duminică, 27 ianuarie 2013

EXPEDITIE IN NECUNOSCUT-GEORGIA,MUNTII CAUCAZ-PRIN TBILISI,8-9 IANUARIE 2013-CAPITOLUL 9

De la gara din Tbilisi ne-am indreptat spre raul Aragvi,ca sa stam pe unul din maluri.
Ne-am asezat pe un loc plat,sub niste platani.Inca era un aspect de toamna,destul de placut aici,pentru data de 8 ianuarie.Erau plus trei grade.
Dan se chinuia cu reparatul primusului.Este maestru la capitolul tehnica,reparat,mesterit.
In cele din urma ,a reusit sa repare obiectul muncii.Nu era benzina de vina,ci o piesa din primus.
Am si dormit vreo 2 ore,apoi,pe la sase jumate ne-am indreptat spre gara.
Forfota de la metrou incepe.Luam o cartela.Interesant este ca au cartele din plastic,si nu din hartie.Cu alte cuvinte,nu se consuma hartie aiurea.Costa 5 lari si poti sa o reincarci.
La metroul lor este ca si la noi,mereu aglomeratie.Este normal,la cat se lucreaza si in Tbilisi si la cat de full sunt mijloacele celelalte de transport in comun.Diferenta este ca la ei au fost introduse recent maxi taxi,destul de multe.
Ne indreptam spre Didube.De acolo pleaca masinile spre diversele colturi ale lumii(de exemplu,Vladi-kavkaz,chiar si Abhazia) dar si ale tarii(de exemplu:Batumi,Borjomi,Gudauri etc etc).In Didube exista atat taxiuri cat si minibusuri sau marshrutka.La taxi puteti lua teapa la pret,dar sunt sigur ca asta e peste tot in lume,in special in tarile "in dezvoltare".
Taximetristii sunt foarte agasanti aici,ca peste tot in Georgia,insa,cu rabdare,si intr-un mod civilizat,scapati de gura lor.
Minibusul spre satul Kazbeghi nu circula,pentru ca ninsorile abundente din zona Gudauri,pasul Djvari,pusesera capac traficului auto.
Dezamagiti,dar cu speranta,ne-am intors in centru,coborand la o statie de metrou de langa Freedom Square.
De aici ,din acest loc,este placut si interesant sa dai startul unei plimbari cat se poate de lungi,prin capitala Georgiei.Casele sunt foarte vechi,strazile sunt in panta si,daca ar fi sa le urci,ele te conduc fie spre imensul turn de televiziune,fie catre Cetatea orasului,Gradina Botanica fie catre manastiri si biserici,monumente ale arhitecturii georgiene.
Noi am urcat la pas greoi,spre strada Kikodze,si am cautat-o mult,tare mult,invartindu-ne practic pe langa ea.Dar pana la asta,stati,ca n-a fost usor:am cautat si alte strazi pe care se aflau  hosteluri.De fapt,asa scria pe unele situri,ca exista pe strada cutare hostelul cutare.
Unele hosteluri nu mai existau,de exemplu OLD TIMES.Am batut la porti,si culmea,chiar arata o placuta cu "Old Times".Nu mai exista asa ceva pentru ca am intrebat lumea de acolo.
Vrand-nevrand,am dat peste un hostel din apropierea strazii cautate de noi:Hostel Nesti.
Am urcat treptele,am dat de administratora,o georgianca;trebaluia prin casa si in timp ce mai punea 2 rufe la uscat ,ne  spunea cat costa sederea.
Apoi ne arata camerele:"siii,soc",cum ar fi spus cineva: deschise usa de la o camera(unde ne arata ca acolo ar fi trebuit sa stam)si daduram peste 10 chinezi,care la ora unu ziua,toti dormeau lemn.Fara sa-mi dau seama,am inceput sa-i spun lui Dan,cu voce tare:Dane ,aicea pute,nu imi place".
Chinezii au inceput sa se foiasca,dar nu toti s-au trezit din somnul profund.
Apoi,doamna ne-a aratat veceul."Doar unul?"am intrebat eu."Nu,mai e unul",spuse doamna.In timp ce treceam printr-un hol mare,la stanga era o usa larg deschisa catre o camera plina ochi ,cu .....alti chinezi,cred ca vreo 10.Trebuia sa merg la veceu,si cand sa bat la usa,era ocupat:un chinez.
M-am dus la celalalt veceu si tocmai intra un ....chinez.
Decizia a fost luata atunci "on spot":"Dane,mie nu-mi place aici,plecam".
