"daca nu credem in libertatea de exprimare a persoanelor pe care le dispretuim,inseamna ca nu credem deloc in aceasta".
Din pacate,o persoana la care tin foarte mult,inca,mi-a spus sa sterg articolele mele de pe acest blog,pentru ca scriu prost,si ca aceasta n-ar merge pe munte cu un ghid care scrie despre unii oameni sau situatii,asa cum scrie.Eu scriu ce vad,ce simt,si ce-mi ofera realitatea.Nu am chef sa inventez.
Persoana respectiva,la care eu mai cred( inca) cu tarie,si care ma dispretuieste atat de tare,incat nu poate separa ura fata de scrisul meu sau de modus vivendi personal,de "relatia"noastra,mi-a dat o stare infioratoare de depresie,asa incat din start am plecat cu aceasta depresie,spre cursul de lider montan.
Trist si foarte deprimat,am urcat in mocanita de 6:23.Cu mare greutate am refacut azimuturile,distantele,timpii,pe harta cu Muntii Bucegi.O navetista ma intreba in bezna diminetii daca am ajuns la Buftea.Absorbit de calccule,i-am spus ca nu,dar in smoala crunta a primelor ore nu aveai de unde sa stii ca esti la Buftea,Crivina sau Peris.
Am coborat din mocanita pe la 9:20.Am pornit pe Valea Grecului,traseu turistic marcat cu triunghi galben,pe care nu-l parcursesem niciodata.
Primii 200 de metri m-am innamolit zdravan.Abia dupa vreo 20 de minute era asezat un covor subtire de zapada.Rucsacul avea vreo 27 de kilograme.Nu ma grabea nimeni,toata ziua era a mea.
Inainte de ingustarea vaii,mi-am pus plasticii si am mancat.Am urcat pieptis pana in Saua Grecului.Aici a inceput sa ninga cu fulgi mici si desi.
Bucuria mi-a fost mare,caci am zarit,in mantia zapezii,violaceul branduselor iesite timid.M-am gandit la A.,cea care ma ignora si ma dispretuieste.I-ar fi placut sa vada aceste flori de primavara.
Am continuat pana aproape de varful Leuca Mica,1448 metri.De aici traseul coteste stanga si o tine aproape drept,fara a urca sau cobori semnificativ,pana in Saua Baiului,unde intalnesc cele 2 antene.Ninge tot mai tare si sunt tot mai deprimat.Ma intreb daca voi fi in stare sa fac cursul,modulul 3.....
Trec pe langa o vila,aflata pe dreapta,si o tin pe drum drept.Pana la Diham nu mai e mult.
Ajuns la celebra cabana,ma intreb pe unde o fi intrarea.Nu am mai fost de 25 de ani aici!
Gasesc,intru,si dau peste un baiat,Nicu.Ciorba din vis imi este spulberata din farfuria imaginara de catre raspunsul lui Nicu:"avem bere si Pepsi".
Noroc ca mi-am carat mancare.
Mi se da camera 310,la etajul 3.E bine,imi place,turistului smerit ii sta bine cu acest confort simplu al cabanei.
Mananc in camera.Il anunt pe Marian ca am sosit.Ioan si Ilinca sosesc seara pe la sase sau sapte.
Marian ajunge cu Tania,Ovidiu si Florin Ocolisan,pe la zece seara,dar la Forban.Nu pot ianinta,e zapada mare.
Cobor singur sa-i ajut la bagaje.
Pe la 12 noaptea sosesc si Ciprian,celalalt instructor,Roxana,Costel,Nico.Deci,toata gasca.
Pe 30 martie 2016 facem orientare turistica,urcand varful Diham,Capatana Porcului,apoi coboram la noua cabana Poiana Izvoarelor,mergand mai departe ,spre Saua Baiului,si inapoi la Diham.Eu am fost in echipa cu Costel si am avut un timp bun,sub cel preconizat.
La fel si ceilalti colegi.
Pe 31 martie mergem pe Adanca,pe vale,si facem exercitii de caderi in piolet.Caderile pe spate,cu capul la vale,mi se par groaznice.La fel si caderile pe burta,cu capul inainte.Dupa terminarea lor,parca sunt un nou-nascut.La cabana mananc bine.
Pe intai aprilie 2016 mergem spre Poiana Bucsoilui,unde facem bivuac in zapada,construim adica,si cautam victimele ,cu D.V.A.-ul,in zapada.Ne iese prost si ne dam seama ca 4 dispozitive noi-noute,Ortovox,sunt stricate.Bivuacul il construim dupa aceiasi metoda invatata in Harghita,si ne iese bine,dar cam micut pe dinauntru.Oricum,eu voi face bivuac noaptea urmatoare,asa ca am timp de facut un alt bivuac.
Pe 2 aprilie 2016 am fost iarasi pe Adanca,exersand caderile in piolet,rapeluri,dar si urcare pe Valea Adanca.
Sunt obosit dupa o astfel de zi,si faza finala este construirea bivuacului.Am facut un bivuac foarte mare,in Poiana cu Urzici,de au incaput 11 oameni.
Noaptea dormim 4 oameni sub minunatele Ace ale Morarului:eu,Stoenica,Ilinca si Florin Ocolisan.
Dimineata mi-e bine,dar nu ma hidratez mai deloc.Beau cafeaua,mananc ce mai mi-a ramas,apoi o intindem spre Pichetul Rosu,unde ne vom intalni cu ceilalti.
Urc foarte obosit in Poiana Bucsoiului.De fapt,deprimarea imi da starea.
Astazi este examenul.Surprinzator,sunt al doilea la examen.
La noduri ma incurc jalnic,cu manusi in mana,caderile,mare surpriza,imi ies perfect,la fel si amararile in pioleti.
Rasuflu usurat si ii astept si pe ceilalti colegi.
Mai e o bucata de mers pana la cabana.Acolo este lume multa,este duminica.
Bulgarul Iavor ne spune ca ne poate lua cu masina personala,pana la Bucuresti.Bafta,de data asta.Rucsacul parca era mai greu la final.
Mergem cu Ioan si Ilinca,pana la Breaza,unde cei doi coboara.Imi iau la revedere si mai am si eu ceva de mers.Iavor mi-a fost tare de folos.
Cursul este foarte intens,inveti multe,si vei arata si altora din ce stii.Asta inseamna educatie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu