luni, 7 decembrie 2015

PE CULMEA BRATOCEA,SPRE VARFUL CIUCAS,5 DECEMBRIE 2015

Wanda ma asteapta la ora sapte dimineata ,la Bucur Obor.Cand ma intalnesc cu ea,imi spune ca ceilalti doi care trebuiau sa vina cu masina Wandei....nu mai vin.Oricum,sunt bucuros,pentru ca am ramas eu,ea si matizul albastru.Timp de vreo 3 ore incercam sa ne cunoastem.Dar abia ca poti cunoaste un om ,intr-o viata,ce sa mai zic in cateva ore de drumetie montana.
In Cheia ne intalnim si cu ceilalti participanti la excursie.Astazi vom urca pe Culmea Bratocea si vom cobori peValea Berii.Culmea Bratocea este o imensa ramificatie sud-vestica a Varfului Ciucas,care ofera turistului imagini catre toate zarile,de la Bucegi,la Tesla,si de la Zaganu-Gropsoarele,la Grohotis .
Dar surprizele placute ne incanta imaginatia si sufletul,pentru ca pe Bratocea sunt tot felul de stanci bizare,impunatoare dar si traversee lungi ,pe alocuri expuse haului,si acum,iarna,acestea necesita mai multa concentrare.Excursia debuteaza cu oarecare neintelegeri,asta dupa ce am dat si am primit telefoane peste telefoane,am propus si mi s-au propus trasee peste trasee.Un lider montan nu este un lider autoritar.Argmentele trebuiesc dezbatute cu totii.Putin burzuluit de discutia creata cu unul din "organizatori"(cu succes,sunt si eu un organizator bun,dar fiind mai calm,si deloc autoritar,nu as reusi sa ma impun nici macar cu pumnul in masa,cum fac unii)sunt pus pe ganduri si ma inchid in mine.Ii prind bine secventele astea de viata,caci voi stii pe viitor ce sa fac,ca un adevar lider montan,nu ca unul autoritar.
In Pasul Bratocea,1268 metri altitudine,incep sa urc ,alaturi de Adi si Wanda.
Una din masini o vom lasa aici,in timp ce Matizelul este pus la congelare,in umbroasa Vale a Berii.
Marcajul pe Culmea Bratocea este banda rosie.Drumeagul incepe plat,cu peisajul unui deal cam defrisat.Apoi,zarim o stana cam ferfenita,pe stanga urcusului.Urmeaza o alta galma,care contribuie la scoaterea in evidenta a Masivului Grohotis.Ma infior:Grohotis este un masiv interminabil.
Intram in padurea de conifere,castigand rapid altitudine.
Zapada are vreo 25 cm.Zarim si Releul Bratocei,dar si Sfinxul.Brazii falnici sunt ca niste strajeri,imbracati in cusme albe.Ne deschid cararea alba,ca intrarea intr-o catedrala.Aici se mantuie cel mai bine sufletul omului.
Verdele bradului si albul curat al zapezii ne fac oameni mai puri.Nici o biserica din lume nu echivaleaza cu biserica muntilor,unde brazii,stancile,cerul,nu cer spaga.
Wanda urca prima,ea si cu gandurile ei.Nu o scap din priviri,dar ele,privirile,sunt discrete.Grea e meseria asta de ghid,sau lider montan.Ai o mie de caractere ,stranse intr-un singur personaj.Poftim de te descurca!!
Iesim in golul alpin,unde ne intampina niste stanci uriase,pe numele lor Coltii Bratocei.E de vis aici.Alb,cenusiu,albastru si verde,culori ce-mi imbogatesc simpla mea traire a vietii.
Wanda se indeparteaza ingrijorator.Aproape ca n-o mai vad.Grupul se reuneste pe un vast platou,inconjurat de formele bizare pe care maestrul Eol le-a slefuit.
Strig dupa Wanda,caci e prea mare distanta.Inteleg ca omul are gandurile lui pe munte,dar lider sau ne-lider,aceasta femeie a pornit de jos cu mine,si ,fie ca vrea,fie ca nu vrea,trebuie sa am grija de ea.Iarna,muntele iti ofera pe tava tot felul de capcane.Trebuie sa fi naiv sa crezi in ele.
Ea spune ca noi o lalaim,dar noi am stat foarte putin,sa mancam si sa ne intre in suflet,peisajul acesta cu forme albe.Soldateii inghetati au ramas in pozitii haioase sau bizare.Unii seamana cu niste mame care-si tin in brate pruncii,altii,cu niste gasculite,altii formeaza tuneluri de zapada.Cum sa te grabesti in halul asta?
Dupa lungi traversee,ajungem in Saua Tigailor,la 1745 metri altitudine.Vai,ce mare de nori e jos,spre depresiunea Barsei.Urmeaza un urcus mai pronuntat ,apoi din nou traverseuri,destul de expuse unor pante cam inclinate.Aici o ajut pe Wanda.Dupa o alta panta ,ce-mi aduce aminte de Island Peak,din Himalaya,ajungem pe creasta finala a varfului Ciucas.Surpriza este ca vantul a uitat de noi,iar vizibilitatea catre toate zarile.Ne-am cam imprastiat cu totii,pe traseu.Asteptam sa vina,cine mai este de venit.Mancam zgribuliti,sub varf.Apoi coboram pe Creasta Tigailor,spre cabana Varful Ciucas,aflata la 1595 metri altitudine.Aici luam masa de seara,caci vom ajunge tarziu,in noapte,pe la casele noastre.
Wanda este amabila si imi spune ca ma duce pana acasa.N-o sa uit niciodata cum ne-am incurcat la sensul giratoriu din "marele"Blejoi,cum sageata indicatoare arata spre Buzau,iar noi ne complicam cu intratul in Ploiesti,cum un taximetrist super-mercantil a spus ca ne scoate de-acolo daca il platim(hahaha).Ideea este ca spre Buzau trebuia sa o luam,dar nu specifica ca daca mergem spre Buzau,drumul acela ne ajuta de fapt sa ocolim Ploiestiul,apoi sa iesim bine,pe la Ghighiu.Noi nu suntem Mafalda,n-avem cum sa deducem lucruri,drumarii trebuie sa puna indicatoare.I-am spus Wandei ca o sa ma injure copios,cand o sa ajunga acasa,ca am rugat-o sa ma transporte pana acasa.Momentul asta al incurcarii drumurilor,pe bezna si ceata,a creat o legatura placuta intre noi.Wanda spunea ca pilotul e varza,si copilotul e si mai varza.
Sa ne bucuram de poze.





































Un comentariu:

  1. simplu, continuai prin micul blejoi tot inainte pina la DN1 in zona metro ploiesti.

    RăspundețiȘtergere