Intre timp,am facut cunostinta cu un australian de origine germana,care traia in Tbilisi.Hans zicea ca e pictor si asta era adevarat,dar ca sa stai de 15 luni in capitala Georgiei,si sa traiesti doar din pictura,asta chiar mi se parea bizar.Hans a fost amabil si ne-a primit in camera lui,ca sa ne uitam la alte adrese de hosteluri,pe internet.
Aici am dat de un irakian,care dormea, si asta.Cand ne-a auzit ,s-a trezit ca ars si ne-a intrebat de unde suntem.
"Aaaa,Ro-maa-nii-a"zise irakianul.Cred ca habar n-avea unde e Romania pe harta,dar el era mirat.
Intre timp ce Dan cauta hosteluri pe net,Hans imi arata tablourile lui.In oboseala mea ii spuneam doar atat:"nice,very nice".Chinezii facura ochi si venira in camera lui Hans.Se uitau la un film "palpitant",cu morti si raniti,tipete,si mult sange.Erau foarte incantati.....La un moment dat,irakianul capta atentia tuturor,chiar si a chinezilor,care intoarsera capetele lor galbui si mari,pierzand astfel o secventa din film, cu o masina care tocmai sari in aer.
Irakianul lua o lamaie si o taie ,facand un fel de capac.Apoi presa cu degetele,miezul,scoase un borcan cu sare si presara peste continut.Incepu sa soarba dinauntru.Toata lumea se uita ca la spectacol.Chinezii incepura sa rada in hoote,apoi se "intoarsera" la filmul lor.Am plecat cu Dan ,spre centru,cautand Kikodze street.Intr-un final cu "happy-end"(ma rog,discutabil...)am dat de Kikodze.Uraaa.
Zicea "lonely planet" ca la poarta scrie "In vino veritas",si ca acolo trebuie sa intram,pentru Hostel "Solo Laki".Am batut la poarta si ne-a deschis o doamna grasa si cu zambetul pe buze.Era o armeanca,sa tot fi avut 70 de ani.Zambetul ei ne mai linistea temerile si cautarile noastre.A vorbit cu cineva sa vina sa ne preia.
Intre timp,ne uitam ca tampii la o emisiune ruseasca.
Studiam si barul ,destul de straniu si imi parea ca in acea incapere se intamplasera multe lucruri interesante.Hm..
O fetiscana de vreo 18 ani,Daria,veni cu cheile de la Solo Laki.Foarte amabila,ca de,era in interesu ei,ne conduse la hostel,ne arata si ne spuse conditiiile si cat costa.La plecare ne arata "locul ascuns/greu de patruns"(greu pe naiba)unde vom lasa cheile.
Fara rucascii grei,plimbarea prin Tbilisi devenise placere.
Ne-am plimbat pe malul lui Aragvi,care se varsa in Caspica,si am admirat casele cocotate pe niste pereti.Parca erai la Meteora.
Vremea era in stricare si simteam asta din tot organismul.Se racise,batea vantul.Apareau nori.Eu am tot cumparat suveniruri pentru cei dragi si ne-am indreptat spre Ortachala,autogara de unde poti pleca,de exemplu,spre Yerevan,Batumi,Istanbul,Baku.Ortachala e cam departe de centru,sa tot faci o ora,o ora jumate ,pe jos.Cu ocazia asta am vizitat o parte din oras si am facut poze.
Am gasit autogara ,apoi ne-am intors.Ne convinsesem ca e cursa de Istanbul,a doua zi,si cu 40 de dolari,la Mahmut.Un negru,angajat al acestei companii,ne convinsese sa cumparam de la ei bilete,pacalindu-ne ca au ,la fiecare scaun,cate un mic televizor,si mufa pentru bagat cititoul de carduri,in cazul in care aveam(noi aveam,de exemplu).
A doua zi ni se dadea "verdictul":minibusul de Kazbeghi era anulat toata saptamana din cauza ninsorilor.
La ora 12 plecam din Didube,cu strangere de inima.In Tbilisi ningea,era urat,frig.Am mai cumparat cate ceva din bazar,apoi am intins-o catre Ortachala.Am lasat rucsacii la Kazim,africanul care ne convinsese sa cumparam bilete pentru Mahmut,firma ce face curse Tbilisi-Istanbul si invers.
Ne-am mai pierdut vremea prin Tbilisi,vizitand orasul,pana seara tarziu.
Drumul spre Istanbul a fost un calvar.






vineri, 25 ianuarie 2013

EXPEDITIE IN NECUNOSCUT-GEORGIA,MUNTII CAUCAZ-ATUNCI CAND AI SCAPAT DE MOARTE...-CAPITOLUL 8-POZE




EXPEDITIE IN NECUNOSCUT-GEORGIA,MUNTII CAUCAZ-ATUNCI CAND AI SCAPAT DE MOARTE...-CAPITOLUL 8

Atunci cand ai scapat de moarte,sa-i multumesti lui Dumnezeu si Sfintilor Parinti ca mai poti sa beneficiezi de cate zile mai ai,in folosul tau,al celor dragi pe care ii iubesti,dar si in folosul comunitatii tale.
A fost un mare noroc ca am scapat cu viata.
Ne aflam in marshrutka(maxi-taxi)Mestia-Zugdidi,pe 7 ianuarie 2013.
Pe sofer l-am vazut de la inceput nervos,agitat.Ningea,era bezna,gheata pe carosabil iar el conducea cu viteza destul de mare.Oare uitase ca in stanga lui erau prapastii de sute de metri si ca in masina erau 2 copii si 14 oameni maturi????
Frana brusca,virat dreapta,derapaj,si,intr-un final,intrat in peretele negru al muntelui.
Culmea,singurul lovit ,sunt eu.Am intrat cu "fluierul "piciorului intr-un drug de fier.Doare al naibii.Deja vad scenariul cum Dan ma cara pe brate ,pana la Bucuresti,in loc sa-si vada de-ale.lui.
Traiesc cu spaima,incep sa numar clipele,minutele,orele,cat mai am de stat in masina acestui natarau mic,negricios,nervos,sau poate obosit,suparat pe viata.Nu este o ruta pe care sa i-o dai oricarui sofer,aici trebuie atentie maxima,nervii incordati.Nu se potriveste pentru oricine.
Soferul o tine tot asa,cu viteza mare,in conditii de polei,ninsoare,parapeti lipsa,prapastie in stanga sensului,spre Zugdidi.Il injur mereu in gand.Ii spun lui Dan:"Dane ,ma doare piciorul,si cred ca a curs si sange".Situatia ma deprima.
Pe ploaie torentiala ajungem in Zugdidi,pe la ora 11:00.
Mergem in gara,luam bilete.Un bilet Zugdidi-Tbilisi costa 15 lari,adica 30 de lei.
Mergem apoi in piata ,de unde eu imi cumpar un carnat cu boia iute,o roata de branza si un borcan cu miere.
Asa am de gand sa "atac"eu Kazbekul,dar,fireste,mai trebuie sa ne luam de-ale gurii.
Comerciantii sunt tare curiosi.Afara toarna zdravan,piciorul ma doare,rucsacul e greu iar timpul de asteptare enorm.Mai sunt 7 ore pana pleaca trenul.Nu ar fi fost asa de mult daca o vreme frumoasa ne-ar fi permis sa vizitam oraselul.
Dan pleaca sa vada si el palatul din Zugdidi;intre timp.un individ ciudat din Abhazia,ma abordeaza.Habar n-am ce zice,dar dupa vorba,dupa port,e un dubios.As zice,un nebun.
Dan vine,in sfarsit.Aici,daca te vad asttia singur,ai incurcat-o.Abhazia,o enclava,o republica auto-proclamata ,se afla la 15 km vest de Zugdidi.Acolo daca ai calcat,poti fi mort.Te talharesc aia.
Trenul pentru Tbilisi pleaca la ora 19:15.La inceput e gol,apoi,dupa vreo 3 statii,e super -mega full.O sa va surprinda:au si ei "Sageata "lor,si,pe deasupra,ajunge in timpul inscris pe bilet,la destinatie.
Apropo,numai timpii ii puteti recunoaste,in rest,nu intelegeti nimic ce scrie pe bilet.Tot ce vedeti este "covrig-ata-carnat-covrig"Asta e scrisul lor.Trebuie sa intrebati pe cineva care totusi stie engleza sau un pic de rusa,unde merge trenul respectiv.Pe vagoane scrie tot in limba lor si garantez ca nu veti deslusi.
In tren dorm lemn.E cald.Gata cu dardaiala din gara Zugdidi.
La orele zero ajungem in Tbilisi.Trenul "interegio"georgian a mers "ceas".

