VARFUL PICATURA(1908 METRI) SI RAPELURI TOATA NOAPTEA PE ALBISOARA MARELUI V,SEPTEMBRIE 12 ,2009

Vineri,11 septembrie 2009 ,am plecat din bucuresti nord cu un tren accelerat pana in busteni.spre uimirea si satisfactia mea,trenul nu a mai stationat ca in vara asta,zeci de minute.in doua ore eram la busteni unde ma asteptau in gara dan alexe,cristi si dan oancea din buzau.

am pus cortul in drumul spre gura diham,foarte prost adica,pentru ca locul e vestit prin atacul ursilor la cort.aveam un feeling ca nu o sa vina nici un urs.dupa ce am dat pe gatleje un vin bun din colectia pietroasele(originalul,nu copia,pentru ca unul din colegi,cristi,e chiar de-al locului si a luat vinul de la o crama)ne-am bagat la corturi.mie mi s-a parut foarte frig atunci cand am ajuns in busteni.odata intrat in sacul meu pufos,mi s-a parut cel mai minunat culcus.dimineata ceasurile au zbarnait pe la sase,insa dan alexe s-a foit primul.ultimul am iesit eu,cam ametit de somn.pe la opt am purces catre kalinderu,partia.pana acolo am ajuns cu dacia 1300 a lui cristi ,dacie,care fie vorba intre noi,e super ok.deh,ne iau altii ochii cu gipanele,dar nu au decat.cristi a parcat masina intr-un loc care parea viran,si sa vedeti mai incolo ce s-a intamplat.fireste,romanisme,ca altfel era excursia fara intamplari...

kalinderu avea un verde ametitor,tulburator,totul deborda inca de viata in iarba,in frunze.tot timpul m-a vrajit acest peisaj grandios al muntelui,cu simplitatea si in acelasi timp,cu grandoarea si misterul sau.

pe drum ,cu cine credeti ca ne-am intalnit?cu mihai cernat,proaspat intors din kargazia,din incercarea trista de a escalada lordul cerurilor,khan thengri.de ce incercare trista? pentru ca mihai a fost abandonat acolo de niste coechipieri care sunt plini de fumuri.sa-i vedeti in tren sau pe la panourile de escalada ce increzuti pot fi.nu asta e adevaratul om de munte.adevaratul om de munte e smerit,modest ,vorbeste putin si face mult.mihai a urcat chapaev si tot e bine,caci e un varf de 6000.

intr-una din poze,mihai este cel din stanga,cu tricou rosu.chiar daca nu sunt coechipier cu el si chiar daca am facut cu cernat un singur traseu,ii admir sincer tenacitatea si seriozitatea.pune suflet in domeniul montan.

el si si cu un tip vroiau sa urce spalatura vaii seci a caraimanului,asa ca pe valea respectiva ,ne-am luat la revedere.

drumul nostru a continuat spre valcelul picaturii.descrierea mea tehnica ar fi complicata pentru ca intrarea in acest valcel e ciudata ,daca nu ai mai fost cu cineva cunoscut.

din seaca mergi vreo 10 minute pe curba de nivel,apoi urci un pic spre stanga si cobori in talveg.urci apoi prin hatis,la inceput avand impresia ca nu esti pe drumul cel bun datorita unei vegetatii abundente,insa urmeaza o mica intrerupere de panta care se poate ocoli pe dreapta.

saritoarea mare ,prima,o vom ocoli pe stanga,pe niste braneaguri care urca in spirale abrupte ,apoi coboara iar in talveg.o alta saritoare,adica intrerupere de panta,o putem ocoli pe niste fete inclinate,pe dreapta,apoi intram iar in valcel.mai urcam pe el vreo 10 minute dupa care zarim pe dreapta un braneag presarat cu larice,adica cu un arbore de statura medie,care este ocrotit.larica se mai numeste si zada sau zambru.practic,eu l-am zarit numai pe aici,prin bucegi.in fata noastra ,in sus pe valcelul picaturii se afla asa- zisele furci ale picaturii ,niste fisuri verticale.

