VARFUL PICATURA(1908 METRI) SI RAPELURI TOATA NOAPTEA PE ALBISOARA MARELUI V,SEPTEMBRIE 12 ,2009

Vineri,11 septembrie 2009 ,am plecat din bucuresti nord cu un tren accelerat pana in busteni.spre uimirea si satisfactia mea,trenul nu a mai stationat ca in vara asta,zeci de minute.in doua ore eram la busteni unde ma asteptau in gara dan alexe,cristi si dan oancea din buzau.

am pus cortul in drumul spre gura diham,foarte prost adica,pentru ca locul e vestit prin atacul ursilor la cort.aveam un feeling ca nu o sa vina nici un urs.dupa ce am dat pe gatleje un vin bun din colectia pietroasele(originalul,nu copia,pentru ca unul din colegi,cristi,e chiar de-al locului si a luat vinul de la o crama)ne-am bagat la corturi.mie mi s-a parut foarte frig atunci cand am ajuns in busteni.odata intrat in sacul meu pufos,mi s-a parut cel mai minunat culcus.dimineata ceasurile au zbarnait pe la sase,insa dan alexe s-a foit primul.ultimul am iesit eu,cam ametit de somn.pe la opt am purces catre kalinderu,partia.pana acolo am ajuns cu dacia 1300 a lui cristi ,dacie,care fie vorba intre noi,e super ok.deh,ne iau altii ochii cu gipanele,dar nu au decat.cristi a parcat masina intr-un loc care parea viran,si sa vedeti mai incolo ce s-a intamplat.fireste,romanisme,ca altfel era excursia fara intamplari...

kalinderu avea un verde ametitor,tulburator,totul deborda inca de viata in iarba,in frunze.tot timpul m-a vrajit acest peisaj grandios al muntelui,cu simplitatea si in acelasi timp,cu grandoarea si misterul sau.

pe drum ,cu cine credeti ca ne-am intalnit?cu mihai cernat,proaspat intors din kargazia,din incercarea trista de a escalada lordul cerurilor,khan thengri.de ce incercare trista? pentru ca mihai a fost abandonat acolo de niste coechipieri care sunt plini de fumuri.sa-i vedeti in tren sau pe la panourile de escalada ce increzuti pot fi.nu asta e adevaratul om de munte.adevaratul om de munte e smerit,modest ,vorbeste putin si face mult.mihai a urcat chapaev si tot e bine,caci e un varf de 6000.

intr-una din poze,mihai este cel din stanga,cu tricou rosu.chiar daca nu sunt coechipier cu el si chiar daca am facut cu cernat un singur traseu,ii admir sincer tenacitatea si seriozitatea.pune suflet in domeniul montan.

el si si cu un tip vroiau sa urce spalatura vaii seci a caraimanului,asa ca pe valea respectiva ,ne-am luat la revedere.

drumul nostru a continuat spre valcelul picaturii.descrierea mea tehnica ar fi complicata pentru ca intrarea in acest valcel e ciudata ,daca nu ai mai fost cu cineva cunoscut.

din seaca mergi vreo 10 minute pe curba de nivel,apoi urci un pic spre stanga si cobori in talveg.urci apoi prin hatis,la inceput avand impresia ca nu esti pe drumul cel bun datorita unei vegetatii abundente,insa urmeaza o mica intrerupere de panta care se poate ocoli pe dreapta.

saritoarea mare ,prima,o vom ocoli pe stanga,pe niste braneaguri care urca in spirale abrupte ,apoi coboara iar in talveg.o alta saritoare,adica intrerupere de panta,o putem ocoli pe niste fete inclinate,pe dreapta,apoi intram iar in valcel.mai urcam pe el vreo 10 minute dupa care zarim pe dreapta un braneag presarat cu larice,adica cu un arbore de statura medie,care este ocrotit.larica se mai numeste si zada sau zambru.practic,eu l-am zarit numai pe aici,prin bucegi.in fata noastra ,in sus pe valcelul picaturii se afla asa- zisele furci ale picaturii ,niste fisuri verticale.

noi continuam pe brau ,oblic dreapta si ajungem la baza crestei ion trandafir,o varianta de urcat pana la baza coltului picatura.ion trandafir a fost unul din prietenii lui nicolae baticu si se presupune ca ei ar fi printre primii deschizatori de drumuri alpine ,si prin zona alpina a caraimanului.

dan alexe nu vrea sa facem creasta,eu vreau,insa nu vreau sa ma cert cu nimeni.practic,muntele e frumos oriunde si daca as fi fost intr-o situatie extrema si nefavorabila ,poate ca as fi optat singur pentru o decizie.asa,vremea e superba,nici prea frig,nici prea cald,e liniste si pace si toti suntem bine -dispusi de ascensiune.

intram asadar in valcelul spanzurat,o alta varianta de urcat spre varful picatura.vazut din la verdeata,acest valcel are o intrerupere uriasa de panta,de circa 60 de metri.practic,noi suntem deasupra intreruperii de panta,dar nu cu mult,cred ca suntem deasupra expunerii cam cu vreo 50 de metri,asa incat ne tinem de toate buruienile si radacinile si de toti copacii ,pana ajungem in talveg.dan alexe e amabil si imi da pioletul sau,cu care ma simt in siguranta pentru ca il infig in iarba si radacini.

la obarsia valcelului spanzurat suntem pe la doua si ne asteapta o traversare de tip jungla deasa, prin niste jnepeni surplombanti.ne pierdem prin jnepenii aceia foarte inalti si fiecare o ia pe unde zice ca ar fi baza peretului spre varful picatura.eu urc pe niste fete abrupte si ,ce sa vezi,sunt deja in prima lungime din perete,pentru ca am gasit chiar primul piton.surprize-surprize!ii chem pe baieti la o zada unde am regrupat eu,si facem o pseudo-sedinta in care ,pana la urma,hotaram cine merge cap de coarda.eu sunt hotarat sa merg cap de coarda si secund sa vina cristi,apoi al doilea cap sa fie dan oancea si secundul sau sa fie dan alexe.iau cateva bucle dar si un friend,adica o asigurare mobila.baietii ma filmeaza si urc zdravan in sus.am asigurat la 6 pitoane iar pasajul cheie,care te scoate in afara,spre hau,culmea,de data asta l-am trecut super -rapid.dau si de fereastra de care pomenea baticu in cartile sale ,dar o ocolesc pe dreapta.cred ca in 9 sau 10 minute ajung pe varful picatura.asta e culmea! nu mai mi s-a intamplat niciodata insa acuma,a patra oara pe varf,iata ca s-a intamplat minunea.am mers super-repede.

daca eu am ajuns pe varf pe la 15 30,ultimul sosit,adica dan alexe ,a sosit la ora 17 45.eu tremuram din toate incheieturile si cristi mi-a mai dat un fas albastru.am inceput primul rapelurile.au coborat si ceilalti.la primul rapel sunt 3 pitoane ,unul fiind batut de ion trandafir prin anii '30.

primul rapel este si cel mai inalt,cred ca are vreo 20 de metri.celelalte poate au cu aproximatie 20 de metri,respectiv ultimul vreo 10 metri.la celelalte doua sunt cate doua pitoane,legate cu cordelina relativ noua.

in strunga marelui V eram la ora opt seara.baietii nu banuiau ca o sa ii astepte o noapte asa de lunga ,facand rapeluri pana in zori de zi.culmea e ca la mine istoria se va repeta.stiam ,din memorie,ca sunt de efectuat 13 rapeluri,dar au 15!! si ca saritorile sunt ,in majoritate,niste puturi surplombante,care iti fac un balans neplacut.la un moment dat am zarit si un liliac.nu mi-ar fi placut sa iasa din "puturile" alea o gasca de lilieci..

si am purces la rapeluri.dupa o prima saritoare de vreo 3 metri (pe care eu cu dan oancea si cu cristi am ocolit-o pe stanga coborarii)au inceput hornurile alea -"put"(putz adica).eu eram primul si cautam pitoanele.aveam la mine coarda beal si o aruncam in hau,potrivind rapelul.dan alexe a carat ,la majoritatea saritorilor,un rucsac foarte greu si nici noi nu realizam de ce se ingreunase asa de tare.un moment penibil a fost cand cristi a dat telefon la buzau la un prieten si i-a spus ca el nu mai poate sa o conduca pe sora-sa la aeroport pentru ca se afla blocat in munte.era vreo 12 noaptea atunci.cel de la capatul telefonului,i-a inchis pentru ca nu l-a crezut pe cristi....

alt moment penibil a fost atunci cand ,la un loc de regrupare,nu mai gaseau baietii pitonul de rapel dar eu ,copoi cum ma stiu,nu m-am lasat si l-am gasit.

operatiunea de tras corzile,pus corzile,gasitul pitoanelor,aruncatul corzilor cu precizie,coboratul pe ele,ne manca timp enorm.

cel mai mult m-a infiorat pe mine la excursia asta momentul cand coboram primul in rapel.la lumina lanternei frontale se casca un hau negru,adanc,fara a sti practic ce si cum e in jos.eu mai retineam ceva din

configuratia terenului,dar fiind noapte,senzatia de teama si mister crestea.la ultima saritoare,pe la ora cinci treizeci dimineata,mi-am zdrelit degetele de la maini si m-am lovit la un picior.

pe la sapte eram la verdeata.un cer violaceu ne intampina odata cu zorile.aveam o ameteala si cascam intr-una.am avut si vedenii la un moment dat,crezand ca pe partea dreapta a drumului se afla o casa albastra...

pe la noua am ajuns in busteni si am intrat la pensiunea casa magica unde am servit micul dejun.cum eu sunt mare bautor de cafea ,am baut aici aici o cafea buna,si ,ca prin minune ,mi-am revenit.

cristi m-a dus pana in ploiesti sud cu masina,lasandu-l si pe dan alexe acasa.de acolo eu am luat microbuzul spre bucuresti,unde am sosit pe la doua dupa-amiaza.

tura a fost excelenta.ne-am inteles bine si nu am avut incidente.

romanismul a constat in faptul ca,in busteni,un tip isi construise un gard si ingradise masina lui cristi.asta s-a intamplat sambata spre duminica.un vecin ne-a deschis usa si asa si-a recuperat cristi masina!!

COMANA 2009

Intersectia din centrul comunei este un loc foarte important pentru ca:inainte mergem spre satul Vlad Tepes,la stanga,spre gostinari si hotarele,la dreapta ,spre Rezervatia sau Parcul Natural Comana.astfel,am ales ultima varianta.drumul e asfaltat pana la bariera,adica pana la intrarea in rezervatie.apoi el devine forestier.

inainte de a intra in parc,am vazut ,pe dreapta,Casa Comana,un fel de guest house,construita de fratii Palamariu.nu stiu cat e cazarea,dar stiu ca ai putea sa te relaxezi aici fara sa te deranjeze cocalarii.e un loc pentru nunti(organizeaza ei),pentru indragostiti(luna de miere,wk etc).au barci pneumatice de inchiriat(35 de ron) si poti sa navighezi pe canalele deltei neajlovului.poti pescui,contra cost,cam tot 35 de ron/zi.

Casa Comana se afla pe strada Gellu Naum.personajul a fost poet,scriitor.

in spatiul generos al pensiunii Comana putem sa ne relaxam intr-un foisor,citind o carte ,stand pur si simplu,uitandu-ne la balta sau ,in spatiul amenajat servirii mesei,putem sta la o terasa si bea o bere.e un pic diferit aici de alte locatii(vezi snagov,de exemplu).





ne putem scalda,daca avem curajul sa sfidam cate un sarpe sau soparlele.pe aici ,prin stufaris ,papura fosgaie tot felul de animale.nu poti stii ce te asteapta.e ca o mica jungla.

dupa ce am vizitat si Casa Comana,mai avem de mers vreo 200 de metri pana la rezervatie.acolo este o bariera si un individ care iti percepe o taxa de intrare.ce am constatat,lucru important.oamenii,ca pe oriunde in lume,sunt foarte diferiti si te poti astepta la tot felul de gesturi,bune sau rele.unii au exces de zel foarte mare ,altii sunt mai generosi.eu am intrat in rezervatia asta de 2 ori pana acuma si de patru ori am fost la comana,in cercetare,in intervalul a 6 saptamani.prima data,la intrarea in rezervatie,tipul nu mi-a cerut banii aia,2 lei de intrare.nici de aparat nu mi-a zis nimic.a doua oara insa am dat de un ciudat,un tip cu exces de zel,adica un om care pare sa fie corect in aparenta,pus sa-si faca treaba ca lumea,insa o da in alte directii ale vietii,urate.in primul rand,mi-a cerut buletinul(nu sunt la politie,nu sunt urmarit!!),a vrut sa-mi scotoceasca in rucsac,m-a intrebat ce fac cu aparatul etc si mi-a scris pe chitanta aia un pomelnic intreg.eu tai chitante de vreo 5 ani si stiu ca se scrie pe o chitanta numai numele platitorului si strada.atat.nu si nr de la ciorap...

m-a enervat la culme chestia asta si am intrat doar cativa metri si dupa juma de ora am iesit din rezervatie.

i-am spus raspicat,printre dinti:"dar gunoaiele alea din rezervatie nu le vedeti sau zgomotul de difuzoare dat la maxim nu-l auziti??

"ei,lasati,ca avem noi grija.."

acesta a fost raspunsul si aceea a fost a doua excursie la comana,mai ghinionista.

ce sa zic de padure? in afara de cea de munte,care este o incantare pentru sufletul meu,in primul rand,padurea aceasta de campie mi s-a parut una dintre cele mai frumoase din cate am vazut vreodata.spun asta pentru ca sunt un calator pasionat de natura ,in general,si de locuri mai putin obisnuite din natura,in particular.prin urmare,eu ,bietul om,am pretentia de la natura ca sa imi arate ceva frumos.iata ca am primit o padure de stejar ,care,dupa scrieri prin diferite cronici si site-uri,s-ar intinde pe 9000 de ha ale statului si 900 ha ale particularilor.

acest spatiu este foarte misterios dar si linistitor.simteam cum padurea asta imi dadea ganduri curate si forta trupeasca si sufleteasca.

am strabatut si cei 5 km de drum forestier.precizez ca intrarea in rezervatie,cu masina,costa 16 lei.la capatul drumului se afla o balta(de fapt e neajlovul) si de acolo incepe si delta mai salbatica,cu stuf inalt de 2 metri ,poate chiar mai inalt.
aici,in padure,la capatul drumului este si un izvor.din pacate,cocalarime multa,masini destul de multe,multe picnicuri,manele(se putea???).nu mi-a placut decat apa neajlovului care era curata dar se balaceau cam multi prin ea.

incitat de locurile astea,am mai venit de 2 ori.

am descoperit niste locuri pline de mister,dar si foarte calme ,domoale,care m-au atras;ramane sa le descoperiti.