marți, 22 ianuarie 2013

EXPEDITIE IN NECUNOSCUT-GEORGIA,MUNTII CAUCAZ-DE LA TCVABIANI LA MESTIA-CAPITOLUL 7

Pe 6 ianuarie 2013 ne-am indreptat catre Mestia.Era duminica iar noi ne gandeam ca ar mai fi trebuit sa stam pana luni in micul oras pentru ca nu aveam lari.
In patru ore jumate am ajuns in centru.
Vremea era in stricare si se mentinea geroasa.
Am ajuns la Hostel Seti,am batut la usa,dar parea ca nu se afla nimeni acolo.
Atunci am deschis usa,am urcat pe trepte,pana la etajul 1.Ne intampina din nou David,tipul pe care il intalnisem la sosire.
Noi l-am rugat sa ne schimbe 50 de euro,el a inteles total altfel,sau s-a facut ca nu intelege.Nu mai conteaza.
Nu a vrut sa ne schimbe lari daca nu stateam la el in hostel.Dan s-a suparat la faza asta si cred ca avea dreptate.
Apoi ne-am luat rucsacii si am intins-o spre locul unde mancasem,spre o vagoneta muncitoreasca,ca sa ne petrecem noaptea acolo.
Pe drum insa ne-am razgandit.Aveam nevoie totusi de un dus....dupa 11 zile de nespalare.
Visuri,taica,visuri!!!
Am decis sa-mi fac eu curaj si sa intru din nou.Fetele de la receptie rasera dar eu le-am le-am spus pe un ton grav ca suntem foarte obositi si vrem sa facem si un dus.Da,da,bine ,zisera ele.Asteptam cu nerabdare sa-mi dezmortesc oasele,sa curga apa fierbinte.Ce visuri,domnule!!
Cand se duse Dan la toaleta ,apa rece de izvor era la ordinea zilei si a noptii.Nimic din ceea ce a spus administratorul,ca e apa fiarta..
Dan se chinuia sa se barbiereasca.Ba chiar si-a lasat mustata.I-am zis :"maa,tu semeni cu interimaru'nostru,Dan Golopentia!!!"
Eu,mai pragmatic,pentru a nu urla atunci cand imi voi rade barba,mi-am incalzit apa,la primus,in cratita de zemuri si mamaligi.De spalat pe corp,nici vorba.In baie era aproape ca afara.Totul,petru 20 de lari,adica 40 de lei.
Cand am intrat in camera,da-i si cauta intrerupatorul.Nimic.
Unde era intrerupatorul???
La nivelul genunchilor!!!
Ne-am uscat sacii,plasticii si ciorapii la un calorifer cu termostat.Greu am dibuit cum se potriveste temperatura.
A doaua zi trebuia sa ne sculam cu noaptea-n cap,pentru ca marshrutka pleca la cinci dimineata din Mestia,spre Zugdidi,si era doar una pe zi!!
Ne-am mai plimbat un pic prin centru.Incepu sa ninga.Mi se parea o atmosfera apasatoare ,pustie,iar eu aveam senzatia ca suntem prinsi,ca intr-o menghina,la capatul lumii,in plin munte.Nu era capatul lumii,doar 2500 km.
Ma simteam totusi bizar.Am mers pe la un butic si mi-am facut damblaua cu niste cumparaturi.
Dimineata urmatoare ne trezeam pe la trei.

EXPEDITIE IN NECUNOSCUT-GEORGIA,MUNTII CAUCAZ-RETRAGEREA SPRE TCVABIANI-POZELE-CAPITOLUL 6








EXPEDITIE IN NECUNOSCUT-GEORGIA,MUNTII CAUCAZ-RETRAGEREA IN SATUL TCVABIANI-CAPITOLUL 6

Pe data de 5 ianuarie 2013 coboram spre satul Tcvabiani,pe aceiasi ruta de la urcare.
La venirea noastra facuseram 3 zile prin "jungla",iesind in golul alpin,iar acuma,la plecare,coborasem in patru ore treizeci.Dupa-amiaza am facut o mamaliga(la primusul lui Dan),langa izvorul de jos,din sat,apoi am traversat Tcvabiani.
O baba ne invita la ea.Dan nu accepta.Mai aveam de infruntat nopti in cort.
Am campat la marginea satului.Din nou ger.