noi continuam pe brau ,oblic dreapta si ajungem la baza crestei ion trandafir,o varianta de urcat pana la baza coltului picatura.ion trandafir a fost unul din prietenii lui nicolae baticu si se presupune ca ei ar fi printre primii deschizatori de drumuri alpine ,si prin zona alpina a caraimanului.

dan alexe nu vrea sa facem creasta,eu vreau,insa nu vreau sa ma cert cu nimeni.practic,muntele e frumos oriunde si daca as fi fost intr-o situatie extrema si nefavorabila ,poate ca as fi optat singur pentru o decizie.asa,vremea e superba,nici prea frig,nici prea cald,e liniste si pace si toti suntem bine -dispusi de ascensiune.

intram asadar in valcelul spanzurat,o alta varianta de urcat spre varful picatura.vazut din la verdeata,acest valcel are o intrerupere uriasa de panta,de circa 60 de metri.practic,noi suntem deasupra intreruperii de panta,dar nu cu mult,cred ca suntem deasupra expunerii cam cu vreo 50 de metri,asa incat ne tinem de toate buruienile si radacinile si de toti copacii ,pana ajungem in talveg.dan alexe e amabil si imi da pioletul sau,cu care ma simt in siguranta pentru ca il infig in iarba si radacini.

la obarsia valcelului spanzurat suntem pe la doua si ne asteapta o traversare de tip jungla deasa, prin niste jnepeni surplombanti.ne pierdem prin jnepenii aceia foarte inalti si fiecare o ia pe unde zice ca ar fi baza peretului spre varful picatura.eu urc pe niste fete abrupte si ,ce sa vezi,sunt deja in prima lungime din perete,pentru ca am gasit chiar primul piton.surprize-surprize!ii chem pe baieti la o zada unde am regrupat eu,si facem o pseudo-sedinta in care ,pana la urma,hotaram cine merge cap de coarda.eu sunt hotarat sa merg cap de coarda si secund sa vina cristi,apoi al doilea cap sa fie dan oancea si secundul sau sa fie dan alexe.iau cateva bucle dar si un friend,adica o asigurare mobila.baietii ma filmeaza si urc zdravan in sus.am asigurat la 6 pitoane iar pasajul cheie,care te scoate in afara,spre hau,culmea,de data asta l-am trecut super -rapid.dau si de fereastra de care pomenea baticu in cartile sale ,dar o ocolesc pe dreapta.cred ca in 9 sau 10 minute ajung pe varful picatura.asta e culmea! nu mai mi s-a intamplat niciodata insa acuma,a patra oara pe varf,iata ca s-a intamplat minunea.am mers super-repede.

daca eu am ajuns pe varf pe la 15 30,ultimul sosit,adica dan alexe ,a sosit la ora 17 45.eu tremuram din toate incheieturile si cristi mi-a mai dat un fas albastru.am inceput primul rapelurile.au coborat si ceilalti.la primul rapel sunt 3 pitoane ,unul fiind batut de ion trandafir prin anii '30.

primul rapel este si cel mai inalt,cred ca are vreo 20 de metri.celelalte poate au cu aproximatie 20 de metri,respectiv ultimul vreo 10 metri.la celelalte doua sunt cate doua pitoane,legate cu cordelina relativ noua.

in strunga marelui V eram la ora opt seara.baietii nu banuiau ca o sa ii astepte o noapte asa de lunga ,facand rapeluri pana in zori de zi.culmea e ca la mine istoria se va repeta.stiam ,din memorie,ca sunt de efectuat 13 rapeluri,dar au 15!! si ca saritorile sunt ,in majoritate,niste puturi surplombante,care iti fac un balans neplacut.la un moment dat am zarit si un liliac.nu mi-ar fi placut sa iasa din "puturile" alea o gasca de lilieci..

si am purces la rapeluri.dupa o prima saritoare de vreo 3 metri (pe care eu cu dan oancea si cu cristi am ocolit-o pe stanga coborarii)au inceput hornurile alea -"put"(putz adica).eu eram primul si cautam pitoanele.aveam la mine coarda beal si o aruncam in hau,potrivind rapelul.dan alexe a carat ,la majoritatea saritorilor,un rucsac foarte greu si nici noi nu realizam de ce se ingreunase asa de tare.un moment penibil a fost cand cristi a dat telefon la buzau la un prieten si i-a spus ca el nu mai poate sa o conduca pe sora-sa la aeroport pentru ca se afla blocat in munte.era vreo 12 noaptea atunci.cel de la capatul telefonului,i-a inchis pentru ca nu l-a crezut pe cristi....

alt moment penibil a fost atunci cand ,la un loc de regrupare,nu mai gaseau baietii pitonul de rapel dar eu ,copoi cum ma stiu,nu m-am lasat si l-am gasit.

operatiunea de tras corzile,pus corzile,gasitul pitoanelor,aruncatul corzilor cu precizie,coboratul pe ele,ne manca timp enorm.

cel mai mult m-a infiorat pe mine la excursia asta momentul cand coboram primul in rapel.la lumina lanternei frontale se casca un hau negru,adanc,fara a sti practic ce si cum e in jos.eu mai retineam ceva din

configuratia terenului,dar fiind noapte,senzatia de teama si mister crestea.la ultima saritoare,pe la ora cinci treizeci dimineata,mi-am zdrelit degetele de la maini si m-am lovit la un picior.

pe la sapte eram la verdeata.un cer violaceu ne intampina odata cu zorile.aveam o ameteala si cascam intr-una.am avut si vedenii la un moment dat,crezand ca pe partea dreapta a drumului se afla o casa albastra...

pe la noua am ajuns in busteni si am intrat la pensiunea casa magica unde am servit micul dejun.cum eu sunt mare bautor de cafea ,am baut aici aici o cafea buna,si ,ca prin minune ,mi-am revenit.

cristi m-a dus pana in ploiesti sud cu masina,lasandu-l si pe dan alexe acasa.de acolo eu am luat microbuzul spre bucuresti,unde am sosit pe la doua dupa-amiaza.

tura a fost excelenta.ne-am inteles bine si nu am avut incidente.

romanismul a constat in faptul ca,in busteni,un tip isi construise un gard si ingradise masina lui cristi.asta s-a intamplat sambata spre duminica.un vecin ne-a deschis usa si asa si-a recuperat cristi masina!!

COMANA 2009

Intersectia din centrul comunei este un loc foarte important pentru ca:inainte mergem spre satul Vlad Tepes,la stanga,spre gostinari si hotarele,la dreapta ,spre Rezervatia sau Parcul Natural Comana.astfel,am ales ultima varianta.drumul e asfaltat pana la bariera,adica pana la intrarea in rezervatie.apoi el devine forestier.

inainte de a intra in parc,am vazut ,pe dreapta,Casa Comana,un fel de guest house,construita de fratii Palamariu.nu stiu cat e cazarea,dar stiu ca ai putea sa te relaxezi aici fara sa te deranjeze cocalarii.e un loc pentru nunti(organizeaza ei),pentru indragostiti(luna de miere,wk etc).au barci pneumatice de inchiriat(35 de ron) si poti sa navighezi pe canalele deltei neajlovului.poti pescui,contra cost,cam tot 35 de ron/zi.

Casa Comana se afla pe strada Gellu Naum.personajul a fost poet,scriitor.

in spatiul generos al pensiunii Comana putem sa ne relaxam intr-un foisor,citind o carte ,stand pur si simplu,uitandu-ne la balta sau ,in spatiul amenajat servirii mesei,putem sta la o terasa si bea o bere.e un pic diferit aici de alte locatii(vezi snagov,de exemplu).





ne putem scalda,daca avem curajul sa sfidam cate un sarpe sau soparlele.pe aici ,prin stufaris ,papura fosgaie tot felul de animale.nu poti stii ce te asteapta.e ca o mica jungla.

dupa ce am vizitat si Casa Comana,mai avem de mers vreo 200 de metri pana la rezervatie.acolo este o bariera si un individ care iti percepe o taxa de intrare.ce am constatat,lucru important.oamenii,ca pe oriunde in lume,sunt foarte diferiti si te poti astepta la tot felul de gesturi,bune sau rele.unii au exces de zel foarte mare ,altii sunt mai generosi.eu am intrat in rezervatia asta de 2 ori pana acuma si de patru ori am fost la comana,in cercetare,in intervalul a 6 saptamani.prima data,la intrarea in rezervatie,tipul nu mi-a cerut banii aia,2 lei de intrare.nici de aparat nu mi-a zis nimic.a doua oara insa am dat de un ciudat,un tip cu exces de zel,adica un om care pare sa fie corect in aparenta,pus sa-si faca treaba ca lumea,insa o da in alte directii ale vietii,urate.in primul rand,mi-a cerut buletinul(nu sunt la politie,nu sunt urmarit!!),a vrut sa-mi scotoceasca in rucsac,m-a intrebat ce fac cu aparatul etc si mi-a scris pe chitanta aia un pomelnic intreg.eu tai chitante de vreo 5 ani si stiu ca se scrie pe o chitanta numai numele platitorului si strada.atat.nu si nr de la ciorap...

m-a enervat la culme chestia asta si am intrat doar cativa metri si dupa juma de ora am iesit din rezervatie.

i-am spus raspicat,printre dinti:"dar gunoaiele alea din rezervatie nu le vedeti sau zgomotul de difuzoare dat la maxim nu-l auziti??

"ei,lasati,ca avem noi grija.."

acesta a fost raspunsul si aceea a fost a doua excursie la comana,mai ghinionista.

ce sa zic de padure? in afara de cea de munte,care este o incantare pentru sufletul meu,in primul rand,padurea aceasta de campie mi s-a parut una dintre cele mai frumoase din cate am vazut vreodata.spun asta pentru ca sunt un calator pasionat de natura ,in general,si de locuri mai putin obisnuite din natura,in particular.prin urmare,eu ,bietul om,am pretentia de la natura ca sa imi arate ceva frumos.iata ca am primit o padure de stejar ,care,dupa scrieri prin diferite cronici si site-uri,s-ar intinde pe 9000 de ha ale statului si 900 ha ale particularilor.

acest spatiu este foarte misterios dar si linistitor.simteam cum padurea asta imi dadea ganduri curate si forta trupeasca si sufleteasca.

am strabatut si cei 5 km de drum forestier.precizez ca intrarea in rezervatie,cu masina,costa 16 lei.la capatul drumului se afla o balta(de fapt e neajlovul) si de acolo incepe si delta mai salbatica,cu stuf inalt de 2 metri ,poate chiar mai inalt.
aici,in padure,la capatul drumului este si un izvor.din pacate,cocalarime multa,masini destul de multe,multe picnicuri,manele(se putea???).nu mi-a placut decat apa neajlovului care era curata dar se balaceau cam multi prin ea.

incitat de locurile astea,am mai venit de 2 ori.

am descoperit niste locuri pline de mister,dar si foarte calme ,domoale,care m-au atras;ramane sa le descoperiti.

COMANA 2009-IULIE-AUGUST

De localitatea Comana am auzit in urma cu un an,din revista "Formula As".Era un articol despre doi frati,de-acum celebri,Palamariu,care au construit terenurile de joaca pentru copii in aproape toate parcurile din bucuresti.cei doi oameni de afaceri spuneau ca aceasta localitate are comori cum ar fi delta si canalele sale misterioase precum si padurile nesfarsite.

m-am intrebat care delta...dupa un an de la citirea articolului,gandul de a ajunge la Comana ma framanta din ce in ce mai tare.de obicei,ce imi pun in cap,realizez.citisem pe un blog care se numeste"aer liber"ca la comana exista a doua delta a romaniei.deja nu mai rezistam.

aventura incepe in luna iulie.cobor din tramvaiul 25,la Eroii Revolutiei(ii spunea Pieptanari inainte).stiam ca acolo exista curse spre giurgiu.eu credeam ca trebuie sa cobor inainte de giurgiu,dar de unde sa stiu ca aceasta localitate nu e in drumul de giurgiu,ci trebuie sa cobori la o jonctiune si sa iei altceva.nu stiam nimic...

intreb oamenii daca mai sunt microbuze catre giurgiu si habar nu au unde e locatia de stationare a microbuzelor(am aflat dupa o luna).

era tarziu,11:30 si cineva imi spune sa il iau pe 25 si sa cobor la capat,adica la Progresu.ma urc iar in 25 si ajung la statia microbuzelor pentru comana.era ora 12 si 10 si la 12 fix plecase microbuzul.

intreb un taran cu sarsanale la ce ora mai e microbuzul de comana si imi spune:"mai e la ora trei".disper.

ce sa ma fac? eram deja pornit rau de tot.

intreb iar pe cineva:cum ajung la comana??

lumea care se duce la adunatii-copaceni imi spune sa iau microbuzul de aceasta localitate,apoi sa mai fac cu mana la ocazie.

opreste rata de copaceni (nu de adunatii-copaceni!!!) si dau 3 lei pana acolo.ma dau jos la statia asta si cineva imi zice ca sa astept,ca vine o rata de adunatii-copaceni..

ptiu! mai repede ajung in kargastan!!!!

in fine,vine rata si mai dau si pe aia 4 lei,dar pana la jonctiunea cu comana.e bine ca e un panou acolo care scrie ca"spre rezervatia comana".astept o ocazie.un satean ma incurajeaza"nu o sa te ia nimeni pentru ca nu esti de-al locului".

dupa 3 minute opreste unul cu un harb de dacie.merge nene si dacia de-acum 30 de ani!!!

ii dau si astuia 3 ron(sunt totusi 18 km).caldura e mare.ajung,printr-un noroc super-chior,la comana!!

e inceput de iulie,e canicula ,praf,bla,bla.iata prima imagine de la fata locului.raul pe care il vedeti se numeste neajlov.aici,la 23 august 1595,Mihai Viteazu i-a batut rau pe turci...

in stanga mea apar zidurile albe ale manastirii Comana.intru si dau de o mica harta care ne spune si despre Manastirea Basarabovo,din bulgaria.

intru un pic si in manastire.e putina lume.imi place culoarea albastra cu care e pictat plafonul.

ma indrept spre centrul comunei.aici gasesc ,la o intersectie importanta,o harta pe stanga.ea ne arata in ansamblu rezervatia si cateva trasee marcate ,si pentru biciclisti,si pentru drumeti.

ESCALADA VARTOPEL-ARPASEL-17 AUGUST 2009

cand am ajuns in portita arpaselului,la 2303 m,se facuse deja ora 19.ne-am pus hamurile iar eu am inceput sa urc.am avut in cap sa fac o dirretissima a peretelui,dar nu mi-a reusit.era la stanga traseul,dar eu uitasem.dupa 10 ani,mai uita omul.am batut un piton dupa 2 m de urcus si inca un piton dupa alti doi metri.credeam ca eram odihnit,insa mintea zsi trupul meu imi spuneau altceva:"da-te jos,nu poti!"

is si facut.pana am scos unul din pitoane s-a facut ora 20.eram obosit si iritat.pe la ora 21 am ajuns la cortul albastru.

dimineata de 17 august a fost una rece.dardaiam zdravan pe la sapte,desi aveam un polar pe mine si caciula pe cap.deh,ma obisnuisem cu canicula din marele oras...pe la opt am pornit,eu si cu dan alexe.vremea era cam intunecata,tot timpul traversand zona mari fronturi de ceata.

pe la noua jumate am ajuns in portita arpasului.
de la refugiul fereastra zmeilor veneau cativa baieti bine echipati.ei au urcat cu noi cele 2 creste si mai bine ca a fost asa pentru ca,in primul rand,ni i-am facut prieteni.din portita asta trebuie sa urci o panta de iarba anevoioasa,cam vreo 50 de metri.apoi iesi chiar pe creasta vartopel,intr-un loc plat,larg.dupa vreo 50 de metri mergand spre vest,adica spre arpasel,incepi si te cateri pe tot felul de tancuri,mici sau mai mari.stanca este stabila si in foarte rare portiuni se mai desprinde.ceata a persistat cam tot timpul si cu greu ne-a lasat sa facem poze.nu poate nimeni sa faca o descriere amanuntita a fiecarui pasaj pentru ca aceasta creasta este foarte lunga si practic nu are lungimi de coarda cu regrupari si nici pereti nu are de facut.e o coama tipic fagarasana,o custura ascutita,cu tancuri.mai apar,evident ,ditamai tancurile,dar se pot ocoli.am zarit un singur piton pe toata creasta,dar nu aveai ce sa faci cu el.

Din Turnu Vartopel,punctul de cea mai mare altitudine din creasta vartopelului(2385 m),coboram in rapel aproape 20 de metri,pana in saua vartopel,aflata la 2366 metri.un piton de rapel faciliteaza coborarea.din saua vartopel avem o varianta de a cobora spre caldarea capra,daca vrem sa coboram sau daca vremea se inrautateste,pe un valcel inclinat,in unele portiuni,la 50 de grade.marturisesc ca am facut acest lucru (intr-o alta tura pe arpasel) si mi se pare riscant pentru ca aluneci la greu pe iarba si trebuie sa descateri si niste fete de stanca friabile,sfaramicioase.din saua vartopel noi am continuat spre vest ,escaladand un tanc de vreo 15 metri,unde am gasit un piton cu o bucla de cordelina.
acest tanc se poate ocoli,fie pe la sud ,fie pe la nord,pe niste fete de iarba.dupa el urmeaza o portiune domoala pana in varful lui adam(2370 metri).vrful are o ciudatenie,un patrat din beton din care ies 3 fire groase din fier.din acest varf coboram abrupt pe un uluc scurt si ajungem la un ac de stanca cu o forma mai ciudata.

De aici ,creasta incepe sa fie foarte ascutita,lasand in stanga-dreapta(adica sud,respectiv nord) hauri ametitoare.ne gasim variante de escalada prin stanga(nu recomand dreapta,e haul mare)si ajungem la baza Urechii Estice de iepure,la 2364 metri.escaladata de aici,de la est ,aceasta ureche e mai usoara,avand configuratia unor dale de piatra.pe parcursul escaladei intalnim 2 pitoane iar la baza urechii,la plecare,este inca unul.atentie la dalele de piatra:nu prea au prize si sunt alunecoase!!
Pe Urechea Estica a Iepurelui intalnim 2 pitoane de regrupare.mergem cativa metri pe creasta Urechii Estice si dam de un fir subtire de de fier,de care ne tinem si punem si zelbstul(o cordelina scurta cu 2 carabinere adica).sub noi se casca un hau neprimitor,pe deasupra usor surplombant.avem succes cu o bucata de coarda care face legatura intre 2 spituri.de la unul din spituri ii dam drumul in rapel.aici e unul din locurile unde nu mi-a placut pentru ca pica de-a dreptul vertical si am stat cam in aer pana sa-mi pun optul de rapel.

Rapelul are vreo 15 metri.din spintecatura dintre Urechi observam un valcel framantat spre caldarea capra si un hau ,spre valea arpaselului,spre dreapta.in strunga dintre Urechi pot sta 2 sau 3 oameni,maxim.Urechea vestica de Iepure incepe cu o ascensiune usoara spre stanga,pe un prag,apoi spre dreapta ,tot pe praguri de stanca.sus intalnim un lant gros si un spit si facem un rapel.ne gasim variante de coborat mici portiuni ascutite apoi facem un alt rapel care face parte din Urechea Vestica.aceasta ureche,fata de prcedenta,adica Estica,are un caracter discontinuu,coborandu-se in 2 rapeluri(daca vii de la est la vest,asa cum este descrierea de fata!).
sa mai spun cate ceva si despre baietii din rasnov:ei ne-au ajutat pentru ca ne-au lasat corzile lor,de-a lungul ascensiunii,chiar daca am avut si noi corzi.oricum ar fi fost,ascensiunea acestei creste a Arpaselului nu se poate face fara corzi!!baietii o luasera de-a binelea inainte.ne-au asteptat in Varful Portitei o ora si jumatate!! dupa coborarea atator rapeluri,incep niste traversee stanga sau direct pe creasta.totul "se rezuma"la a fi cat mai atent la echilibristica pe stanci.ajungem in Varful Portitei(2342 metri) la ora cinci dupa-amiaza.e cam ceata.cobor primul in rapel.cristi seitan,unul din participanti,imi face un prusik pe coarda,in caz ca sforile nu au ajuns pana jos.peretele e surplombant si fac un rapel de 40 de metri pe care cred ca nu l-am mai facut de vreo 5 ani,pe putin!!!

