi vor face case prin imprejurimi.Ce placere sa stiu ca pot da o mana de ajutor si ce optimism am,traind cu speranta ca-mi voi face si eu,la randu-mi ,o casa,fie la sud de Dunare,fie la sud de Bucuresti,de ce nu,chiar in Apuseni! Bucurestenii sunt din ce in ce mai nervosi.Aglomeratia,dar si felul asta ,fara altenative,de a trai...mai natural si mai simplu,sunt motivele principale,pentru a fi un om stresant si stresat.
Radu are un teren,la Cornetu,la 15 km sud-vest de Bucuresti.Acolo l-am ajutat sa-si ridice un gard,apoi ai lui au ridicat o baraca.Au pus si ceva seminte de rosii,fasole,dovleac dar mai are si porumb,meri ,peri si busuioc,ardei capia.Cand omul lucreaza pamantul ,de placere,si nu de durere,atunci omul devine echiibrat,mai ales ca face munca asta in mijlocul naturii.Sa  vezi cum iti cresc copaceii sau semintele puse,e o mare realizare.Radu a pus niste seminte de rosii,dar si fasole,si acuma au inceput sa creasca.Era nevoie de araci si targetul a fost sa adunam o suta.Am intrat in Padurea Cornetu pe la zece ,cand era inca bine,si am iesit pe la doua dupa amiaza,cand iadul tantarilor ne-a facut sa iesim.Nu ne facusem "targetul",dar 40 de araci tot stransesem.Oamenii din Bucuresti,care si-au facut aici viloace,unii dintre ei,au comis crime ecologice si continua sa o faca:au lasat tot molozul,tot reziduul de la constructia unei case,la marginea acestei paduri.Arata ca naiba,dar suntem tare nepasatori.Ce paradox,suntem asa de iubitori de natura si padure,dar lasam mizeria la marginea padurii.Bravo,cata desteptaciune! Duduim ,da pe-afara inteligenta! Aici,la marginea padurii Cornetu,s-au inmultit si cainii vagabonzi,si e un real pericol daca vii fara o bicicleta macar,ca sa te aperi de cainii ce cauta in gunoaie.Doar Dumnezeu mai stie cand ne-om cizela noi vreodata.Pana atunci,bascalia e la moda,nu ne pasa de nimic.Da,am intrat in U.E.cu ...steagurile!!!
Gradina lui Radu e minunata,ti-e mai mare dragul sa o ingrijesti,stiind ca si ea iti va oferi roadele.Cand o sa mananc din rosiile de la Radu,o sa ma gandesc ca si eu am adunat aracii,m-au ciupit tantarii,paianjenii,dar a fost minunat!