binenteles ca sforile nu au ajuns pana jos ,in portita arpaselului.ma ghidez spre stanga haului si ma blochez cu prusicul,apoi arunc din nou corzile.sunt in portita,cu chiu cu vai.ti.aparatul meu se afla in rucsacul lui bogdan.el pleaca spre refugiul fereastra zmeilor si imi spune ca o sa lase rucsacul lui cristi seita,cu tot cu aparat.cobor si eu valcelul enervant de instabil,al portitei arpaselului,plin cu grohotis negru si ajung la cristi seitan,in poteca turistica.aici facem schimb de telefoane si cristi e amabil si imi da niste bomboane.ii dau si eu din parizerul de curcan din care nu a mai apucat dan alexe sa manance pentru ca...era la mine in rucsac!!

eu si cu cristi asteptam o ora jumate baietii(pe dan alexe si pe andrei) si vad ca nu mai sosesc.se pare ca s-a intamplat ceva.cristi urca la ei si vestea e proasta:corzile sunt blocate in perete.

ne luam la revedere de la baieti.se face iar noua seara cand ajungem la cortul albastru.

emi ne preparase o ciorba cu aroma de usturoi.dan mai mananca si el ce mai e din parizerul de curcan.bem si un ceai cu aroma de lamaie,la final.

ne bagam in sac si privim pe ecranul minuscul al telefonului ,filmuletele din arpasel.ne amuzam!

pe la noua dimineata pornim spre valcelul din peretele portitei arpaselului.suntem in 18 august 2009 si nu am chef de nimic.este iarasi ceata.ma tot gandesc la vio si la seb si nici macar nu am semnal,ca sa le dau un telefon.mi s-a facut deja dor de vio si de seb.devin ursuz si tacut./div>

sincer,cu mine ar vedea multe vio si seb...

pacat ca nu sunt si ei aici.

nu putem recupera corzile.eu trag ca un disperat de ele,pe deasupra mai fac si tampenii,suindu-ma neasigurat in peretele capra,pe niste brane expuse haului.coboram cam bosumflati.corzile costa 5 milioane.de la cort plecam foarte tarziu,pe la ora 13.vremea incepe sa se indrepte,e cald si iese soarele.dan propune un traseu nou,sa coboram pe fetele sudice,spre capra,pe cruce albastra.zis si facut.de la lac urcam usor o poteca marcata cu cruce albastra,spre sud.observ ca mai exista un lac,in afara de cel mare,capra si cateva laculete,intr-o caldare mai jos de capra,spre sud-est.
ma intalnesc cu o turma de oi.un caine se uita la mine si eu,care eram obisnuit din anii precedenti ca sa fiu inconjurat de o haita si ma lupt cu ei,de data asta ,amicul blanos si alb se gudura pe langa mine.trece si el ,trec si eu.peisajul e superb,vad in dreapta,sud,sud-vest,lacul si caldarea pisicii.

coboram un horn cam abrupt,pret de vreo ora.pe la 14:30 suntem la soseaua alpina,pe fetele sudice ale masivului.

La ora 15 ajungem la masina.nu stam aici,eprea mare aglomeratia si mizeria incepe sa-si arate coltii.ma bucur sincer ca sunt locuri in patrie pe care le stie o lume mai civilizata.

plecam spre balea cascada.face emilia o poza cu cascada.

Facem un picnic de nevoie mai jos de balea cascada.evitam brasovul si trecem prin sinca veche si poiana marului,2 localitati pitoresti,cu multe conifere si foioase.